Proclamatorii Regatului relatează

‘Treci şi ajută-ne’

ÎN IULIE 2000, în Austria, Germania şi Elveţia s-a făcut un apel ca Martori de limbă germană să se mute în Bolivia. Din ce motiv? Pentru a le predica menoniţilor vorbitori de limbă germană care arată un interes deosebit faţă de Biblie. Aceştia trăiesc în comunităţi agricole izolate, răspândite pe o rază de 300 km în zona oraşului bolivian Santa Cruz.

La acest apel au răspuns aproximativ 140 de Martori. Unii dintre ei au mers în Bolivia pentru câteva săptămâni, alţii pentru un an sau mai mult. Ei au dovedit un spirit asemănător cu cel al misionarilor din primul secol care au răspuns chemării: „Treci în Macedonia şi ajută-ne“. — Faptele 16:9, 10.

Cum se desfăşoară lucrarea în acest teritoriu? Un bătrân din congregaţia locală relatează: „Până la una dintre cele 43 de comunităţi de menoniţi faci cam opt ore cu o maşină de teren pe drumuri nepavate. Ca să ajungi în locuri mai îndepărtate, deseori călătoreşti cam patru zile, iar în unele nopţi trebuie să dormi în cort. Dar cu siguranţă merită efortul, deoarece nici un om de aici nu a auzit vreodată vestea bună“.

La început, mulţi menoniţi nu s-au arătat prea încântaţi de vizitele Martorilor lui Iehova. Dar perseverenţa acestora i-a ajutat să înţeleagă ce li se oferea. De exemplu, un fermier a spus că citea revistele Treziţi-vă! de un an de zile. Apoi a declarat: „Ştiu că mulţi oameni de aici nu sunt de acord cu ce predicaţi, dar eu cred că este adevărul“. Un bărbat din altă comunitate a spus: „Unii vecini zic că sunteţi profeţi falşi, alţii că aveţi adevărul. Eu vreau să mă conving singur“.

În Bolivia există acum o congregaţie de limbă germană cu 35 de vestitori, dintre care 14 sunt evanghelizatori cu timp integral. Până în momentul de faţă, 14 foşti menoniţi au devenit proclamatori ai Regatului, iar alţi 9 participă la întruniri cu regularitate. Un bărbat mai în vârstă, recent botezat a spus: „Vedem clar îndrumarea lui Iehova. El ne-a trimis în ajutor fraţi şi surori vorbitori de limbă germană care au multă experienţă. Suntem foarte recunoscători“. Fiica sa de 17 ani, şi ea botezată, a adăugat: „Entuziasmul surorilor şi fraţilor tineri care au venit aici este molipsitor. Majoritatea sunt pionieri; ei călătoresc pe cheltuiala lor şi îşi folosesc timpul ca să-i ajute pe alţii. Asta mă impulsionează şi pe mine să fac la fel“.

Într-adevăr, cei care au depus eforturi pentru ‘a trece şi a ajuta’ au parte de multă bucurie şi satisfacţie.