Să ne bazăm pe spiritul lui Dumnezeu când apar schimbări în viaţă

„Fă tot posibilul să te prezinţi aprobat lui Dumnezeu.“ — 2 TIMOTEI 2:15.

1. Ce schimbări ne pot pune la încercare spiritualitatea?

LUMEA de azi este într-o continuă schimbare. Suntem martori ai unor progrese ştiinţifice şi tehnologice uluitoare, dar şi ai unui declin vertiginos al valorilor morale. Aşa cum s-a arătat în articolul precedent, creştinii trebuie să se împotrivească spiritului lumii, un spirit care contravine voinţei lui Dumnezeu. Nu numai lumea se schimbă, ci şi fiecare dintre noi — şi asta se întâmplă în multe privinţe. Din copii devenim adulţi. Obţinem sau pierdem bogăţii, ne însănătoşim sau ne îmbolnăvim, câştigăm prieteni sau pierdem persoane dragi. Multe schimbări de acest fel au loc independent de voinţa noastră; prin urmare, spiritualitatea ne-ar putea fi supusă unor încercări noi şi greu de depăşit.

2. Ce schimbări au avut loc în viaţa lui David?

 ² Puţini oameni au avut parte de schimbări atât de radicale în viaţă precum David, fiul lui Isai. Tânărul păstor David a trecut brusc de la anonimat la faima de erou naţional. Mai târziu a ajuns fugar, fiind hăituit ca un animal de un rege invidios. După aceea, David a devenit rege şi a câştigat numeroase bătălii. El a avut de suportat consecinţele dureroase ale unor păcate grave. În familia lui au avut loc evenimente tragice şi dezbinări. David a devenit bogat, a îmbătrânit şi s-a confruntat cu problemele specifice bătrâneţii. Însă, în pofida numeroaselor schimbări din viaţă, David s-a încrezut mereu în Iehova şi în spiritul Său. El a făcut tot posibilul să se prezinte „aprobat lui Dumnezeu“, iar Dumnezeu l-a binecuvântat (2 Timotei 2:15). Deşi situaţia noastră diferă de cea a lui David, putem învăţa din modul în care a acţionat el în anumite momente din viaţă. Din exemplul său putem înţelege cum am putea beneficia în continuare de ajutorul spiritului lui Dumnezeu când în viaţa noastră au loc schimbări.

David: un bun exemplu de umilinţă

3, 4. Cum a ajuns tânărul David, un simplu păstor, să fie cunoscut de toată naţiunea?

³ În copilărie, David nu s-a remarcat în vreun fel nici măcar printre membrii familiei lui. Când profetul Samuel a venit la Betleem, tatăl lui David i-a prezentat pe şapte dintre cei opt fii ai săi. Pe David, fiul cel mai mic, îl lăsase pe câmp să aibă grijă de oi. Însă David fusese ales de Iehova rege al Israelului! El a fost chemat de la câmp. Biblia ne spune ce s-a întâmplat în continuare: „Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor lui. Duhul DOMNULUI a venit peste David, începând din ziua aceea“ (1 Samuel 16:12, 13). David s-a bazat pe spiritul lui Dumnezeu pe tot parcursul vieţii.

⁴ Nu după mult timp, acest păstor avea să fie cunoscut de tot poporul. El a fost chemat să-i slujească regelui şi să cânte pentru el. David l-a ucis pe Goliat, un luptător uriaş care, prin cruzimea lui, băgase spaima chiar şi în cei mai buni soldaţi ai Israelului. După ce a fost pus în fruntea oamenilor de război, David i-a învins pe filisteni. Oamenii au ajuns să-l iubească şi au compus cântece în cinstea lui. Mai înainte, un sfetnic al regelui Saul a spus despre David nu numai că „ştie să cânte“ la harpă, dar că ‘este şi un om tare şi viteaz, un războinic, că vorbeşte inteligent şi că este frumos la chip’. — 1 Samuel 16:18; 17:23, 24, 45–51; 18:5–7.

