Vă poate fi Biblia de ajutor la educarea copiilor?

ORHIDEEA e o floare deosebit de frumoasă, însă greu de cultivat. Reuşita cultivării ei depinde de verificarea atentă a temperaturii, a intensităţii luminii şi a mărimii ghiveciului. Orhideea are nevoie de un pământ special şi de un anumit tip de îngrăşământ, fiind foarte sensibilă la boli şi la insecte. Din acest motiv, şansele de reuşită de la prima încercare sunt puţine.

Creşterea copiilor e o sarcină cu mult mai dificilă şi mai complicată, necesitând şi ea multă atenţie. De aceea, deseori părinţii se simt incapabili să-şi crească copiii. Mulţi ar vrea să ceară ajutor, la fel ca un cultivator de orhidee care are nevoie de sfatul unui specialist. Şi e firesc ca fiecare părinte să-şi dorească îndrumarea cea mai bună. Unde poate fi ea găsită?

Deşi Biblia nu e un manual de educare a copiilor, Creatorul nostru i-a inspirat pe scriitorii acestei cărţi să introducă în paginile ei multe sfaturi practice pe această temă. Biblia subliniază importanţa cultivării unor calităţi atrăgătoare, peste care mulţi cred că se trece prea uşor cu vederea (Efeseni 4:22–24). Sfaturile Bibliei oferă cheia pentru o educaţie echilibrată. Ele i-au ajutat pe mii de oameni din epoci şi culturi diferite. Puteţi fi sigur că sfaturile Bibliei vă pot fi şi dumneavoastră de mare ajutor în educarea copiilor.

Exemplul părinţilor — cea mai eficientă educaţie

„Tu însă, cel care îl înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, cel care predici: «Să nu furi», furi? Tu, cel care zici: «Să nu comiţi adulter», comiţi adulter?“ — Romani 2:21, 22.

Un reprezentant al Ministerului Educaţiei din Seul a spus: „Exemplul în cuvânt şi faptă este cea mai bună metodă de educare a copiilor“. Dacă părinţii nu dau un bun exemplu, însă îi cer copilului să se comporte într-un anumit fel, acesta va trage imediat concluzia că părinţii lui sunt ipocriţi. Cuvintele părinţilor îşi vor pierde greutatea. De exemplu, dacă aceştia vor să-l înveţe pe copil să fie cinstit, ei înşişi trebuie să fie cinstiţi. Când nu vor să răspundă la telefon, unii părinţi obişnuiesc să-i pună pe copii să spună: „Îmi pare rău, dar tati (sau mami) nu-i acasă“. La început, copilul se va simţi jenat. Cu timpul însă, dacă va ajunge într-o situaţie neplăcută, va începe şi el să mintă fără nici o remuşcare. Aşadar, părinţii care vor cu sinceritate să-şi înveţe copiii să fie cinstiţi, trebuie să spună adevărul şi să acţioneze ca atare.

Vreţi să aveţi un copil respectuos? Atunci daţi-i un bun exemplu. Copiii imită ceea ce văd. Sung-sik, tată a patru copii, spune: „Eu şi soţia mea am hotărât să nu folosim cuvinte jignitoare. Ne tratăm cu respect şi nu ridicăm tonul nici dacă suntem supăraţi sau nervoşi. Exemplul nostru bun a fost mai eficient decât mii de vorbe. Ne bucurăm că avem copii politicoşi şi respectuoşi“. În Galateni 6:7, Biblia spune: „Ce seamănă omul, aceea va şi secera“. Părinţii care vor să le insufle copiilor lor înalte valori morale trebuie ca mai întâi ei să demonstreze că trăiesc la înălţimea acestora.

 O bună comunicare

„Să le întipăreşti [poruncile lui Dumnezeu] fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.“ — Deuteronomul 6:7.

În ziua de azi, tot mai mulţi oameni rămân să lucreze peste program. Când şi soţul, şi soţia au un loc de muncă, copiii suferă mult. Părinţii petrec tot mai puţin timp alături de copiii lor. Când sunt acasă, părinţii sunt ocupaţi cu activităţile casnice şi cu alte treburi gospodăreşti, aşa că, deseori, sunt extenuaţi. Cum puteţi păstra deschise liniile de comunicare cu copiii? Puteţi discuta multe lucruri cu ei dacă faceţi împreună unele treburi casnice. Un cap de familie a hotărât chiar să renunţe la televizor, în primul rând ca să poată sta mai mult timp cu copiii săi. El ne spune: „La început copiii se plictiseau, dar când am început să jucăm jocuri de perspicacitate şi să discutăm pe marginea unor cărţi interesante, ei s-au obişnuit repede cu această schimbare“.

Pentru copii este important să-şi formeze încă de mici deprinderea de a comunica deschis cu părinţii. Altminteri, când ajung la vârsta adolescenţei şi, probabil, întâmpină probleme, nu pot discuta cu părinţii lor cum ar face-o cu nişte prieteni. Cum îi puteţi ajuta să-şi deschidă inima? În Proverbele 20:5 citim: „Sfatul în inima unui om este ca o apă adâncă şi omul priceput ştie să scoată din ea“. Cu ajutorul unor întrebări de felul „Ce părere ai?“, părinţii îşi pot încuraja copiii să-şi exprime gândurile şi sentimentele.

