Profitaţi de schimbările din viaţă

Pum, Jan, Dries şi Otto, patru bătrâni creştini din Olanda, au multe lucruri în comun. Toţi patru sunt căsătoriţi şi au copii. În plus, cu câţiva ani în urmă, toţi au avut locuri de muncă cu normă întreagă şi locuinţe confortabile. Cu toate acestea, ei au renunţat la serviciul lor laic şi au început să-şi dedice tot timpul şi să-şi folosească toată energia pentru promovarea intereselor Regatului. Cum au reuşit ei să facă aceasta? Toţi patru au profitat de schimbările din viaţa lor.

ÎNTR-UN moment sau altul, în viaţa celor mai mulţi dintre noi au loc schimbări. Multe dintre ele — cum ar fi căsătoria, naşterea unui copil sau necesitatea de a ne îngriji părinţii înaintaţi în vârstă — pun noi responsabilităţi pe umerii noştri. Totuşi, există şi schimbări care ne oferă o mai mare libertate, permiţându-ne să ne extindem ministerul creştin (Matei 9:37, 38). De exemplu, s-ar putea să ieşim la pensie sau copiii noştri deveniţi adulţi ar putea să plece de acasă.

Deşi, de cele mai multe ori, schimbările au loc independent de voinţa noastră, unii creştini au reuşit să facă ei înşişi schimbări care să le permită să-şi sporească participarea la minister. Chiar acest lucru au făcut Pum, Jan, Dries şi Otto. În ce mod?

Când copiii părăsesc casa părintească

Pum a fost contabil la o companie farmaceutică. Împreună cu Anny, soţia sa, şi cu cele două fiice ale lor, a făcut deseori pionierat auxiliar. În plus, Pum şi Anny au planificat momente de destindere în compania altor pionieri. „Aceasta a fost o protecţie împotriva problemelor pe care le aduc cu sine alte genuri de asocieri“, ne spun ei. Ca urmare a exemplului bun dat de părinţii lor, cele două fete au început pionieratul regular imediat după absolvirea liceului.

După ce fetele au părăsit casa părintească, Pum şi Anny şi-au dat seama că această schimbare din viaţa lor le oferea mai multă libertate şi mai mulţi bani, ceea ce le permitea să călătorească şi să viziteze locuri fascinante sau să se bucure de alte forme de recreare. Însă cei doi soţi s-au hotărât să profite de aceste schimbări pentru a-şi extinde ministerul creştin. Prin urmare, Pum i-a cerut patronului său permisiunea de a lucra cu o zi mai puţin pe săptămână. Mai târziu, el a reuşit să facă unele modificări în program în aşa fel încât să înceapă ziua de lucru la ora 7 dimineaţa şi să lucreze până la 2 după-amiaza. Bineînţeles că lucrând mai puţin, trebuiau să se descurce cu un venit mai mic. Totuşi au reuşit să facă faţă situaţiei, iar în 1991, Pum i s-a alăturat soţiei lui în serviciul de pionier regular.

Apoi, Pum a fost invitat să slujească în calitate de asistent al custodelui unei Săli de Congrese a Martorilor lui Iehova. Pentru aceasta, ei trebuiau să părăsească locuinţa în care au  stat 30 de ani şi să se mute într-un apartament de pe proprietatea sălii. Aşa au şi făcut. Le-a fost greu? Anny ne spune că ori de câte ori i se făcea dor de casă se întreba: „Sunt eu oare ca soţia lui Lot?“ Ea a refuzat ‘să se uite înapoi’. — Geneza 19:26; Luca 17:32.

Pum şi Anny consideră că decizia lor le-a adus numeroase binecuvântări. Printre multe altele, ei găsesc bucurie în serviciul efectuat la Sala de Congrese, în pregătirile pentru congresele de district şi în asocierea cu supraveghetorii de circumscripţie (supraveghetorii itineranţi), care prezintă cuvântări în această sală. Din când în când, ei vizitează congregaţii, Pum slujind în calitate de locţiitor al supraveghetorului de circumscripţie.

Ce a ajutat acest cuplu să-şi extindă ministerul? Iată ce ne spune Pum: „Când apar schimbări mari în viaţa voastră, trebuie să fiţi hotărâţi să vă folosiţi de noua situaţie în cel mai bun mod posibil“.