5. De ce s-ar fi putut îngâmfa David, şi de unde ştim că el nu a făcut aşa?

⁵ Se părea că David avea tot ce-şi putea dori cineva: faimă, frumuseţe, tinereţe, elocinţă, talent muzical, iscusinţă militară, aprobarea divină. Oricare dintre aceste lucruri l-ar fi putut face să se îngâmfe, dar nu s-a întâmplat aşa. Să remarcăm cum i-a răspuns David regelui Saul, când acesta i-a oferit-o de soţie pe fiica lui. Cu o umilinţă sinceră, David a spus: „Cine sunt eu şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?“ (1 Samuel 18:18). Comentând pe marginea acestui verset, un biblist a scris: „David voia să spună că nici calităţile, nici poziţia socială, nici genealogia sa nu îl îndreptăţeau să se considere demn de onoarea de a deveni ginerele regelui“.

6. De ce trebuie să cultivăm umilinţa?

⁶ David a fost umil deoarece a înţeles că Iehova este infinit superior oamenilor imperfecţi în orice privinţă. David era uimit de însuşi faptul că Dumnezeu  îi acordă atenţie omului (Psalmul 144:3). El mai ştia că orice privilegiu pe care l-ar fi primit se datora în exclusivitate umilinţei lui Iehova, care se „cobora“ să-l sprijine, să-l ocrotească şi să se îngrijească de el (Psalmul 18:35, NW). Ce lecţie frumoasă pentru noi! Talentele, realizările şi privilegiile noastre teocratice nu ar trebui să ne facă niciodată să ne îngâmfăm. Apostolul Pavel a scris: „Într-adevăr, ce lucru ai pe care nu l-ai primit? Dacă deci l-ai primit într-adevăr, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?“ (1 Corinteni 4:7). Pentru a avea spiritul lui Dumnezeu şi a ne bucura de aprobarea sa, trebuie să cultivăm şi să ne păstrăm umilinţa. — Iacov 4:6.

„Nu vă răzbunaţi singuri“

7. Cum i s-a ivit lui David ocazia de a-l ucide pe regele Saul?

⁷ Faima lui David nu l-a făcut pe acesta să se îngâmfe, dar a stârnit gelozia ucigaşă a regelui Saul, deoarece spiritul lui Dumnezeu se depărtase de el. Deşi nu făcuse nici un rău, David a fugit ca să-şi scape viaţa şi a locuit în deşert. Odată, în timp ce îl urmărea fără încetare pe David, regele Saul a intrat într-o peşteră, fără să ştie că David şi însoţitorii lui se ascunseseră acolo. Oamenii lui David l-au îndemnat să profite de ocazia — în aparenţă oferită de Dumnezeu — de a-l ucide pe Saul. Imaginaţi-vă cum, în bezna din peşteră, ei îi şoptesc lui David: „Iată ziua în care DOMNUL îţi zice: «Iată, dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea»“. — 1 Samuel 24:2–6.

8. De ce a evitat David să se răzbune?

⁸ David a refuzat să-i facă vreun rău lui Saul. Manifestând credinţă şi răbdare, el a lăsat cu încredere lucrurile în mâinile lui Iehova. După ce regele a plecat din peşteră, David l-a strigat şi a spus: „DOMNUL să judece între mine şi tine şi DOMNUL să mă răzbune faţă de tine; dar eu nu voi pune mâna pe tine“ (1 Samuel 24:12). Chiar dacă ştia că Saul greşea, David nu s-a răzbunat singur, nici nu a vorbit injurios cu sau despre el. David a avut de câteva ori ocazia să-şi facă singur dreptate, dar nu a făcut-o. În schimb, el a avut încredere că Iehova avea să îndrepte lucrurile. — 1 Samuel 25:32–34; 26:10, 11.

