Cum vă puteţi consolida căsnicia

IMAGINEAZĂ-ŢI o casă lăsată în paragină. Zugrăveala cade de pe pereţi, acoperişul este stricat, iar grădina a rămas neîngrijită. Cu siguranţă, de-a lungul anilor, această casă a fost lovită de furtuni năprasnice şi a fost neglijată. Ar trebui ea demolată? Nu neapărat. Dacă are o fundaţie solidă şi o structură rezistentă, probabil că această casă poate fi renovată.

Te duce aceasta cu gândul la căsnicia ta? Cu trecerea anilor, e posibil ca legătura ta conjugală să fi fost lovită de multe „furtuni năprasnice“. Poate că unul dintre voi sau amândoi aţi neglijat-o într-o anumită măsură. S-ar putea să împărtăşeşti sentimentele lui Sandy, care după 15 ani de căsnicie a spus: „Singurul lucru pe care îl aveam în comun era faptul că eram căsătoriţi. Dar nu era de-ajuns“.

Chiar dacă te afli într-o astfel de situaţie, nu te pripi să tragi concluzia că trebuie să puneţi capăt căsniciei voastre. Foarte probabil, ea poate fi refăcută. Un factor important în acest sens este angajamentul care există între tine şi partenerul tău. Angajamentul conjugal poate da stabilitate legăturii voastre în perioade critice. Dar ce este angajamentul şi cum vă poate ajuta Biblia să-l întăriţi?

Angajamentul presupune sentimentul datoriei

Potrivit Noului dicţionar de neologisme, angajament înseamnă „obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă de a face ceva“. Uneori termenul este folosit cu referire la lucruri impersonale, cum ar fi un acord comercial. De exemplu, un constructor care a semnat un contract pentru construirea unei case se simte, probabil, obligat să respecte clauzele stipulate în contract. Deşi poate că nu îl cunoaşte personal pe cel care a dispus efectuarea lucrărilor, se simte dator să se ţină de cuvânt.

Deşi căsătoria nu este o simplă tranzacţie comercială, angajamentul conjugal presupune sentimentul datoriei. Probabil că tu şi partenerul tău aţi făcut un jurământ solemn înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor ca să rămâneţi împreună indiferent de ce s-ar întâmpla. Isus a declarat: „Cel care i-a creat [pe bărbat şi pe femeie]  i-a făcut de la început de sex masculin şi de sex feminin şi a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa»“. Isus a adăugat: „Ceea ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă“ (Matei 19:4–6). Aşadar, când apar probleme, trebuie să fiţi amândoi ferm hotărâţi să trăiţi potrivit angajamentului pe care vi l-aţi luat. * Iată ce ne mărturiseşte o femeie căsătorită: „Lucrurile au început să meargă mai bine numai după ce am renunţat la ideea divorţului“.

Totuşi, angajamentul conjugal presupune mai mult decât sentimentul datoriei. Ce alte lucruri sunt implicate?

Spiritul de echipă întăreşte angajamentul conjugal

Chiar dacă acest angajament există, nu înseamnă că partenerii conjugali nu vor avea niciodată neînţelegeri. Când apare un conflict, cei doi ar trebui să-şi dorească în mod sincer să rezolve problema nu numai pentru că au făcut un jurământ, ci şi pentru că între ei există o legătură afectivă. Isus a spus referitor la soţ şi soţie: „Nu mai sunt doi, ci o singură carne“.

Ce înseamnă să fii „o singură carne“ cu partenerul tău conjugal? Apostolul Pavel a scris că „soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri“ (Efeseni 5:28, 29). Prin urmare, a fi „o singură carne“ înseamnă, printre altele, a fi preocupat de bunăstarea partenerului tău la fel de mult ca de a ta. O persoană căsătorită nu se mai gândeşte la „mine“ şi la „al meu“, ci la „noi“ şi la „al nostru“. Iată ce a scris un consilier: „Ambii parteneri trebuie să nu mai fie celibatari în adâncul inimii şi să devină căsătoriţi în adâncul inimii“.

