De ce să celebrăm Cina Domnului?

„Am primit de la Domnul ceea ce v-am şi transmis.“ — 1 CORINTENI 11:23.

1, 2. Ce a făcut Isus în seara de Paşte din anul 33 e.n.?

ERAU prezenţi Fiul unic-născut al lui Iehova şi 11 bărbaţi care ‘rămăseseră în mod constant cu el în încercările sale’ (Luca 22:28). În acea seară de joi, 31 martie 33 e.n., probabil că pe cerul de deasupra Ierusalimului strălucea o lună plină. Isus Cristos şi apostolii tocmai terminaseră de celebrat Paştele. Trădătorul Iuda Iscariot fusese îndepărtat, dar ceilalţi trebuiau să mai rămână. De ce? Deoarece Isus urma să facă ceva de maximă importanţă. Ce anume?

² Să aflăm chiar de la evanghelistul Matei, prezent cu acea ocazie. El a scris: „Isus a luat o pâine şi, după ce a rostit o binecuvântare, a frânt-o şi, dând-o discipolilor, a zis: «Luaţi, mâncaţi. Aceasta reprezintă corpul meu». De asemenea, a luat un pahar şi, aducând mulţumiri, li l-a dat, zicând: «Beţi toţi din el; căci acesta reprezintă „sângele legământului“, sângele meu, care trebuie să se verse în folosul multora pentru iertarea păcatelor»“ (Matei 26:26–28). Era oare vorba despre un eveniment care trebuia să aibă loc o singură dată? Care a fost semnificaţia acestuia? Are vreo însemnătate şi pentru noi, azi?

„Continuaţi să faceţi aceasta“

3. De ce se poate spune că ceea ce a făcut Isus în noaptea de 14 nisan 33 e.n. a fost un eveniment plin de semnificaţii?

³ Ceea ce a făcut Isus Cristos în noaptea de 14 nisan 33 e.n. nu a fost o simplă întâmplare din viaţa sa. Apostolul Pavel a vorbit despre semnificaţia acestui eveniment în scrisoarea adresată creştinilor unşi din Corint, unde, după mai bine de 20 de ani, modelul lăsat de Isus continua să fie urmat. Deşi apostolul Pavel nu fusese împreună cu Isus şi cu cei 11 apostoli în 33 e.n., fără îndoială că aflase de la unii  apostoli ce avusese loc cu acea ocazie. Mai mult decât atât, este clar că Pavel primise prin inspiraţie divină confirmări privind unele detalii ale acestui eveniment. Pavel a spus: „Am primit de la Domnul ceea ce v-am şi transmis, că Domnul Isus, în noaptea în care urma să fie predat, a luat o pâine şi, după ce a mulţumit, a frânt-o şi a zis: «Aceasta reprezintă corpul meu care este în folosul vostru. Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea». El a făcut la fel şi cu privire la pahar, după ce a luat cina, zicând: «Acest pahar reprezintă noul legământ în virtutea sângelui meu. Continuaţi să faceţi aceasta, ori de câte ori îl beţi, în amintirea mea»“. — 1 Corinteni 11:23–25.

4. De ce trebuie creştinii să celebreze Cina Domnului?

⁴ Şi evanghelistul Luca menţionează că Isus a poruncit: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“ (Luca 22:19). Această celebrare este numită adesea Comemorarea morţii lui Cristos. Pavel o mai numeşte Cina Domnului, o denumire potrivită, întrucât a fost instituită seara (1 Corinteni 11:20). Creştinii au primit porunca de a celebra Cina Domnului. Dar de ce a fost instituită această sărbătoare?

De ce a fost instituită

5, 6. a) Care este unul dintre motivele pentru care Isus a instituit Comemorarea? b) Menţionaţi încă un motiv pentru care a fost instituită Cina Domnului.

⁵ Un motiv pentru care a fost instituită Comemorarea are legătură cu unul dintre scopurile pentru care a murit Isus. El a murit ca susţinător al suveranităţii Tatălui său ceresc. Cristos a dovedit astfel că Satan Diavolul, cel care a adus acuzaţia falsă că oamenii îi slujesc lui Dumnezeu numai din motive egoiste, este un mincinos (Iov 2:1–5). Dovedindu-se fidel chiar şi în faţa morţii, Isus a demonstrat falsitatea acuzaţiei lui Satan bucurând totodată inima lui Iehova. — Proverbele 27:11.