9. De ce nu trebuie să ne răzbunăm când ne confruntăm cu opoziţie sau persecuţii?

⁹ Asemenea lui David, poate că şi noi ne confruntăm cu situaţii grele. Probabil că unii colegi de şcoală, colegi de muncă, membri ai familiei sau alţii care nu ne împărtăşesc credinţa ni se împotrivesc sau ne persecută. Să nu ne răzbunăm! Să-l aşteptăm pe Iehova, cerându-i să ne ajute prin spiritul sfânt. S-ar putea ca acei oameni  necredincioşi să fie impresionaţi de conduita noastră bună şi să devină credincioşi (1 Petru 3:1). În orice caz, să fim siguri că Iehova ştie prin ce trecem şi va acţiona la momentul potrivit. Apostolul Pavel a scris: „Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci faceţi loc mâniei; căci este scris: «Răzbunarea este a mea; eu voi răsplăti, zice Iehova»“. — Romani 12:19.

‘Să ascultăm disciplinarea’

10. Cum a căzut David în păcat, şi cum a încercat el să-l ascundă?

¹⁰ Anii au trecut. David a devenit un rege plin de glorie şi iubit de popor. Având în vedere fidelitatea sa remarcabilă, dar şi frumoşii psalmi pe care i-a scris pentru a-l lăuda pe Iehova, cineva ar putea crede că acest om nu avea să comită niciodată un păcat grav. Şi totuşi a comis. Într-o zi, de pe acoperişul palatului său, regele a văzut o femeie frumoasă care făcea baie. El s-a interesat cine era femeia. După ce a aflat că se numea Bat-Şeba şi că soţul ei, Urie, era în război, David a poruncit să fie adusă la palat şi a avut relaţii sexuale cu ea. Mai târziu, el a aflat că Bat-Şeba a rămas însărcinată. Ce scandal avea să se stârnească dacă se aflau aceste lucruri! Sub Legea mozaică, adulterul se pedepsea cu moartea. Regele s-a gândit probabil că păcatul putea fi tăinuit. El a trimis un mesaj pe front, ordonând ca Urie să se întoarcă la Ierusalim. David spera ca Urie să-şi petreacă noaptea cu Bat-Şeba, dar nu s-a întâmplat aşa. Disperat, David l-a trimis pe Urie înapoi în război cu o scrisoare pentru Ioab, comandantul armatei. În scrisoare se poruncea ca Urie să fie trimis pe câmpul de luptă într-un loc unde să poată fi ucis de inamic. Ioab a făcut întocmai, şi Urie a fost omorât. După ce Bat-Şeba a ţinut perioada de doliu obişnuită, David a luat-o de soţie. — 2 Samuel 11:1–27.

11. Ce i-a spus Natan lui David, şi cum a reacţionat David?

¹¹ Planul părea să fi reuşit, deşi David ar fi trebuit să ştie că Iehova văzuse bine tot ce se întâmplase (Evrei 4:13). Lunile au trecut şi Bat-Şeba a dat naştere unui copil. Apoi, urmând porunca lui Dumnezeu, profetul Natan s-a dus la David. Profetul i-a vorbit regelui despre un om bogat care, deşi avea multe oi, i-a luat unui om sărac singura oaie pe care o avea şi la care ţinea foarte mult. Relatarea a stârnit în David simţul dreptăţii, dar el nu a avut nici cea mai mică bănuială cu privire la semnificaţia ei. Fără să stea pe gânduri, David l-a condamnat pe bogat. Plin de mânie, el i-a spus lui Natan: „Omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte“! — 2 Samuel 12:1–6.

