Ştiţi cine au fost Şafan şi familia sa?

AŢI întâlnit în paginile Bibliei pasaje care fac referire la Şafan şi la unii membri ai familiei sale influente? Cine sunt ei şi ce au făcut? Ce putem învăţa de la aceste personaje?

Biblia ni-l prezintă pe „Şafan, . . . fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam“ cu ocazia restaurării închinării adevărate de către regele Iosia în jurul anului 642 î.e.n. (2 Împăraţi 22:3). Pe parcursul relatării despre următorii 36 de ani, adică până la distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n., facem cunoştinţă cu cei patru fii ai săi — Ahicam, Eleasa, Ghemaria şi Iaazania —, precum şi cu cei doi nepoţi: Mica şi Ghedalia (vezi schema). „Din timpul lui Iosia până la Exil, familia lui Şafan a ocupat majoritatea funcţiilor administrative [în regatul Iuda], inclusiv cea de scrib al regelui“, se spune în Encyclopaedia Judaica. Analizând informaţiile pe care ni le dă Biblia cu privire la Şafan şi la familia sa, vom putea înţelege modul în care l-au susţinut pe Ieremia şi au sprijinit închinarea adevărată adusă lui Iehova.

Şafan sprijină închinarea adevărată

În 642 î.e.n., când regele Iosia avea în jur de 25 de ani, Şafan slujea ca secretar al regelui şi copist (Ieremia 36:10). Care erau atribuţiile lui? Potrivit lucrării de referinţă menţionate mai sus, scribul şi secretarul regelui era un sfătuitor apropiat al acestuia, se ocupa de chestiuni financiare, era bun diplomat şi expert în afaceri externe, legi internaţionale şi tranzacţii comerciale. Prin urmare, în calitate de secretar al regelui, Şafan era unul dintre bărbaţii cei mai influenţi din regat.

Cu zece ani înainte, tânărul Iosia ‘începuse să caute pe Dumnezeul tatălui său David’. Şafan era, cu siguranţă, mult mai în vârstă decât Iosia şi putea, prin urmare, să-i fie un bun sfătuitor spiritual şi să-l sprijine pe rege în prima campanie a acestuia de restabilire a închinării adevărate. * — 2 Cronici 34:1–8.

În timpul lucrărilor de reparare a templului, a fost găsită chiar „cartea legii“, iar Şafan „a citit-o înaintea împăratului“. Iosia a rămas consternat la auzul cuvintelor conţinute în ea şi a trimis la profetesa Hulda o delegaţie alcătuită din oameni de încredere pentru a-l întreba pe Iehova cu privire la carte. Alegându-i pe Şafan şi pe fiul său Ahicam ca membri ai acestei delegaţii, regele a demonstrat că avea încredere în ei. — 2 Împăraţi 22:8–14; 2 Cronici 34:14–22.

Acesta este singurul loc din Scripturi unde se vorbeşte despre o acţiune concretă a lui Şafan. În alte versete biblice, el este amintit în trecere ca tată al unuia dintre fiii săi sau bunic al unuia dintre nepoţii săi. Urmaşii lui Şafan au colaborat îndeaproape cu profetul Ieremia.

Ahicam şi Ghedalia

Aşa cum am putut observa deja, Ahicam, unul dintre fiii lui Şafan, este menţionat prima  dată în legătură cu delegaţia trimisă la profetesa Hulda. Într-o lucrare de referinţă se spune: „Deşi în Biblia ebraică nu se specifică funcţia lui Ahicam, este clar că el deţinea o funcţie înaltă“.

După circa 15 ani de la acest episod, Ieremia a ajuns în pericol de moarte. Când a avertizat poporul cu privire la intenţia lui Iehova de a distruge Ierusalimul, „preoţii, prorocii şi tot poporul au pus mâna pe el şi au zis: «Trebuie să mori negreşit!»“. Ce s-a întâmplat după aceea? Relatarea spune în continuare: „Mâna lui Ahicam, fiul lui Şafan, a fost cu Ieremia şi el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât“ (Ieremia 26:1–24). Ce dovedeşte acest lucru? Iată ce se spune în The Anchor Bible Dictionary: „Această întâmplare arată nu numai că Ahicam era o persoană influentă, dar şi că, asemenea altor membri ai familiei lui Şafan, el era de partea lui Ieremia“.