Sunteţi tu şi partenerul tău conjugal „căsătoriţi în adâncul inimii“? Poate că v-aţi căsătorit de mulţi ani şi totuşi nu aţi devenit „o singură carne“. Da, acest lucru este posibil. Totuşi, cartea Giving Time a Chance: The Secret of a Lasting Marriage (Dă-i timpului o şansă — Secretul unei căsnicii durabile), de Ronna Romney şi Beppie Harrison, spune: „A fi căsătorit înseamnă a-ţi împărţi viaţa cu cineva şi cu cât doi oameni împart mai multe lucruri, cu atât relaţia lor va fi mai reuşită“.

Unii care au o căsnicie nefericită rămân împreună de dragul copiilor sau pentru a-şi păstra siguranţa materială. Alţii suportă situaţia deoarece consideră divorţul de neconceput din punct de vedere moral sau deoarece le e teamă de ce ar spune ceilalţi dacă s-ar despărţi. Deşi este lăudabil că aceste căsătorii durează, amintiţi-vă că obiectivul vostru trebuie să fie acela de  a avea o căsnicie plină de iubire, nu doar una durabilă.

Gesturile altruiste susţin angajamentul conjugal

Biblia a prezis că „în ultimele zile“ oamenii vor fi „iubitori de sine“ (2 Timotei 3:1, 2). Potrivit acestei profeţii, în prezent se pune accentul pe venerarea eului propriu. În tot mai multe căsnicii, faptul de a te dărui cu devotament fără să ai vreo garanţie că vei primi ceva în schimb este considerat o dovadă de slăbiciune. Cu toate acestea, într-o căsnicie reuşită ambii parteneri manifestă spirit de sacrificiu. Cum puteţi face şi voi aceasta?

În loc să te gândeşti mereu „Ce foloase îmi aduce această legătură?“, întreabă-te: „Ce fac personal pentru a-mi consolida căsnicia?“ Biblia le spune creştinilor că trebuie ‘să privească cu interes personal nu doar propriile lor treburi, ci şi treburile celorlalţi’ (Filipeni 2:4). În timp ce meditezi la acest principiu biblic, analizează-ţi acţiunile din săptămâna precedentă. Câte acte de bunătate ai făcut doar de dragul partenerului tău? Când acesta a vrut să-ţi vorbească, l-ai ascultat — chiar dacă nu aveai dispoziţia necesară? De câte ori ai făcut lucrurile care îi plac mai mult partenerului tău decât ţie?

Când te evaluezi prin prisma acestor întrebări, nu te îngrijora că faptele tale bune vor trece neobservate sau că nu vei fi răsplătit. Aşa cum arată o lucrare de referinţă, „în majoritatea căsniciilor, la fapte bune se răspunde cu fapte bune, aşadar, fă tot posibilul să-ţi încurajezi partenerul la fapte bune fiind tu însuţi mai bun“. Gesturile care vădesc sacrificiu de sine contribuie la consolidarea căsniciei deoarece sunt o dovadă că preţuiţi legătura conjugală şi că doriţi să o menţineţi.

Este important să consideri căsnicia o legătură de durată

Iehova Dumnezeu preţuieşte loialitatea. Biblia declară în acest sens: „Cu cel loial tu [Iehova] vei acţiona cu loialitate“ (2 Samuel 22:26, NW). Loialitatea faţă de Dumnezeu presupune loialitate faţă de instituţia căsătoriei fondată de el. — Geneza 2:24.

Dacă tu şi partenerul tău vă sunteţi loiali unul altuia, veţi avea plăcutul sentiment de a vă bucura de o legătură trainică. Privind în perspectivă, peste luni, ani şi decenii, nu vă puteţi imagina viaţa unul fără celălalt. Gândul că s-ar putea să nu mai fiţi căsătoriţi vi se va părea de neconceput, iar aceasta conferă stabilitate legăturii voastre. O femeie căsătorită ne mărturiseşte: „Nici chiar atunci când sunt foarte furioasă [pe soţul meu] sau sunt foarte supărată din cauza situaţiei noastre, nu îmi fac griji că ne vom despărţi. Mă preocupă gândul de a ne împăca. Sunt sigură că ne vom împăca — doar că pe moment nu văd cum“.