⁶ Cina Domnului a fost instituită şi pentru a ne aminti că prin intermediul morţii sale ca om perfect, fără păcat, Isus ‘şi-a dat sufletul ca răscumpărare în schimbul multora’ (Matei 20:28). Când a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, primul om, Adam, şi-a pierdut viaţa perfectă şi toate posibilităţile pe care le oferea aceasta. Însă Isus a spus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). Într-adevăr, „salariul pe care îl plăteşte păcatul este moartea, însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Cristos Isus, Domnul nostru“ (Romani 6:23). Celebrarea Cinei Domnului ne aminteşte de marea iubire arătată de Iehova şi de Fiul său prin moartea de jertfă a lui Isus. Cât de mult ar trebui să apreciem această iubire!

Când trebuie celebrată

7. În ce sens proclamă creştinii unşi moartea Domnului ori de câte ori se împărtăşesc la Comemorare?

⁷ Referitor la Cina Domnului, Pavel a spus: „Ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, continuaţi să proclamaţi moartea Domnului până când soseşte el“ (1 Corinteni 11:26). Ca persoane individuale, creştinii unşi urmau să se împărtăşească din simbolurile Comemorării până la moarte. Astfel, înaintea lui Iehova Dumnezeu şi a oamenilor, ei aveau să-şi proclame în mod repetat credinţa în darul oferit de Dumnezeu, adică jertfa de răscumpărare a lui Isus.

8. Până când trebuia corpul de creştini unşi să celebreze Cina Domnului?

⁸ Până când urma corpul de creştini unşi să celebreze Comemorarea morţii lui Cristos? „Până când soseşte el“, a spus Pavel, ceea ce, evident, înseamnă că această sărbătoare va continua până când, pe parcursul „prezenţei“ sale, Isus „soseşte“ ca să-i primească în cer pe continuatorii săi unşi în urma învierii lor (1 Tesaloniceni 4:14–17). Aceasta este în armonie cu ceea ce le-a spus Isus celor 11 apostoli loiali: „Dacă mă duc şi vă pregătesc un loc, vin din nou şi vă voi primi acasă la mine, pentru ca, unde sunt eu, să fiţi şi voi“. — Ioan 14:3.

9. Ce se înţelege prin cuvintele lui Isus consemnate în Marcu 14:25?

 ⁹ Când a instituit Comemorarea, Isus a luat paharul de vin şi le-a spus apostolilor fideli: „Nicidecum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua în care îl voi bea nou în regatul lui Dumnezeu“ (Marcu 14:25). Bineînţeles că Isus nu avea să bea vin propriu-zis în cer. El s-a referit, fără îndoială, la bucuria simbolizată uneori de vin (Psalmul 104:15; Eclesiastul 10:19). A fi împreună în Regat urma să constituie o mare bucurie, pe care el şi continuatorii săi o aşteptau cu nerăbdare. — Romani 8:23; 2 Corinteni 5:2.

10. Cât de des trebuie ţinută Comemorarea?

¹⁰ Ar trebui să comemorăm moartea lui Isus în fiecare lună, săptămână sau chiar zi? Nu. Isus a instituit Cina Domnului şi a fost omorât în ziua de Paşte, care era ‘o comemorare’ a eliberării Israelului din sclavia egipteană în 1513 î.e.n. (Exodul 12:14, NW). Paştele se ţinea doar o dată pe an, în a paisprezecea zi a lunii evreieşti nisan (Exodul 12:1–6; Leviticul 23:5). Acesta este un indiciu că moartea lui Isus trebuie comemorată la fel de des ca Paştele, adică anual, nu lunar, săptămânal sau zilnic.

11, 12. Ce dezvăluie istoria despre Comemorarea morţii lui Cristos în primele secole?

¹¹ Aşadar, este potrivit să ţinem Comemorarea în fiecare an la 14 nisan. Într-o lucrare de referinţă se spune: „Creştinii din Asia Mică erau numiţi quartodecimani [paisprezecişti] datorită obiceiului lor de a celebra Pesach-ul [Cina Domnului] întotdeauna la 14 nisan . . . Data celebrării poate să cadă într-o vineri sau în orice altă zi a săptămânii“. — The New Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, volumul IV, pagina 44.

¹² Vorbind despre obiceiul din secolul al II-lea, istoricul J. L. von Mosheim spune că quartodecimanii ţineau Comemorarea la 14 nisan deoarece, pentru ei, „exemplul lui Cristos era literă de lege“. Un alt istoric afirmă: „Bisericile quartodecimanilor din Asia au păstrat obiceiul bisericii din Ierusalim. În secolul al II-lea, la 14 nisan, cu ocazia Paştelui, aceste biserici comemorau redempţiunea realizată prin moartea lui Cristos“. — Studia Patristica, 1962, volumul V, pagina 8.