Circa 20 de ani mai târziu, după ce babilonienii au distrus Ierusalimul în 607 î.e.n. şi au dus cea mai mare parte din popor în exil, Ghedalia, fiul lui Ahicam şi nepotul lui Şafan, a fost numit guvernator peste evreii rămaşi în oraş. S-a îngrijit el de Ieremia, asemenea altor membri ai familiei lui Şafan? Relatarea biblică ne spune: „Şi Ieremia a venit la Ghedalia, fiul lui Ahicam, la Miţpa, şi a locuit cu el“. Câteva luni mai târziu, Ghedalia a fost ucis, iar evreii rămaşi în oraş l-au luat pe Ieremia cu ei când s-au mutat în Egipt. — Ieremia 40:5–7; 41:1, 2; 43:4–7.

Ghemaria şi Mica

Ghemaria şi Mica, fiul şi, respectiv, nepotul lui Şafan, au jucat un rol important în evenimentele prezentate în capitolul 36 al cărţii Ieremia. Iată ce s-a întâmplat în jurul anului 624 î.e.n., în al cincilea an al regelui Ioiachim. Baruc, secretarul lui Ieremia, a citit cu voce tare din carte cuvintele lui Ieremia în casa lui Iehova, „în încăperea lui Ghemaria, fiul lui Şafan“. Astfel, ‘Mica, fiul lui Ghemaria, fiul lui Şafan, a auzit toate cuvintele DOMNULUI cuprinse în carte’. — Ieremia 36:9–11.

Mica i-a înştiinţat pe tatăl său şi pe celelalte căpetenii cu privire la sulul de carte şi toţi au vrut să afle conţinutul lui. Cum au reacţionat ei? „Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii şi au zis lui Baruc: «Vom spune împăratului toate cuvintele acestea».“ Totuşi, înainte să-i vorbească regelui, ei l-au sfătuit pe Baruc: „Du-te de te ascunde, tu şi Ieremia, ca să nu ştie nimeni unde sunteţi“.— Ieremia 36:12–19.

Aşa cum se aşteptau, regele a respins mesajul sulului şi l-a ars până la ultima bucăţică.  Unele căpetenii, printre care şi Ghemaria, fiul lui Şafan, „stăruiseră de împărat să nu ardă cartea; dar el nu i-a ascultat“ (Ieremia 36:21–25). Cartea Jeremiah — An Archaeological Companion conchide: „Ghemaria a fost un susţinător puternic al lui Ieremia la curtea regelui Ioiachim“.

Eleasa şi Iaazania

În 617 î.e.n., Babilonul a luat în stăpânire regatul lui Iuda. Mii de evrei, „toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji . . . cu toţi teslarii şi fierarii“, precum şi profetul Ezechiel, au fost duşi în exil. Matania, al cărui nume a fost schimbat de babilonieni în Zedechia, a devenit noul rege vasal (2 Împăraţi 24:12–17). Mai târziu, Zedechia a trimis o delegaţie în Babilon, delegaţie din care făcea parte şi Eleasa, fiul lui Şafan. Ieremia i-a încredinţat lui Eleasa o scrisoare cu un mesaj important de la Iehova pentru evreii aflaţi în exil. — Ieremia 29:1–3.

Aşadar, Biblia arată că Şafan, trei dintre fiii săi şi doi dintre nepoţi s-au folosit de poziţiile influente pe care le deţineau pentru a sprijini închinarea adevărată şi pentru a-l susţine pe fidelul profet Ieremia. Dar ce putem spune despre Iaazania, un alt fiu al lui Şafan? Spre deosebire de ceilalţi membri ai familiei, el a practicat, după cât se pare, închinarea la idoli. În al şaselea an de exil în Babilon, în jurul anului 612 î.e.n., profetul Ezechiel a văzut într-o viziune 70 de bărbaţi care ardeau tămâie idolilor în templul din Ierusalim. Printre ei se afla şi Iaazania, singurul menţionat pe nume. Se pare că el era o personalitate marcantă a acestui grup (Ezechiel 8:1, 9–12). Cazul lui Iaazania demonstrează că simplul fapt de a creşte într-o familie temătoare de Dumnezeu nu garantează că cineva va deveni un închinător fidel al lui Iehova. Fiecare răspunde de acţiunile sale. — 2 Corinteni 5:10.

