Ei au învins persecuţia

FRIEDA JESS s-a născut în 1911 în Danemarca, iar mai târziu s-a mutat împreună cu părinţii ei în Husum, în nordul Germaniei. După mai mulţi ani, s-a angajat în Magdeburg, iar în 1930 s-a botezat ca Studentă în Biblie, cum erau cunoscuţi pe atunci Martorii lui Iehova. În 1933, Hitler a venit la putere, iar pentru Frieda aceasta a însemnat începutul unei perioade de 23 de ani de persecuţii nu din partea unui singur guvern totalitar, ci din partea a două astfel de guverne.

În martie 1933, guvernul german a organizat alegeri generale. Dr. Detlef Garbe, directorul Muzeului din Neuengamme, de lângă Hamburg, muzeu dedicat lagărelor de concentrare, ne explică: „Naţional-socialiştii voiau să obţină cu orice preţ marea majoritate a sufragiilor pentru cancelarul şi führerul lor, Adolf Hitler“. Ascultând îndemnul lui Isus de a rămâne neutri din punct de vedere politic şi de a ‘nu face parte din lume’, Martorii lui Iehova nu au participat la vot. Care au fost consecinţele? Martorii au fost scoşi în afara legii. — Ioan 17:16.

Frieda şi-a continuat activităţile creştine, deşi pe ascuns, ajutând chiar la tipărirea revistei Turnul de veghe. „Câteva reviste au fost introduse în secret în lagărele de concentrare unde se aflau colaboratorii noştri în credinţă“, ne spune ea. În 1940, a fost arestată şi interogată de Gestapo, după care a stat luni în şir în detenţie la regim celular. Cum a reuşit să reziste? Iată ce ne mărturiseşte ea: „Refugiul meu a fost rugăciunea. Începeam să mă rog dimineaţa devreme, iar pe parcursul zilei mă rugam de mai multe ori. Rugăciunea m-a întărit şi m-a ajutat să nu mă las copleşită de îngrijorare“. — Filipeni 4:6, 7.

Frieda a fost eliberată, însă în 1944 a fost arestată din nou de Gestapo. De data aceasta a fost condamnată la şapte ani detenţie în închisoarea din Waldheim. Frieda ne povesteşte în continuare: „Gardienii închisorii m-au trimis să lucrez împreună cu alte femei la toalete. Am lucrat deseori împreună cu o deţinută din Cehoslovacia, căreia am reuşit să-i vorbesc mult despre Iehova şi despre credinţa mea. Acele conversaţii m-au întărit“.

Eliberată, însă pentru scurt timp

În mai 1945, trupele sovietice au eliberat deţinuţii din închisoarea din Waldheim, iar Frieda s-a putut întoarce în Magdeburg şi şi-a reluat ministerul public, însă nu pentru mult timp. Martorii au ajuns din nou obiectul discriminărilor, de data aceasta fiind persecutaţi de autorităţile din zona de ocupaţie sovietică. Gerald Hacke, de la Institutul Hannah-Arendt pentru Studii asupra  Totalitarismului, scrie următoarele: „Martorii lui Iehova sunt unul dintre puţinele grupuri sociale care au fost persecutate aproape neîntrerupt de ambele dictaturi de pe teritoriul Germaniei“.

De ce au reînceput actele de discriminare? Problema principală a fost, din nou, neutralitatea creştină. În 1948, în Germania de Est, a avut loc un plebiscit — consultarea directă prin vot a poporului — iar, aşa cum explică Hacke, „cauza fundamentală [a persecutării Martorilor lui Iehova] a fost refuzul lor de a participa la acest plebiscit“. În august 1950, Martorii lui Iehova au fost scoşi în afara legii în Germania de Est. Au fost arestaţi sute de Martori, printre care şi Frieda.