Schimbări pentru o viaţă mai simplă

Jan şi soţia sa, Woth, au trei copii. Asemenea lui Pum şi familiei lui, Jan a profitat de schimbările din viaţă. A lucrat ani de zile la o bancă, având un post bine plătit şi asigurând astfel un trai bun familiei sale. Totuşi, simţea o dorinţă din ce în ce mai puternică de a-şi extinde ministerul. El ne explică: „În timp, aprecierea mea pentru adevăr a crescut, iar iubirea pentru Iehova a devenit tot mai mare“. De aceea, în 1986, Jan a făcut o schimbare. El ne povesteşte: „Când s-au făcut restructurări la bancă, m-am folosit de ocazie şi am început să lucrez mai puţine ore. Colegii, surprinşi de decizia mea, m-au poreclit Diwodo, deoarece lucram numai dinsdag [marţea], woensdag [miercurea] şi donderdag [joia]. Salariul meu s-a micşorat cu 40%. Ne-am vândut casa şi am cumpărat o ambarcaţiune amenajată pentru locuit ca să slujim acolo unde era nevoia mai mare de proclamatori ai Regatului. Mai târziu, am profitat de ocazia de a mă pensiona înainte de termen. Atunci venitul meu a scăzut cu încă 20%, însă, în 1993, am reuşit să încep serviciul de pionier regular“.

În prezent, Jan este membru al unui Comitet de Asistenţă Sanitară şi slujeşte cu regularitate ca supraveghetor al congresului. În pofida problemelor de sănătate, Woth face, din când în când, pionierat auxiliar. Toţi cei trei copii ai  lor sunt acum căsătoriţi şi, împreună cu partenerii lor conjugali, slujesc ca miniştri zeloşi ai Regatului.

Cum au reuşit Jan şi Woth să se adapteze nivelului de trai mai scăzut? „În perioada în care o duceam bine, ne spune Jan, am avut grijă să nu ne ataşăm prea mult de lucrurile materiale. E adevărat, poate fi puţin neplăcut să aştepţi până când obţii un anumit lucru, însă binecuvântările spirituale şi privilegiile pe care le avem compensează din plin situaţia.“

Asemenea lui Jan şi Woth, Dries şi soţia sa, Jenny, au luat decizia de a-şi păstra viaţa simplă pentru a putea dedica mai mult timp intereselor Regatului. Dries şi Jenny au slujit ca pionieri până când au devenit părinţi. Apoi, pentru a satisface necesităţile familiei, Dries a lucrat ca administrator într-o mare companie. Patronii săi i-au apreciat munca şi au vrut să-l promoveze. Însă Dries a refuzat, deoarece i-ar fi rămas mai puţin timp pentru activităţile creştine.

Creşterea copiilor, precum şi îngrijirea mamei lui Jenny, care era bolnavă, pretindeau mult timp şi energie din partea celor doi soţi. Totuşi, ei au continuat să cultive spiritul de pionier. Ce anume i-a ajutat? Jenny ne explică: „I-am luat pe câţiva pionieri să locuiască la noi; pe alţii i-am invitat la masă şi, de asemenea, am oferit cazare pentru supraveghetorii de circumscripţie“. Dries adaugă: „Ne-am păstrat viaţa simplă şi nu am făcut datorii. Ne-am hotărât să nu ne lansăm niciodată într-o afacere mare şi să nu ne cumpărăm o casă, pentru ca, mai târziu, aceste lucruri să nu constituie nişte piedici“.

Decizia lui Dries şi Jenny de a face ei înşişi schimbări în viaţă ca să aibă mai mult timp pentru promovarea intereselor Regatului le-a adus binecuvântări. Cei doi fii ai lor slujesc în prezent ca bătrâni, iar unul dintre ei face pionierat alături de soţia sa. Dries şi Jenny au slujit ca pionieri speciali, iar, mai târziu, Jenny l-a însoţit pe Dries în lucrarea de circumscripţie. Acum ei lucrează ca voluntari la Betel, unde Dries slujeşte ca membru al comitetului filialei.

Pensionare înainte de termen

Otto şi soţia sa, Judy, au făcut întocmai ca Dries şi Jenny: au făcut pionierat până la naşterea celor două fetiţe ale lor. Când Judy era însărcinată cu primul copil, Otto a găsit un post de învăţător.

În copilărie, fetele lor au putut observa bucuria creştinilor din serviciul cu timp integral, întrucât Otto şi Judy îi invitau deseori pe pionieri la ei acasă. Fiica cea mare a început mai târziu serviciul de pionier. După un timp,  ea a făcut Şcoala Galaad şi, împreună cu soţul ei, slujeşte acum ca misionară într-o ţară africană. În 1987, a început pionieratul şi fiica cea mică, iar Judy i s-a alăturat în acest serviciu.

