Adăugaţi la cunoştinţă stăpânirea de sine

„Adăugaţi . . . la cunoştinţă stăpânirea de sine.“ — 2 PETRU 1:5–8.

1. Care este cauza multora dintre problemele cu care se confruntă oamenii?

ÎNTR-O campanie intensă împotriva drogurilor, tinerii din Statele Unite au fost îndemnaţi: „Spuneţi pur şi simplu nu“. Ce bine ar fi însă dacă toată lumea ar spune nu, dar nu numai drogurilor, ci şi excesului de alcool, stilurilor de viaţă iraţionale sau imorale, afacerilor necinstite şi ‘dorinţelor cărnii’ (Romani 13:14)! Dar cine poate afirma că este întotdeauna uşor să spui nu?

2. a) Ce exemple biblice arată că nu numai oamenilor din prezent le lipseşte uneori tăria de a spune nu? b) Cum ar trebui să ne influenţeze aceste exemple?

² Întrucât toţi oamenii imperfecţi întâmpină probleme în privinţa stăpânirii de sine, trebuie să dorim să învăţăm cum să învingem orice slăbiciune cu care ne luptăm. Biblia ne vorbeşte despre oameni din trecut care s-au străduit să-i slujească lui Dumnezeu, dar care uneori nu au avut suficientă tărie de a spune nu. Să ne gândim, de pildă, la David. El a comis adulter cu Bat-Şeba, un păcat grav. Acest act a dus la moartea atât a copilului conceput în adulter, cât şi a soţului Bat-Şebei, amândoi fiind nevinovaţi (2 Samuel 11:1–27; 12:15–18). Să ne amintim şi de apostolul Pavel, care a mărturisit în mod sincer: „Fiindcă binele pe care îl vreau nu îl fac, ci răul pe care nu îl vreau, aceea practic“ (Romani 7:19). Simţiţi şi voi uneori o asemenea dezamăgire? Pavel a mai spus: „Într-adevăr, mă delectez în legea lui Dumnezeu după omul care sunt pe dinăuntru, dar văd în mădularele mele o altă lege, care poartă război împotriva legii minţii mele şi care mă duce captiv la legea păcatului care este în mădularele mele. Om mizerabil ce sunt! Cine mă va scăpa de corpul care suferă această moarte?“ (Romani 7:22–24). Exemplele biblice ar trebui să ne întărească hotărârea de a nu renunţa niciodată să luptăm pentru a dobândi mai multă stăpânire de sine.

Să învăţăm lecţia stăpânirii de sine

3. Arătaţi de ce nu ne putem aştepta să ne fie uşor să dovedim stăpânire de sine.

³ Stăpânirea de sine, care include tăria de a spune nu, este menţionată în 2 Petru 1:5–7 alături de credinţă, virtute, cunoştinţă, perseverenţă, devoţiune sfântă, afecţiune frăţească şi iubire. Nici una dintre aceste calităţi demne de dorit nu este înnăscută. Calităţile menţionate mai sus trebuie cultivate. Iar pentru a le manifesta într-o măsură considerabilă, sunt necesare hotărâre şi eforturi. Ar trebui oare să ne aşteptăm ca stăpânirea de sine să fie mai uşor de cultivat?

4. De ce consideră mulţi că nu au probleme în ce priveşte stăpânirea de sine, dar ce indică acest aspect?

⁴ Este adevărat, mulţi oameni consideră că stăpânirea de sine nu constituie o problemă pentru ei. Ei îşi trăiesc viaţa aşa cum le place, comportându-se, conştient sau inconştient, aşa cum le dictează carnea lor imperfectă şi acordând prea puţină atenţie consecinţelor asupra propriei vieţi şi asupra altora (Iuda 10). Astăzi este mai evident ca oricând că oamenilor le lipseşte tăria şi dorinţa de a spune nu. Acesta este un indiciu că trăim într-adevăr în „ultimele zile“ despre care a vorbit Pavel când a profeţit: „Vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face faţă. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, aroganţi, orgolioşi, blasfematori, . . . fără stăpânire de sine“. — 2 Timotei 3:1–3.