Şafan şi familia sa: personaje reale

Pe vremea când Şafan şi familia sa participau la evenimentele din Ierusalim, în Iuda se foloseau deja în mod frecvent sigiliile. Acestea erau confecţionate din pietre preţioase, metal, fildeş sau sticlă şi se foloseau la autentificarea sau semnarea documentelor. În general, pe sigiliu era gravat numele posesorului, al tatălui acestuia şi uneori chiar titlul pe care îl deţinea posesorul.

Au fost descoperite sute de amprente în lut făcute cu sigilii ebraice. Profesorul Nahman Avigad, specialist în epigrafia  ebraică — epigrafia fiind disciplina care se ocupă cu studierea inscripţiilor vechi —, a făcut următoarea observaţie: „Inscripţiile de pe sigilii sunt singurele surse epigrafice ebraice care ne vorbesc despre anumite personaje biblice“. Au fost descoperite oare şi amprente cu numele lui Şafan sau al unor membri ai familiei sale? Da, numele lui Şafan şi al fiului său Ghemaria apar pe sigiliul de la paginile 19 şi 21.

De asemenea, erudiţii spun că e posibil ca amprentele unor sigilii să facă referire la alţi patru membri ai familiei: Aţalia, tatăl lui Şafan; Ahicam, fiul lui Şafan; Ghemaria, fiul lui Şafan, şi Ghedalia, despre care se spune, după cât se pare, pe amprenta unui sigiliu că era „mai mare peste Casă“. Se crede că acest al patrulea sigiliu i-ar fi aparţinut lui Ghedalia, nepotul lui Şafan, cu toate că nu se menţionează şi numele tatălui său, Ahicam. Titlul de pe inscripţia sigiliului arată că Ghedalia era unul dintre cei mai înalţi demnitari ai statului.

Lecţii pentru noi

Ce exemplu minunat ne-au dat Şafan şi familia sa! Ei s-au folosit de poziţiile lor influente atât pentru a sprijini închinarea adevărată, cât şi pentru a-l susţine pe fidelul Ieremia. Şi noi ne putem folosi resursele şi poziţia pentru a sprijini organizaţia lui Iehova şi pentru a-i susţine pe colaboratorii noştri în închinare.

Suntem încurajaţi şi întăriţi în credinţă nu numai când citim cu regularitate din Biblie, ci şi când facem cercetări şi ne familiarizăm cu martori ai lui Iehova din antichitate, precum Şafan şi membrii familiei lui. Şi ei fac parte din marele „nor . . . de martori“, pe care-i putem imita. — Evrei 12:1.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 22]

Hulda, o profetesă influentă

Auzind cuvintele scrise în „cartea legii“ găsită în templu, regele Iosia le-a poruncit lui Şafan şi altor patru înalţi demnitari ‘să întrebe pe DOMNUL’ cu privire la carte (2 Împăraţi 22:8–20). Unde se putea duce această delegaţie ca să afle răspunsul lui Iehova? Ieremia şi, probabil, Naum şi Ţefania — toţi profeţi şi scriitori ai unor cărţi biblice — trăiau în vremea aceea în Iuda. Cu toate acestea, delegaţia a apelat la profetesa Hulda.

În cartea Jerusalem — An Archaeological Biography se spune: „Remarcabil la acest episod este că raportul bărbat-femeie a fost complet ignorat. Nimeni nu considera că ar fi fost în vreun fel nepotrivit ca o delegaţie formată numai din bărbaţi să ducă Sulul Legii la o femeie pentru a-l autentifica. Când ea a declarat că era cuvântul Domnului, nici unul nu i-a contestat autoritatea de a autentifica sulul. Acest episod este adesea neglijat de erudiţi când vorbesc despre rolul femeii şi despre importanţa lui în Israelul antic“. Desigur, mesajul primit provenea de la Iehova.

[Diagrama/Ilustraţia de la pagina 21]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Arborele genealogic al lui Şafan

Meşulam

↓

Aţalia

↓

Şafan

↓ ↓ ↓ ↓

Ahicam Eleasa Ghemaria Iaazania

↓ ↓

Ghedalia Mica

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Ghemaria şi alţi bărbaţi au stăruit pe lângă Ioiachim să nu ardă sulul primit de la Ieremia

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

Deşi era membru al familiei lui Şafan, Iaazania a fost văzut într-o viziune închinându-se la idoli

[Provenienţa fotografiei de la pagina 19]

Prin amabilitatea Israel Antiquities Authority

[Provenienţa fotografiei de la pagina 21]

Prin amabilitatea Israel Antiquities Authority