Pentru ca angajamentul tău faţă de partenerul conjugal să aibă valoare este foarte important să consideri căsnicia o legătură de lungă durată, ceea ce, din nefericire, nu se întâmplă în cazul  multor cupluri. În toiul unei discuţii aprinse, unul dintre soţi poate spune: „Te părăsesc!“ sau „Am să caut pe cineva care ştie să mă aprecieze!“ E adevărat, de cele mai multe ori aceste cuvinte nu sunt spuse în mod serios. Totuşi Biblia afirmă că limba poate fi „plină de venin ucigător“ (Iacov 3:8). Ameninţările şi ultimatumurile transmit mesajul: „Căsătoria noastră nu este pentru mine ceva permanent. Pot renunţa oricând la ea“. A lăsa să se înţeleagă acest lucru poate avea un efect devastator într-o căsnicie.

Dacă priveşti căsnicia ca pe o legătură de durată, vei dori să fii alături de partenerul tău indiferent ce s-ar întâmpla. În plus, vă va fi mult mai uşor atât ţie, cât şi partenerului tău să vă acceptaţi slăbiciunile, să treceţi peste greşeli, să continuaţi să vă suportaţi unul pe altul şi să vă iertaţi cu mărinimie (Coloseni 3:13). Un manual spune că „într-o căsnicie reuşită există toate şansele ca amândoi să greşiţi, şi, în ciuda tuturor greşelilor, legătura voastră conjugală să reziste“.

În ziua nunţii ţi-ai luat un angajament nu faţă de instituţia căsătoriei, ci faţă de o persoană, partenerul tău conjugal. Aceasta ar trebui să-ţi influenţeze în mod profund modul de a gândi şi de a acţiona ca persoană căsătorită. Nu eşti de acord că trebuie să rămâi alături de tovarăşul tău de viaţă nu numai pentru că ai un mare respect pentru sfinţenia căsătoriei, ci şi pentru că iubeşti persoana cu care te-ai căsătorit?

[Notă de subsol]

[Chenarul/ilustraţia de la pagina 5]

Ce poţi face acum?

Cât de ferm este angajamentul tău? Consideri, probabil, că poţi face unele îmbunătăţiri. Pentru a-ţi întări angajamentul conjugal, aplică următoarele sugestii:

● Fă-ţi o autoanaliză. Întreabă-te: „Sunt într-adevăr căsătorit în adâncul inimii sau continuu să gândesc şi să mă comport ca un celibatar?“ Află ce părere are partenerul tău despre tine în această privinţă.

● Citeşte acest articol împreună cu partenerul tău. Apoi discutaţi în mod calm despre unele modalităţi de a vă întări angajamentul conjugal.

● Efectuează împreună cu partenerul tău activităţi care vă consolidează angajamentul. De exemplu, uitaţi-vă la pozele pe care le-aţi făcut la nunta voastră sau cu ocazia altor evenimente importante. Faceţi lucruri care vă procurau plăcere în perioada de curtare sau în primii ani de căsnicie. Studiaţi împreună articole bazate pe Biblie din Turnul de veghe şi Treziţi-vă! care abordează tema căsătoriei.

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 6]

Angajamentul conjugal presupune:

● Sentimentul datoriei „Împlineşte jurământul pe care l-ai făcut. Mai bine să nu faci nici un jurământ, decât să faci un jurământ şi să nu-l împlineşti.“ — Eclesiastul 5:4, 5.

● Spirit de echipă „Mai bine doi decât unul . . . Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul.“ — Eclesiastul 4:9, 10.

● Spirit de sacrificiu „Este mai multă fericire în a da decât în a primi.“ — Faptele 20:35.

● A considera căsnicia o legătură de durată „Iubirea . . . suportă totul.“ — 1 Corinteni 13:4, 7.

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Când partenerul tău doreşte să-ţi vorbească, îl asculţi?