5. De ce îi interesează pe Martorii lui Iehova subiectul stăpânire de sine, şi ce sfat este încă util?

⁵ Martorii lui Iehova sunt perfect conştienţi de dificultăţile pe care le comportă stăpânirea de  sine. Asemenea lui Pavel, ei văd că există o adevărată luptă între dorinţa de a-i plăcea lui Dumnezeu trăind potrivit normelor sale şi calea pe care carnea imperfectă îi îndeamnă să o urmeze. Iată de ce ei sunt preocupaţi de mult timp să iasă învingători în această bătălie. În 1916, un număr al revistei pe care o aveţi în mână vorbea despre „cum putem să ne ţinem sub control gândurile, cuvintele şi conduita“. Acolo se sugera să păstrăm viu în minte textul din Filipeni 4:8. Sfatul divin consemnat în acest text este încă util, deşi a fost dat în urmă cu aproximativ 2 000 de ani şi probabil că este mai greu de urmat acum decât era atunci sau în 1916. Cu toate acestea, creştinii se străduiesc din răsputeri să respingă dorinţele lumeşti, conştienţi fiind că, acţionând astfel, îi sunt plăcuţi Creatorului lor.

6. De ce nu trebuie să disperăm în timp ce cultivăm stăpânirea de sine?

⁶ Stăpânirea de sine este menţionată în Galateni 5:22, 23 ca parte a ‘roadelor spiritului’ sfânt. Dacă manifestăm această calitate împreună cu „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa [şi] blândeţea“, vom obţine multe foloase. Potrivit cuvintelor lui Petru, acţionând astfel, nu vom fi „inactivi sau neroditori“ în serviciul nostru pentru Dumnezeu (2 Petru 1:8). Dar nu trebuie să disperăm sau să ne condamnăm dacă nu reuşim să manifestăm aceste calităţi atât de repede şi într-o măsură atât de mare pe cât ne-am dori. Aţi observat probabil că la şcoală unii elevi învaţă mai repede decât alţii. Sau la serviciu, unele persoane învaţă să facă o anumită lucrare mai repede decât colegii lor. În mod asemănător, în congregaţie, unii învaţă să manifeste calităţile creştine mai repede decât alţii. Ceea ce contează este să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a continua să cultivăm calităţi divine. Putem realiza acest lucru profitând la maximum de ajutorul pe care ni-l dă Iehova prin intermediul Cuvântului său şi al congregaţiei. Cel mai important lucru nu este viteza cu care ne atingem obiectivul, ci eforturile pe care le depunem cu hotărâre pentru a progresa.

7. Ce anume arată că stăpânirea de sine este importantă?

⁷ Deşi este menţionată ultima în lista calităţilor produse de spirit, stăpânirea de sine nu este în nici un caz mai puţin importantă decât celelalte. Dimpotrivă. Trebuie să reţinem că toate „lucrările cărnii“ ar putea fi evitate dacă am avea o stăpânire de sine perfectă. Însă oamenii imperfecţi au tendinţa de a ceda în faţa ‘lucrărilor cărnii . . . : fornicaţia, necurăţia, conduita libertină, idolatria, spiritismul, duşmăniile, cearta, gelozia, accesele de mânie, disputele, sciziunile, sectele’ (Galateni 5:19, 20). Prin urmare, trebuie să ducem în permanenţă o luptă, fiind hotărâţi să smulgem tendinţele negative din minte şi din inimă.

Unii au de dus o luptă mai grea

8. Din ce cauză le este unora mai greu să manifeste stăpânire de sine?

⁸ Unora dintre creştini le este mai greu să dovedească stăpânire de sine. De ce? Uneori, educaţia primită de la părinţi sau anumite întâmplări din trecut au contribuit la această situaţie. Dacă pentru noi a cultiva şi a manifesta stăpânire de sine pare să nu fie o problemă, acesta este un motiv de bucurie. Însă, bineînţeles, trebuie să dăm dovadă de compasiune şi înţelegere faţă de cei cărora le este mai greu să manifestăm această calitate, chiar dacă, lipsindu-le stăpânirea de sine, în anumite momente ei ne-ar putea irita. Având în vedere propriile imperfecţiuni, cine dintre noi ar avea vreun motiv să se arate mai drept? — Romani 3:23; Efeseni 4:2.