Semnificaţia pâinii

13. Ce fel de pâine a folosit Isus când a instituit Cina Domnului?

¹³ Când a instituit Comemorarea, Isus „a luat o pâine, a rostit o binecuvântare, a frânt-o şi le-a dat-o“ apostolilor (Marcu 14:22). Era aceeaşi pâine care tocmai fusese folosită cu ocazia Paştelui (Exodul 13:6–10). Fiind făcută fără plămădeală, ea era plată şi sfărâmicioasă şi trebuia frântă pentru a putea fi împărţită tuturor. De fapt, şi pâinea pe care Isus a înmulţit-o în mod miraculos ca să hrănească mii de persoane fusese plată şi sfărâmicioasă, deoarece el a frânt-o ca s-o poată împărţi (Matei 14:19; 15:36). Deci, după cât se pare, frângerea pâinii cu ocazia Comemorării nu este un ritual religios.

14. a) De ce este potrivit ca pâinea folosită la Comemorare să fie fără plămădeală? b) Ce fel de pâine poate fi pregătită sau cumpărată pentru Cina Domnului?

¹⁴ Referitor la pâinea folosită când a instituit Comemorarea, Isus a spus: „Aceasta reprezintă corpul meu care este în folosul vostru“ (1 Corinteni 11:24; Marcu 14:22). Dar de ce era potrivit ca pâinea să fie fără plămădeală? Deoarece plămădeala este şi un simbol al răutăţii, ticăloşiei sau păcatului (1 Corinteni 5:6–8). Pâinea a reprezentat corpul uman perfect şi fără păcat al lui Isus, care a fost foarte potrivit ca jertfă de răscumpărare (Evrei 7:26; 10:5–10). Martorii lui Iehova ţin cont de acest lucru şi urmează modelul lăsat de Isus folosind la Comemorare pâine fără plămădeală. Uneori, ei folosesc azimi evreieşti necondimentate, care nu conţin alte ingrediente, cum ar fi ceapa sau ouăle. De altfel, pâinea fără plămădeală poate fi făcută din puţină făină integrală (dacă este posibil, de grâu) amestecată cu apă. Coca trebuie întinsă în foi subţiri şi poate  fi coaptă într-o tavă unsă cu puţin ulei până când devine uscată şi crocantă.

Semnificaţia vinului

15. Ce conţinea paharul dat de Isus din mână în mână când a instituit Comemorarea morţii sale?

¹⁵ După ce pâinea a fost trecută din mână în mână, Isus a luat un pahar şi „li l-a dat [apostolilor], şi toţi au băut din el“. Isus a explicat: „Acesta reprezintă «sângele legământului», sângele meu, care trebuie să se verse în folosul multora“ (Marcu 14:23, 24). Ce conţinea acel pahar? Vin fermentat, nu must. Când vorbesc despre vin, Scripturile nu se referă la sucul de struguri nefermentat. De exemplu, vinul fermentat, nu mustul, face să plesnească „burdufurile vechi“, după cum a spus Isus. De asemenea, să ne amintim că duşmanii lui Isus l-au acuzat că era „băutor de vin“. Această acuzaţie n-ar fi avut sens dacă vinul ar fi fost, de fapt, must. (Matei 9:17; 11:19). Cu ocazia Paştelui s-a băut vin, iar Cristos a folosit tot vin când a instituit Comemorarea morţii sale.

16, 17. Ce fel de vin este potrivit pentru Comemorare, şi de ce?

¹⁶ Doar vinul roşu este un simbol corespunzător pentru sângele vărsat al lui Isus. Chiar Isus a spus: „Acesta reprezintă «sângele legământului», sângele meu, care trebuie să se verse în folosul multora“. Iar apostolul Petru a scris: „[Voi, creştinii unşi] ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost eliberaţi din conduita voastră deşartă pe care v-au transmis-o strămoşii voştri. Ci cu un sânge preţios, ca acela al unui miel fără defect şi imaculat, da, cu sângele lui Cristos“. — 1 Petru 1:18, 19.

¹⁷ Fără îndoială că Isus a folosit vin roşu de struguri când a instituit Comemorarea. Însă unele vinuri roşii din prezent nu pot fi folosite cu ocazia Comemorării deoarece sunt întărite cu alcool sau coniac sau sunt aromatizate. Sângele lui Isus a fost întru totul corespunzător, fără să mai fie necesar să i se adauge ceva. Aşadar nu ar fi potrivite vinuri precum porto, xeres şi vermut. În paharele de la Comemorare trebuie să fie vin roşu, care nu este îndulcit sau întărit. Se poate folosi vin roşu de struguri neîndulcit făcut în casă sau alte vinuri roşii naturale din comerţ.