12. Ce judecată a pronunţat Iehova în cazul lui David?

¹² „Tu eşti omul acesta“, i-a răspuns profetul! David se condamnase singur. Fără îndoială că indignarea lui David s-a transformat imediat într-o mare ruşine şi într-un profund regret. El a ascultat înmărmurit cum Natan a prezentat judecata irevocabilă a lui Iehova, fără să pronunţe nici un cuvânt de mângâiere sau de consolare. David dispreţuise cuvântul lui Iehova făcând ce este rău. Nu îl ucisese el pe Urie cu sabia duşmanului? Sabia nu avea să se depărteze de casa lui David. Nu o luase el pe soţia lui Urie pe  ascuns? O nenorocire asemănătoare avea să se abată şi asupra lui, dar nu pe ascuns, ci în văzul tuturor. — 2 Samuel 12:7–12.

13. Cum a reacţionat David când a fost disciplinat de Iehova?

¹³ Demn de apreciat este că David nu şi-a negat vinovăţia. El nu s-a înfuriat pe profetul Natan. De asemenea, nu a dat vina pe alţii, nici nu a căutat să se justifice. Pus în faţa faptelor sale, David şi-a recunoscut vina, spunând: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI“ (2 Samuel 12:13). Psalmul 51 exprimă sentimentele chinuitoare de vinovăţie ale lui David şi căinţa sa profundă. El l-a implorat pe Iehova: „Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt“. El avea convingerea că Iehova, în îndurarea Sa, nu avea să dispreţuiască „o inimă zdrobită şi mâhnită“ din cauza păcatului (Psalmul 51:11, 17). David a continuat să se bazeze pe spiritul lui Dumnezeu. Deşi Iehova nu l-a scutit de consecinţele dureroase ale păcatului, El l-a iertat.

14. Cum ar trebui să reacţionăm când suntem disciplinaţi de Iehova?

¹⁴ Toţi suntem imperfecţi şi cu toţii păcătuim (Romani 3:23). Uneori am putea cădea într-un păcat grav, la fel ca David. Aşa cum un tată iubitor îşi disciplinează copiii, tot aşa şi Iehova îi corectează pe cei care doresc să-i slujească. Însă, deşi benefică, disciplinarea nu e uşor de acceptat. De fapt, uneori ea produce „mâhnire“ (Evrei 12:6, 11). Totuşi, dacă ‘ascultăm de disciplinare’, putem să ne împăcăm cu Iehova (Proverbele 8:33, NW). Pentru a ne bucura mereu de spiritul lui Iehova, trebuie să acceptăm corectarea şi să depunem eforturi să primim aprobarea divină.

Să nu ne punem speranţa în bogăţii nesigure

15. a) Cum îşi folosesc unii oameni averile? b) Cum a dorit David să-şi folosească averea?

¹⁵ Nu există nici un indiciu că David provenea dintr-o familie înstărită sau de viţă nobilă. Însă, în timpul domniei sale, David a strâns o avere uriaşă. După cum ştim, mulţi îşi strâng bogăţii pe ascuns, caută cu lăcomie să le sporească sau le folosesc numai pentru ei. Alţii îşi folosesc banii ca să fie glorificaţi de oameni (Matei 6:2). David şi-a folosit averea cu totul altfel. El a dorit mult să-l onoreze pe Iehova. David i-a spus lui Natan că dorea să construiască un templu pentru Iehova în care să stea arca legământului, care pe atunci era pusă „într-un cort“ la Ierusalim. Iehova a apreciat intenţia lui David, dar i-a spus prin intermediul lui Natan că templul avea să fie construit de Solomon, fiul lui David. — 2 Samuel 7:1, 2, 12, 13.

16. Ce pregătiri a făcut David pentru construirea templului?

¹⁶ David a strâns materiale care să fie folosite în amplul proiect de construcţie. Iată ce i-a spus el lui Solomon: „Am pregătit pentru casa DOMNULUI o sută de mii de talanţi de aur, un milion de talanţi de argint şi o cantitate de bronz şi de fier care nu se poate cântări, căci  este foarte mare; am pregătit de asemenea lemne şi pietre, şi vei mai adăuga şi tu“. Din averea proprie, el a donat 3 000 de talanţi de aur şi 7 000 de talanţi de argint * (1 Cronici 22:14; 29:3, 4). Generozitatea manifestată astfel de David nu a fost un act de ostentaţie, ci expresia credinţei şi a devoţiunii sale faţă de Iehova Dumnezeu. Îndreptând atenţia asupra Sursei bogăţiilor sale, el i-a spus lui Iehova: „Totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce Îţi aducem“ (1 Cronici 29:14). Inima generoasă a lui David l-a îndemnat să facă tot ce i-a stat în putinţă pentru a promova închinarea adevărată.