9. Cu ce slăbiciuni se confruntă unii, şi când vor fi ele complet învinse?

⁹ Să exemplificăm: Unii colaboratori creştini care în trecut au fumat sau au folosit aşa-numitele droguri „stimulante“ ar putea simţi uneori o puternică dorinţă de a-şi relua obiceiul. Alţii constată că le este greu să fie cumpătaţi în privinţa mâncării sau a băuturilor alcoolice, iar altora le este greu să-şi ţină limba în frâu, astfel că deseori se poticnesc în cuvânt. Înfruntarea acestor slăbiciuni presupune eforturi susţinute pentru a cultiva stăpânire de sine. De ce? Iată ce se afirmă în mod realist în Iacov 3:2: „Toţi ne poticnim de multe ori. Dacă cineva nu se poticneşte  în cuvânt, este un om perfect, capabil de asemenea să-şi ţină în frâu tot corpul“. Să ne gândim şi la cei care se simt încă foarte atraşi de jocurile de noroc sau la cei cărora le este greu să-şi stăpânească firea. S-ar putea să treacă ceva timp până când o persoană învaţă să facă faţă cu succes acestor slăbiciuni sau altora asemănătoare. Deşi am putea face progrese semnificative în prezent, dorinţele greşite vor fi permanent înlăturate numai când vom ajunge la perfecţiune. Între timp, străduinţa de a demonstra stăpânire de sine ne va împiedica să ne întoarcem la un mod de viaţă păcătos. În timp ce lupta continuă, să ne ajutăm unii pe alţii să nu renunţăm. — Faptele 14:21, 22.

10. a) De ce unora le este deosebit de greu să manifeste stăpânire de sine în chestiunile sexuale? b) Ce schimbare importantă a făcut un frate (vezi chenarul de la pagina 16)?

¹⁰ Un domeniu în care unora le este greu să manifeste stăpânire de sine este sexualitatea. Iehova Dumnezeu ne-a înzestrat cu dorinţe sexuale. Unora însă le este foarte greu să păstreze sexualitatea la locul cuvenit, în armonie cu normele lui Dumnezeu. Le poate fi şi mai greu deoarece au impulsuri sexuale neobişnuit de puternice. Trăim într-o lume înnebunită după sex care tinde să aprindă flăcările pasiunii în nenumărate feluri. Acest lucru le poate crea probleme serioase creştinilor care doresc să rămână necăsătoriţi — cel puţin pentru un timp — ca să-i slujească lui Dumnezeu fără distragerile pe care le aduce cu sine căsătoria (1 Corinteni 7:32, 33, 37, 38). Însă, în armonie cu îndemnul biblic potrivit căruia „este mai bine să se căsătorească decât să fie aprinşi de pasiune“, ei ar putea decide să se căsătorească, o decizie corectă. Totodată, ei sunt hotărâţi să se căsătorească „numai în Domnul“, aşa cum recomandă Scripturile (1 Corinteni 7:9, 39). Putem fi siguri că Iehova se bucură când observă dorinţa lor de a susţine principiile sale drepte. Pentru fraţii lor de credinţă este o bucurie să se asocieze cu închinători adevăraţi, integri şi care au o înaltă ţinută morală.

11. Cum am putea să ajutăm un frate sau o soră care doresc să se căsătorească, dar care încă nu şi-au găsit un partener potrivit?