Frieda a fost din nou trimisă în faţa instanţei, fiind condamnată la şase ani închisoare. „De data aceasta eram împreună cu unii colaboratori în credinţă, iar asocierea cu ei mi-a fost de mare ajutor.“ În 1956, când a fost eliberată, ea s-a mutat în Germania de Vest. La cei 90 de ani ai săi, Frieda locuieşte în Husum, continuând să-i slujească adevăratului Dumnezeu, Iehova.

Frieda a suportat 23 de ani de persecuţii sub două dictaturi. „Naziştii au încercat să mă distrugă pe plan fizic, iar comuniştii, pe plan psihic. Ce anume mi-a dat putere? Bunele obiceiuri de studiere a Biblie cât timp m-am bucurat de libertate, necontenitele rugăciuni când am fost izolată, asocierea cu colaboratorii în credinţă ori de câte ori a fost posibil şi împărtăşirea convingerilor mele religioase altora cu orice ocazie.“

Fascismul în Ungaria

Ungaria se numără şi ea printre ţările în care Martorii lui Iehova au suportat decenii întregi de discriminări. Unii au suportat persecuţii nu numai sub două, ci sub trei regimuri totalitare. Un exemplu în acest sens este Ádám Szinger. Ádám s-a născut în oraşul Paks (Ungaria) în 1922 şi a crescut într-o familie protestantă. În 1937, Ádám a fost vizitat de câţiva Studenţi în Biblie. El a manifestat imediat interes faţă de mesajul lor. Lucrurile pe care le-a învăţat din Biblie l-au convins că doctrinele bisericii lui erau nebiblice. Prin urmare, a părăsit Biserica Protestantă şi s-a alăturat Studenţilor în Biblie în ministerul lor public.

Fascismul câştiga o tot mai mare influenţă în Ungaria. De mai multe ori, jandarmii l-au prins pe Ádám predicând din casă în casă şi l-au arestat pentru a-l interoga. Presiunile exercitate asupra Martorilor s-au intensificat, iar în 1939 activitatea lor a fost interzisă. În 1942, Ádám a fost arestat, închis şi bătut cu cruzime. Ce anume l-a ajutat pe acest bărbat, pe atunci în vârstă de 19 ani, să suporte suferinţa şi chinul lunilor de închisoare? „Când eram încă acasă, am studiat cu sârguinţă Biblia şi, prin urmare, am avut o înţelegere profundă a scopurilor lui Iehova.“ Abia după ce a fost eliberat din închisoare, Ádám a reuşit să se boteze ca Martor al lui Iehova, în august 1942. El a fost botezat la adăpostul nopţii, într-un râu din apropierea casei lui.

Într-o închisoare din Ungaria şi într-un lagăr din Serbia

În al doilea război mondial, Ungaria s-a aliat cu Germania împotriva Uniunii Sovietice; în toamna lui 1942, Ádám a primit ordin de încorporare. El ne povesteşte: „Am declarat că nu puteam efectua serviciul militar deoarece era în contradicţie cu lucrurile pe care le învăţasem din Biblie. Le-am explicat poziţia mea de neutralitate“. El a fost condamnat la 11 ani închisoare. Însă Ádám nu a mai stat mult timp în Ungaria.

În 1943, circa 160 de Martori ai lui Iehova, printre care şi Ádám, au fost adunaţi, urcaţi în nişte ambarcaţiuni şi transportaţi pe Dunăre în Serbia. Aici, deţinuţii erau pe un teritoriu aflat sub controlul celui de-al III-lea Reich al lui Hitler. Ei au fost internaţi în lagărul de muncă din Bor şi puşi să lucreze într-o mină de cupru. După aproximativ un an, au fost duşi înapoi în Ungaria, unde Ádám a fost eliberat de sovietici, în primăvara anului 1945.

