Vă amintiţi?

V-au plăcut ultimele numere ale Turnului de veghe? Dacă da, încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări:

• Ce calităţi ale lui Rut sunt demne de imitat?

Rut ne-a lăsat un bun exemplu prin iubirea ei faţă de Iehova, prin iubirea loială faţă de Naomi şi prin calităţile sale precum hărnicia şi umilinţa. Oamenii au considerat-o pe bună dreptate „o femeie excelentă“ (Rut 3:11, NW). — 15/4, paginile 23–26.

• De unde ştim că Iehova se interesează de oamenii de rând?

Iehova le-a spus israeliţilor, ei înşişi trataţi cu cruzime în Egipt, să nu se poarte rău cu persoanele defavorizate (Exodul 22:21–24). Isus, care l-a imitat pe Tatăl său, a manifestat un interes sincer faţă de oamenii obişnuiţi şi şi-a ales ca apostoli bărbaţi „neinstruiţi şi de rând“ (Faptele 4:13; Matei 9:36). Îl putem imita pe Dumnezeu manifestând interes faţă de alţii, cum ar fi tinerii. — 15/4, paginile 28–31.

• De ce putem fi siguri că Iehova remarcă acţiunile noastre?

Relatările biblice arată că Iehova remarcă faptele oamenilor. El a remarcat jertfa adusă de Abel şi remarcă şi ‘jertfa noastră de laudă, rodul buzelor’ (Evrei 13:15). Iehova ştia că Enoh se străduia să-i fie plăcut ducând o viaţă curată, morală. De asemenea, Dumnezeu a observat când o văduvă din Sarepta, o femeie neisraelită, şi-a împărţit puţinul pe care îl avea cu profetul Ilie. Iehova remarcă şi actele noastre de credinţă. — 1/5, paginile 28–31.

• De ce se poate spune că după Penticosta din anul 33 e.n. evreii care deveneau creştini trebuiau să i se dedice personal lui Dumnezeu?

În 1513 î.e.n., israeliţii din antichitate au început să se bucure de relaţii speciale cu Iehova, ca popor dedicat (Exodul 19:3–8). Începând de atunci, evreii se năşteau în acea naţiune dedicată, aflată sub legământul Legii. Însă în anul 33 e.n. Iehova a înlăturat legământul Legii prin intermediul morţii lui Cristos (Coloseni 2:14). Prin urmare, evreii care doreau să-i slujească lui Dumnezeu într-un mod aprobat trebuiau să i se dedice lui Iehova şi să fie botezaţi în numele lui Isus Cristos. — 15/5, paginile 30–31.

• Are arderea tămâiei vreun rol în închinarea adevărată în prezent?

Arderea tămâiei era o parte a închinării adevărate aduse în Israelul antic (Exodul 30:37, 38; Leviticul 16:12, 13). Însă legământul Legii, care includea şi folosirea tămâiei, a luat sfârşit odată cu moartea lui Cristos. Creştinii pot decide personal dacă folosesc sau nu tămâie în scopuri care nu au nici o legătură cu religia, însă în prezent tămâia nu joacă nici un rol în închinarea adevărată. Ei trebuie, de asemenea, să ţină cont de sentimentele altora pentru a nu-i poticni. — 1/6, paginile 28–30.

• Ce ştire recentă i-a îndemnat pe mulţi să reflecteze la realitatea faptului că Isus a existat pe pământ?

Descoperirea unui osuar în Israel a fost un eveniment amplu mediatizat. Se pare că osuarul datează din secolul I e.n. şi are o inscripţie care spune: „Iacov, fiul lui Iosif, fratele lui Isus“. Unii consideră că aceasta este „cea mai veche dovadă arheologică extrabiblică“ a existenţei lui Isus. — 15/6, paginile 3–4.

• Cum învaţă cineva să iubească?

Oamenii învaţă să iubească în primul rând de la părinţii lor, din exemplul şi educaţia primită de la ei. Când soţul şi soţia manifestă reciproc iubire şi respect, copiii pot învăţa să iubească (Efeseni 5:28; Tit 2:4). Chiar şi persoanele care nu provin dintr-o familie iubitoare pot învăţa să iubească supunându-se îndrumării părinteşti din partea lui Iehova şi beneficiind de ajutorul spiritului sfânt şi de sprijinul călduros din partea fraţilor creştini. — 1/7, paginile 4–7.

• Cine a fost Eusebiu şi ce putem învăţa din viaţa lui?

Eusebiu a fost unul dintre primii istorici ai Bisericii care în anul 324 e.n. a încheiat scrierea lucrării în zece volume intitulate Istoria Bisericii creştine. Deşi credea că Tatăl a existat înainte de Fiul, la Conciliul de la Niceea Eusebiu a adoptat o opinie diferită. Probabil, el a ignorat cerinţa lui Isus privitoare la continuatorii Săi de ‘a nu face parte din lume’ (Ioan 17:16). — 15/7, paginile 29–31.

• Şi-a schimbat Iehova punctul de vedere cu privire la poligamie?

Nu, Iehova nu şi-a schimbat punctul de vedere cu privire la poligamie (Maleahi 3:6). Dumnezeu dorea ca primul bărbat ‘să se lipească de soţia sa’ şi astfel cei doi să devină un singur trup (Geneza 2:24). Isus a spus că o persoană ce divorţează cu excepţia motivului de fornicaţie şi se recăsătoreşte este adulteră (Matei 19:4–6, 9). Perioada în care Iehova a tolerat poligamia s-a încheiat odată cu formarea congregaţiei creştine. — 1/8, pagina 28.