¹¹ Dar cum stau lucrurile în cazul unei persoane care nu îşi găseşte un partener potrivit? Imaginaţi-vă cât de greu trebuie să-i fie cuiva care doreşte să se căsătorească, dar care nu poate să facă acest lucru! Poate că el sau ea îşi vede prietenii căsătorindu-se şi având parte de fericire, în timp ce el sau ea încă îşi caută un partener  potrivit. Pentru unii care se află în această situaţie, obiceiul necurat al masturbării poate deveni o problemă persistentă. În orice caz, nici un creştin nu ar dori ca, din neatenţie, să întristeze pe cineva care depune eforturi intense să rămână cast. Fără să vrem, am putea să-l descurajăm dacă am face remarce lipsite de consideraţie, de genul: „Când ai de gând să te căsătoreşti?“ Poate că nu avem intenţii rele, dar ce bine ar fi dacă am arăta stăpânire de sine ţinându-ne limba în frâu (Psalmul 39:1)! Aceia dintre noi care rămân caşti în timp ce sunt necăsătoriţi merită cele mai sincere felicitări. În loc să spunem ceva care i-ar descuraja, ne-am putea strădui să-i încurajăm. De pildă, nu am putea să-i invităm alături de câţiva creştini maturi pentru a lua masa cu noi sau pentru a petrece câteva momente împreună?

Stăpânirea de sine în căsnicie

12. De ce chiar şi cei căsătoriţi trebuie să manifeste într-o anumită măsură stăpânire de sine?

¹² Căsătoria nu exclude automat necesitatea de a demonstra stăpânire de sine în domeniul sexual. De exemplu, necesităţile sexuale ale soţului şi ale soţiei pot fi foarte diferite. Starea fizică a unui partener ar putea afecta uneori relaţiile sexuale normale sau chiar le-ar putea face imposibile. Din cauza unor experienţe din trecut, unui partener i-ar putea fi greu să asculte de porunca: „Soţul să-i dea soţiei lui ceea ce i se cuvine; dar şi soţia să facă la fel faţă de soţul ei“. Într-o astfel de situaţie, celălalt partener trebuie probabil să manifeste şi mai multă stăpânire de sine. Însă amândoi trebuie să păstreze viu în minte sfatul pe care apostolul Pavel l-a dat cu iubire creştinilor căsătoriţi: „Să nu vă privaţi unul pe altul de ceea ce se cuvine, decât prin consimţământ reciproc, pentru un timp fixat, ca să dedicaţi timp rugăciunii şi să fiţi iarăşi împreună, pentru ca Satan să nu vă ispitească încontinuu din cauza lipsei voastre de stăpânire de sine“. — 1 Corinteni 7:3, 5.

13. Ce putem face pentru cei care se luptă să dea dovadă de stăpânire de sine?

¹³ Cât de recunoscători pot fi soţul şi soţia dacă amândoi au învăţat să fie stăpâni pe sine în acest  domeniu foarte intim al vieţii. Totodată, ei trebuie să fie înţelegători faţă de colaboratorii lor în închinare care se luptă încă să dea dovadă de stăpânire de sine în acest domeniu. Să nu uităm niciodată să ne rugăm lui Iehova cerându-i să le dea fraţilor noştri spirituali perspicacitate, curaj şi hotărâre pentru a-şi continua lupta şi pentru a lua măsuri concrete ca să fie stăpâni pe sine şi să-şi învingă dorinţele nepotrivite. — Filipeni 4:6, 7.

Să continuăm să ne ajutăm unii pe alţii

14. De ce trebuie să arătăm compasiune şi înţelegere faţă de colaboratorii creştini?

¹⁴ Uneori poate că ne este greu să fim înţelegători cu acei colaboratori creştini care se luptă să manifeste stăpânire de sine într-un domeniu în care noi nu avem nici o problemă. Dar oamenii sunt diferiţi. Unii se lasă uşor conduşi de sentimente, alţii nu. Unora le este relativ uşor să se controleze; pentru ei stăpânirea de sine nu constituie o problemă majoră. Altora le este însă mai greu. Totuşi, să nu uităm că o persoană care se luptă să fie stăpână pe sine nu are o inimă rea. Fraţii noştri creştini au nevoie de înţelegerea şi de compasiunea noastră. Fericirea noastră este influenţată de faptul de a continua să le arătăm îndurare celor ce depun eforturi asidue pentru a dovedi mai multă stăpânire de sine. Putem înţelege acest lucru din cuvintele lui Isus consemnate în Matei 5:7.