Ungaria sub regim comunist

Însă Ádám nu s-a bucurat prea mult de libertate. Spre sfârşitul anilor ’40, autorităţile comuniste din Ungaria au impus restricţii activităţii Martorilor lui Iehova, la fel cum făcuseră şi fasciştii înainte de război. În 1952, când a refuzat din nou să efectueze serviciul militar, Ádám — acum în vârstă de 29 de ani, căsătorit şi tată a doi copii — a fost  arestat şi adus în faţa instanţei. Iată ce le-a explicat Ádám judecătorilor: „Aceasta nu este prima dată când refuz serviciul militar. În timpul războiului, am fost închis şi deportat în Serbia din acelaşi motiv. Refuz să mă înrolez din motive de conştiinţă. Sunt Martor al lui Iehova şi sunt neutru din punct de vedere politic“. Ádám a primit o condamnare de opt ani închisoare, condamnare care a fost, mai târziu, redusă la patru ani.

Ádám a continuat să sufere din cauza discriminărilor până la mijlocul anilor ’70, adică mai bine de 35 de ani de când Studenţii în Biblie sunaseră prima dată la uşa casei părinţilor săi. În tot acest timp, el a fost condamnat de 6 tribunale la 23 de ani detenţie, fiind închis în cel puţin 10 închisori şi lagăre. El a suportat persecuţii constante sub trei regimuri: regimul fascist în Ungaria interbelică, regimul naţional-socialist german în Serbia şi regimul comunist în Ungaria din perioada războiului rece.

Ádám locuieşte şi în prezent în Paks, oraşul său natal, unde îi slujeşte cu loialitate lui Dumnezeu. Este Ádám înzestrat cu capacităţi ieşite din comun care l-au ajutat să iasă învingător în lupta împotriva necazurilor? Nicidecum. Iată ce declară el:

„Studierea Bibliei, rugăciunea şi asocierea cu colaboratorii în credinţă au fost lucruri vitale pentru mine. Însă aş vrea să subliniez şi alte două aspecte: În primul rând, Iehova este Sursa puterii, iar eu am rămas în viaţă datorită relaţiilor strânse pe care le-am avut cu el. Iar în al doilea rând, am luat aminte la ce se spune în Romani, capitolul 12: «Nu vă răzbunaţi singuri». De aceea, nu am ţinut niciodată duşmănie. De mai multe ori am avut ocazia să mă răzbun pe persecutorii mei, însă nu am făcut-o niciodată. Nu trebuie să ne folosim puterea pe care ne-o dă Iehova pentru a întoarce rău pentru rău“.

Sfârşitul tuturor persecuţiilor

Frieda şi Ádám au acum posibilitatea să-i aducă închinare lui Iehova fără oprelişti. Cu toate acestea, ce dezvăluie încercările pe care le-au avut ei despre persecuţiile religioase? Astfel de persecuţii nu au nici o putere — cel puţin, în cazul adevăraţilor creştini. Deşi persecutarea Martorilor lui Iehova a presupus folosirea multor resurse şi a cauzat o suferinţă cruntă, persecuţiile nu şi-au atins scopul. În prezent, Martorii lui Iehova înregistrează o creştere frumoasă în Europa, unde, în trecut, au stăpânit cele două mari dictaturi.

Cum au reacţionat Martorii în faţa persecuţiei? Aşa cum a reieşit din relatarea Friedei şi cea a lui Ádám, ei au pus în practică sfatul biblic: „Nu te lăsa învins de rău, ci continuă să învingi răul prin bine“ (Romani 12:21). Poate într-adevăr binele să învingă răul? Bineînţeles, dacă binele este însoţit de o credinţă puternică în Dumnezeu. Victoria Martorilor lui Iehova în lupta împotriva persecuţiilor din Europa a fost o victorie a spiritului lui Dumnezeu, o demonstrare a forţei pozitive exercitate de credinţa pe care spiritul sfânt o produce în creştinii umili (Galateni 5:22, 23). Aceasta este pentru noi, cei care trăim în lumea violentă din prezent, o lecţie pe care nu trebuie s-o uităm.

[Legenda fotografiilor de la pagina 5]

Frieda Jess (în prezent, Thiele) — când a fost arestată şi în prezent

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Ádám Szinger — când a fost închis şi în prezent