18. De ce putem afirma că Isus nu a înfăptuit un miracol cu pâinea şi cu vinul de la Comemorare?

¹⁸ Când a instituit această cină, Isus nu a înfăptuit vreun act miraculos transformând emblemele în carnea şi în sângele său. A consuma carne de om şi a bea sânge ar fi însemnat canibalism, o încălcare a legii divine (Geneza 9:3, 4; Leviticul 17:10). În seara aceea, Isus era complet în ce priveşte trupul şi sângele. Corpul său a fost oferit ca jertfă perfectă, iar sângele său a fost vărsat în după-amiaza următoare (după calendarul evreiesc în aceeaşi zi, respectiv 14 nisan). Aşadar, pâinea şi vinul de la Comemorare sunt doar nişte simboluri, reprezentând carnea şi sângele lui Cristos. *

 Comemorarea: o masă de comuniune

19. De ce pot fi folosite mai multe farfurii şi mai multe pahare la celebrarea Cinei Domnului?

¹⁹ Când a instituit Comemorarea, Isus i-a invitat pe apostolii săi fideli să bea din acelaşi pahar. Iată ce se spune în Evanghelia după Matei: „[Isus] a luat un pahar şi, aducând mulţumiri, li l-a dat, zicând: «Beţi toţi din el»“ (Matei 26:27). Folosirea ‘unui singur pahar’, şi nu a mai multora, nu a fost un impediment, deoarece cu acea ocazie s-au împărtăşit doar 11 persoane aflate, după cât se pare, la aceeaşi masă. Astfel, paharul a putut fi dat cu uşurinţă din mână-n mână. Anul acesta, milioane de oameni se vor întruni pentru a comemora Cina Domnului în peste 94 000 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova de pe tot globul. Având în vedere numărul mare de persoane care se vor întruni în aceeaşi seară pentru Comemorare, nu va fi posibilă folosirea unui singur pahar. Însă principiul se păstrează şi în congregaţiile mari prin folosirea mai multor pahare, astfel încât acest simbol să poată trece pe la toţi cei prezenţi într-un interval de timp rezonabil. În mod asemănător, pentru pâine se pot folosi mai multe farfurii. Nu există nici un indiciu în Scripturi cu privire la forma paharului. Însă, având în vedere solemnitatea evenimentului, paharele şi farfuriile trebuie să fie adecvate ocaziei. Ar fi bine ca paharul să nu fie umplut până la refuz, astfel încât vinul să se verse când este dat din mână în mână.

20, 21. De ce putem spune despre Comemorare că este o masă de comuniune?

²⁰ Chiar dacă se folosesc mai multe farfurii cu pâine şi mai multe pahare cu vin, Comemorarea este o masă de comuniune. În Israelul antic, cineva putea să dea o masă de comuniune aducând un animal la sanctuarul lui Dumnezeu pentru a fi înjunghiat. O parte a animalului era arsă pe altar, altă parte îi revenea preotului oficiant şi o alta, fiilor lui Aaron care slujeau ca preoţi; cel care oferea jertfa participa şi el împreună cu familia sa la masă (Leviticul 3:1–16; 7:28–36). Şi Comemorarea este o masă de comuniune deoarece iau parte la ea mai multe persoane.

²¹ Şi Iehova Dumnezeu participă la această masă de comuniune deoarece el este cel care a iniţiat-o. Isus este jertfa, iar creştinii unşi se împărtăşesc din embleme în calitate de coparticipanţi. Mâncând la masa lui Iehova, cei ce se împărtăşesc arată că sunt în pace cu el. Pavel a scris pe bună dreptate: „Paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este el o părtăşie la sângele Cristosului? Pâinea pe care o frângem nu este ea o părtăşie la corpul Cristosului? Deoarece există o singură pâine, noi, deşi mulţi, suntem un singur corp, căci toţi avem parte de această singură pâine“. — 1 Corinteni 10:16, 17.

22. La ce întrebări despre Comemorare vom primi răspuns?

²² Cina Domnului este singura sărbătoare religioasă a Martorilor lui Iehova, în armonie cu ceea ce le-a poruncit Isus apostolilor săi: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“. Cu ocazia Comemorării, noi celebrăm moartea lui Isus, o moarte prin care a fost susţinută suveranitatea lui Iehova. După cum am văzut, la această masă de comuniune, pâinea simbolizează corpul uman pe care şi l-a jertfit Cristos, iar vinul, sângele său. Însă foarte puţini se împărtăşesc din simboluri, adică din pâine şi vin. De ce? Are Comemorarea vreo însemnătate pentru milioanele de persoane care nu se împărtăşesc? De fapt, ce ar trebui să însemne pentru noi Cina Domnului?

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• De ce a instituit Isus Cina Domnului?

• Cât de des trebuie celebrată Comemorarea?

• Ce semnifică pâinea fără plămădeală folosită la Comemorare?

• Ce reprezintă vinul de la Comemorare?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Isus a instituit Cina Domnului