15. Cum ne încurajează cuvintele din Psalmul 130:3 în privinţa stăpânirii de sine?

¹⁵ Nu ar fi bine să-l judecăm niciodată pe un colaborator în credinţă care poate că uneori nu manifestă anumite trăsături ale personalităţii creştine. Cât de încurajator este să ştim că Iehova nu vede doar momentul în care nu am reuşit să dovedim stăpânire de sine, ci observă toate acele situaţii în care nu am greşit, chiar dacă ele au trecut neobservate de fraţii noştri! Este cât se poate de încurajator să ne întipărim în minte cuvintele din Psalmul 130:3: „Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea să stea în picioare, Doamne?“

16, 17. a) Cum putem aplica textul din Galateni 6:2, 5 cu privire la stăpânirea de sine? b) Ce vom mai analiza despre stăpânirea de sine?

¹⁶ Pentru a-i fi plăcuţi lui Iehova, fiecare dintre noi trebuie să cultive stăpânirea de sine, însă putem conta pe ajutorul fraţilor noştri creştini. În timp ce fiecare dintre noi trebuie să-şi poarte propria sarcină, sau propria responsabilitate, suntem totuşi îndemnaţi să ne ajutăm unii pe alţii să ne înfruntăm slăbiciunile (Galateni 6:2, 5). Să-l preţuim pe părintele, partenerul conjugal sau prietenul care ne opreşte să ne ducem în locuri unde nu ar trebui să ne ducem, să ne uităm la lucruri la care nu ar trebui să ne uităm sau să facem lucruri pe care nu ar trebui să le facem. El sau ea ne ajută să avem stăpânire de sine, tăria de a spune nu şi de a fi hotărâţi să acţionăm în consecinţă!

¹⁷ Mulţi creştini vor fi de acord cu ceea ce am analizat până acum despre stăpânirea de sine, însă ar putea considera că mai au multe îmbunătăţiri de făcut. Ei ar dori să manifeste stăpânire de sine într-o măsură mai mare, atât cât se poate aştepta în mod firesc de la nişte oameni imperfecţi. Împărtăşiţi şi voi acest punct de vedere? Dacă da, cum puteţi cultiva acest aspect al rodului spiritului lui Dumnezeu? Şi cum vă poate ajuta acest lucru să vă atingeţi obiectivele pe care vi le-aţi fixat pe termen lung în calitate de creştini? La aceste întrebări se va răspunde în articolul următor.

Vă amintiţi?

• De ce trebuie creştinii să cultive stăpânire de sine?

• De ce unora le este deosebit de greu să manifeste stăpânire de sine?

• De ce este necesară stăpânirea de sine în căsnicie?

• În ce fel ne putem ajuta reciproc să cultivăm stăpânire de sine?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 16]

El a învăţat să spună nu

Un Martor al lui Iehova care locuieşte în Germania era angajat ca asistent tehnic în comunicaţii. Munca lui includea monitorizarea a aproximativ 30 de programe de televiziune şi de radio. Când apăreau bruiaje, el trebuia să se concentreze asupra programului respectiv pentru a remedia problema. Iată ce spune el: „Bruiajele apăreau aproape întotdeauna la momentul nepotrivit, exact când erau difuzate scene de violenţă sau scene sexuale. Imaginile imorale îmi rămâneau în minte zile întregi, dacă nu chiar săptămâni, de parcă mi-ar fi fost imprimate pe creier“. El recunoaşte că spiritualitatea lui a avut de suferit: „Sunt din fire mai irascibil, iar scenele cu violenţă au îngreunat lupta pe care o duc pentru a manifesta stăpânire de sine. Scenele cu caracter sexual au făcut ca relaţiile dintre mine şi soţia mea să devină încordate. Trebuia să duc o luptă zilnică. Pentru a nu pierde lupta, m-am hotărât să-mi caut alt loc de muncă, chiar dacă aveam să câştig mai puţin. Nu demult am reuşit. Dorinţa mi s-a împlinit“.

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Cunoştinţa dobândită prin studierea Bibliei ne ajută să manifestăm stăpânire de sine