Când au apărut unele schimbări şi Otto a putut lucra mai puţine ore la şcoală, el şi-a folosit timpul rămas pentru a face pionierat. În cele din urmă, el a renunţat la serviciul laic. În prezent, Otto îşi foloseşte calităţile de învăţător în lucrarea itinerantă, încurajând congregaţiile din punct de vedere spiritual.

Ce sfat le dă Otto celor care se pensionează înainte de termen? „Când ieşi la pensie, nu te gândi să încetineşti ritmul un an sau doi. E foarte uşor să te obişnuieşti cu un ritm lent. Înainte chiar să-ţi dai seama, vei uita de pionierat. Mai bine începe imediat să-ţi sporeşti activitatea în minister şi în congregaţie!“

Folosirea experienţei de viaţă

Este adevărat că fraţi precum Pum, Jan, Dries şi Otto nu mai au aceeaşi forţă şi rezistenţă ca în tinereţe. Însă ei au mai multă experienţă, înţelepciune şi maturitate (Proverbele 20:29). Ei ştiu foarte bine ce înseamnă să fii tată şi, ajutându-şi soţiile, înţeleg într-o anumită măsură şi ce înseamnă să fii mamă. Împreună cu soţiile lor, ei au găsit rezolvare la multe probleme de familie şi au fixat obiective teocratice pentru copiii lor. Otto ne mărturiseşte: „Propria-mi experienţă în creşterea copiilor îmi este de mare folos când, în calitate de supraveghetor de circumscripţie, trebuie să dau sfaturi cu privire la unele probleme familiale“. În mod asemănător, experienţa lui Dries ca părinte face din el un membru valoros al familiei Betel, formată în mare parte din tineri.

Într-adevăr, experienţa personală îi ajută pe aceşti fraţi să contribuie la satisfacerea multor necesităţi ale congregaţiei. Ea le-a ascuţit, ca să zicem aşa, uneltele pe care le mânuiesc, astfel că îşi pot folosi cu eficienţă maximă energia (Eclesiastul 10:10). De fapt, deseori se întâmplă ca, în aceeaşi perioadă de timp, ei să realizeze mai mult decât cei care au o forţă fizică mai mare, dar sunt mai puţin experimentaţi.

Aceşti fraţi şi soţiile lor sunt exemple excelente pentru tinerii din poporul lui Iehova. Tinerii pot observa cum astfel de cupluri au parte de multe dintre problemele, dar şi dintre binecuvântările despre care se vorbeşte în publicaţiile creştine. Este încurajator să vezi bărbaţi şi femei ce manifestă un spirit asemănător cu cel al lui Caleb, care, deşi era înaintat în vârstă, a cerut o misiune dificilă. — Iosua 14:10–12.

Să le imităm credinţa

Aţi putea şi voi imita credinţa cuplurilor amintite în acest articol şi aţi putea face ceea ce au făcut ele? Nu uitaţi, aceşti creştini au făcut din adevăr un mod de viaţă şi au sădit în inima copiilor lor dorinţa de a deveni pionieri. Aşa cum ne spune Jan, au făcut aceasta „dând exemplu în ce priveşte iubirea faţă de Iehova şi faţă de organizaţia sa, învăţându-i pe copii să se întreţină singuri şi îngrijindu-se ca aceştia să beneficieze de asocieri sănătoase“. De asemenea, ei au lucrat şi s-au destins împreună, ca familie. Pum ne povesteşte: „În timpul vacanţelor, aveam obiceiul să mergem cu toată familia în lucrarea de predicare dimineaţa şi să ne relaxăm împreună după-amiaza“.

În plus, aceşti creştini s-au gândit bine dinainte, astfel că, atunci când au apărut schimbări în viaţa lor, au fost gata să profite de noua situaţie. Ei şi-au fixat obiective şi au luat decizii care i-au ajutat să şi le atingă mai repede. Totodată, au căutat modalităţi de a-şi reduce programul serviciului laic şi s-au mulţumit cu un venit mai mic (Filipeni 1:10). Soţiile şi-au sprijinit din plin soţii. Ei au avut împreună dorinţa de a intra pe ‘uşa largă care duce la activitate’ şi, prin urmare, au fost răsplătiţi din plin de Iehova. — 1 Corinteni 16:9; Proverbele 10:22.

Aveţi şi voi dorinţa de a vă spori participarea în minister? Dacă da, puteţi face acest lucru profitând de schimbările din viaţă.

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Pum şi Anny, îngrijindu-se de Sala de Congrese

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Jan şi Woth, participând la lucrarea de predicare

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Dries şi Jenny, slujind la Betel

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Otto şi Judy, pregătindu-se pentru o nouă vizită într-o congregaţie