‘Ne-a învăţat să-i respectăm convingerile religioase’
‘Ne-a învăţat să-i respectăm convingerile religioase’
O MARTORĂ a lui Iehova din regiunea Rovigo, Italia, a aflat că avea o tumoare şi că starea sănătăţii ei era foarte gravă. După mai multe internări în spital, timp în care a cerut să i se administreze tratamente fără transfuzii, a fost îngrijită la domiciliu de personalul medical de la serviciul local de asistenţă oncologică.
Credinţa puternică a acestei paciente de 36 de ani şi spiritul ei de cooperare i-au impresionat profund pe medicii şi pe asistenţii care s-au ocupat de îngrijirea ei. Cu puţin timp înainte de a fi răpusă de cancer, unul dintre asistenţi a scris într-o revistă medicală un articol despre această pacientă, pe care el a numit-o Angela.
„Angela este plină de viaţă şi are o dorinţă puternică de a trăi. E conştientă de cât de gravă este starea sănătăţii ei, şi, ca oricare dintre noi, e în căutarea unei soluţii, a unui remediu sau a unui medicament. . . . Noi, asistenţii medicali, am intrat în viaţa ei încetul cu încetul. Nu am întâmpinat opoziţie; din contră, firea ei deschisă a făcut ca totul să fie mai uşor. Era o plăcere să mergi la ea, deoarece ştiam că erau ocazii de a stabili relaţii umane veritabile, benefice pentru ambele părţi. . . . Ne-am dat imediat seama că religia ei avea să fie un obstacol în lupta cu boala.“ Asistentul era de această părere întrucât considera că Angelei trebuia să i transfuzeze sânge, ceea ce ea a refuzat. — Faptele 15:28, 29.
„În calitate de cadre medicale, i-am spus că nu suntem de acord cu decizia ei; însă Angela ne-a ajutat să înţelegem ce însemna pentru ea «a trăi». Am înţeles şi ce importanţă avea religia pentru ea şi pentru familia ei. Angela nu a renunţat, nu s-a dat bătută în faţa bolii. E o femeie puternică; e hotărâtă să lupte şi să trăiască. Şi-a făcut cunoscute voinţa şi credinţa; o voinţă care, deseori, nouă ne lipseşte, o credinţă care, în cazul nostru, nu e atât de puternică . . . Angela ne-a învăţat importanţa de a-i respecta convingerile religioase, atât de diferite de etica noastră profesională. . . . Lecţia pe care am învăţat-o e deosebit de valoroasă, deoarece ne confruntăm cu situaţii diferite şi întâlnim oameni cu personalităţi şi religii diferite; de la fiecare putem învăţa ceva şi fiecăruia îi putem oferi ceva.“
Articolul atrăgea apoi atenţia asupra Codului deontologic al asistenţilor medicali din Italia, aprobat în 1999, unde se spune: „Asistentul medical acţionează ţinând cont de valorile religioase, etice şi culturale, precum şi de rasa şi sexul pacientului“. Poate că uneori medicilor şi asistenţilor le e greu să respecte convingerile religioase ale pacientului şi de aceea, bunăvoinţa celor care fac acest lucru e de apreciat.
Martorii lui Iehova cântăresc bine deciziile pe care le iau în privinţa sănătăţii şi a îngrijirii medicale. Ei privesc cu seriozitate ceea ce spun Scripturile şi, aşa cum s-a dovedit şi în cazul Angelei, nu sunt nişte fanatici (Filipeni 4:5). În lumea întreagă, tot mai multe cadre medicale sunt dispuse să respecte conştiinţa pacienţilor Martori.