17. Cum se aplică sfatul din 1 Timotei 6:17–19 atât celor bogaţi, cât şi celor săraci?

¹⁷ Să ne folosim şi noi bunurile materiale pentru a face ce este bine. În loc să urmăm un mod de viaţă materialist, mai bine să căutăm aprobarea divină — aceasta fiind calea înţelepciunii şi fericirii adevărate. Pavel a scris: „Porunceşte-le celor care sunt bogaţi în actualul sistem de lucruri să nu fie trufaşi şi să nu-şi pună speranţa în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu, care ne furnizează toate lucrurile din abundenţă spre desfătarea noastră; să lucreze la ceea ce este bun, să fie bogaţi în lucrări excelente, să fie darnici, gata să împartă ce au, acumulând pentru ei înşişi la loc sigur o temelie excelentă pentru viitor, ca să apuce ferm adevărata viaţă“ (1 Timotei 6:17–19). Indiferent de situaţia noastră economică, să ne bazăm pe spiritul lui Dumnezeu şi să trăim în aşa fel încât să devenim ‘bogaţi faţă de Dumnezeu’ (Luca 12:21). Nimic nu este mai valoros decât aprobarea iubitorului nostru Tată ceresc.

Să ne prezentăm aprobaţi lui Dumnezeu

18. De ce este David un exemplu excelent pentru creştini?

¹⁸ De-a lungul vieţii, David a căutat aprobarea lui Iehova. Iată ce l-a implorat el pe Iehova: „Arată-mi favoare, o Dumnezeule, arată-mi favoare, căci în tine s-a refugiat sufletul meu“ (Psalmul 57:1, NW). Încrederea sa în Iehova nu a fost zadarnică. David a îmbătrânit „sătul de zile“ (1 Cronici 23:1). Deşi a făcut greşeli grave, David a rămas în amintirea noastră ca unul dintre martorii lui Dumnezeu care au manifestat o credinţă remarcabilă. — Evrei 11:32.

19. Cum putem să ne prezentăm aprobaţi lui Dumnezeu?

¹⁹ Când apar schimbări în viaţă, să ne amintim că aşa cum l-a susţinut, l-a corectat şi l-a întărit pe David, Iehova va face la fel şi în cazul nostru. Asemenea lui David, apostolul Pavel s-a confruntat cu multe schimbări în viaţă. Dar şi el a rămas fidel bazându-se pe spiritul lui Dumnezeu. Pavel a scris: „Pentru toate lucrurile am forţă prin cel care îmi dă putere“ (Filipeni 4:12, 13). Dacă ne bazăm pe Iehova, el ne va ajuta să reuşim. El doreşte să reuşim. Dacă îl ascultăm şi ne apropiem de el, Iehova ne va da forţă să facem voinţa sa. Continuând să ne bazăm pe spiritul lui Dumnezeu, vom putea să ne ‘prezentăm aprobaţi lui Dumnezeu’ acum şi pentru eternitate. — 2 Timotei 2:15.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Cum ne putem feri de mândrie?

• De ce nu trebuie să ne răzbunăm singuri?

• Cum ar trebui să privim disciplinarea?

• De ce trebuie să ne încredem în Dumnezeu şi nu în bogăţii?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

David s-a bazat pe spiritul lui Dumnezeu şi a căutat aprobarea Sa. Faci şi tu la fel?

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

„Totul vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce Îţi aducem“