Ar trebui să fim imperturbabili sau nepăsători?

MAJORITATEA oamenilor s-ar simţi, probabil, flataţi dacă ar fi consideraţi de alţii drept persoane cu o fire liniştită, calmă sau tolerantă. Dar această trăsătură, sau calitate, poate deseori degenera în nepăsare. Biblia spune: „Pe nebuni însăşi nepăsarea lor îi pierde“ (Proverbele 1:32; Sânta Scriptură 1874, adaptată grafiei actuale). Însă ce înseamnă a fi nepăsător?

Alte versiuni ale Bibliei redau termenul ebraic din original prin expresii ca: „liniştea nebunilor“ (Biblia Cornilescu nerevizuită), ‘fără-de-grijă’ (Biblia Gala Galaction, 1939) sau „mulţumirea de sine“ (The New English Bible). Astfel, nepăsarea este asociată cu lenea şi cu delăsarea şi, prin urmare, cu stupiditatea sau nesăbuinţa.

În secolul I, creştinii din congregaţia din Laodiceea erau total indiferenţi faţă de carenţele lor spirituale sau aveau un spirit de automulţumire. Ei se făleau plini de sine că ‘nu au nevoie de nimic’. Isus Cristos i-a corectat, îndemnându-i să-şi reînsufleţească zelul creştin. — Revelaţia 3:14–19.

Şi oamenii din zilele lui Noe se caracterizau prin indolenţă şi mulţumire de sine. Ei erau preocupaţi de lucrurile obişnuite ale vieţii, „mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, . . . şi nu au acordat atenţie până când a venit potopul şi i-a măturat pe toţi“. Isus a adăugat: „Aşa va fi prezenţa Fiului omului“. — Matei 24:37–39.

Profeţiile biblice care s-au împlinit demonstrează că trăim în timpul ‘prezenţei Fiului omului’, Isus Cristos. Să nu manifestăm niciodată un spirit de automulţumire şi nici să nu fim delăsători şi plini de sine — cu alte cuvinte, să nu devenim nepăsători. — Luca 21:29–36.