Cum veţi reacţiona când copilul face o greşeală destul de serioasă? E momentul să fiţi înţelegător cu el. Stăpâniţi-vă sentimentele în timp ce-l ascultaţi. Iată cum procedează un tată: „Când copiii mei greşesc, mă străduiesc să nu-mi ies din fire. Mă aşez şi îi ascult. Încerc să înţeleg situaţia, iar apoi aştept puţin până mă calmez“. Dacă nu vă enervaţi şi aveţi răbdare să-i ascultaţi, disciplinarea va fi acceptată mai uşor.

Este important ca disciplinarea să se bazeze pe iubire

„Iar voi, taţilor, nu-i iritaţi pe copiii voştri, ci continuaţi să-i creşteţi în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova.“ — Efeseni 6:4.

Dacă vreţi să obţineţi rezultate bune, este important să fiţi motivat de iubire când vă disciplinaţi copiii. Cum ar putea părinţii să-şi ‘irite copiii’? Dacă disciplinarea nu e pe măsura greşelii sau e aplicată cu prea multă severitate, copiii vor refuza să se supună. Disciplinarea trebuie aplicată de fiecare dată cu iubire (Proverbele 13:24). Dacă le explicaţi ce au greşit, ei vor înţelege că-i disciplinaţi pentru că-i iubiţi. — Proverbele 22:15; 29:19.

Pe de altă parte, e bine când copilul simte consecinţele nedorite ale unui comportament greşit. De exemplu, dacă a supărat pe cineva, trebuie pus să-şi ceară scuze. Dacă a încălcat regulile familiei, aţi putea să-l opriţi de la unele activităţi care îi plac pentru a-l ajuta să înţeleagă că e important să respecte aceste reguli.

 E bine ca disciplinarea să fie aplicată imediat. Eclesiastul 8:11 subliniază această idee astfel: „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău“. Mulţi copii încearcă să vadă dacă pot scăpa nepedepsiţi după ce au făcut ceva greşit. De aceea, odată ce i-aţi spus copilului ce-l aşteaptă dacă nu ascultă, nu întârziaţi să-l pedepsiţi.

Importanţa unei destinderi sănătoase

„Râsul [îşi are] timpul lui . . . şi jucatul timpul lui.“ — Eclesiastul 3:1, 4.

Timpul liber şi destinderea echilibrată şi sănătoasă sunt necesare pentru dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului. Când părinţii participă alături de copiii lor la activităţi recreative, legăturile de familie se întăresc, iar copiii dobândesc un sentiment de siguranţă. Ce fel de activităţi recreative puteţi alege? Veţi găsi multe de făcut dacă vă gândiţi dinainte. Iată câteva exemple: sporturile în aer liber, mersul cu bicicleta, jocurile cu mingea, precum tenisul, badmintonul şi voleiul. Şi imaginaţi-vă cât de frumos ar fi să cântaţi cu toată familia la instrumente muzicale! Iar dacă veţi face excursii în împrejurimi pentru a vă bucura de natură, veţi rămâne cu multe amintiri plăcute.

Cu aceste ocazii, părinţii îi pot ajuta pe copii să-şi formeze un punct de vedere echilibrat cu privire la destindere. Un creştin, tată a trei băieţi, a spus: „Când am timp, iau parte şi eu la activităţile recreative ale copiilor mei. De exemplu, când joacă jocuri pe calculator, îi întreb în ce constau acele jocuri. Când ei îmi vorbesc cu însufleţire despre ele, nu pierd ocazia să le spun cât de periculoase sunt divertismentele nesănătoase. Am observat că evită divertismentele nepotrivite“. Într-adevăr, copiii mulţumiţi de activităţile recreative din familia lor vor fi mai puţin atraşi de programele TV, de videocasete, de filme şi de jocurile de pe Internet care prezintă scene de violenţă, imoralitate şi persoane care consumă droguri.

Ajutaţi-vă copiii să-şi facă prieteni buni

„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz.“ — Proverbele 13:20.

Un tată creştin, care şi-a crescut cu succes cei patru copii, a spus: „Contează foarte mult ce fel de prieteni îşi fac. Un singur prieten nepotrivit e de ajuns ca să strice tot ce ai clădit“. Pentru a-şi ajuta copiii să-şi facă prieteni buni, el obişnuia să-i întrebe: „Cine este prietenul tău cel mai apropiat? Ce-ţi place la el? Ce-ai vrea să imiţi de la el?“ Alt părinte le spune copiilor să-şi invite acasă prietenii apropiaţi. Aşa are ocazia să-i cunoască şi să le dea copiilor săi o îndrumare potrivită.

De asemenea, este bine ca părinţii să-şi înveţe copiii să se împrietenească atât cu persoane mai în vârstă decât ei, cât şi cu tineri  de seama lor. Bum-sun, tată a trei băieţi, spune: „Îi ajut pe copiii mei să înţeleagă că nu trebuie neapărat să-şi facă prieteni de seama lor; îi dau ca exemplu pe David şi pe Ionatan, cele două personaje biblice. Obişnuiesc să invit la noi acasă creştini de toate vârstele. Astfel, copiii mei petrec momente plăcute şi în compania multor persoane care nu sunt de vârsta lor“. Asociindu-se cu persoane adulte exemplare, copiii pot învăţa multe lucruri.

O educaţie reuşită

Potrivit unui sondaj realizat în Statele Unite, mulţi părinţi care încearcă să sădească în copiii lor calităţi precum stăpânirea de sine, autodisciplina şi cinstea au puţine şanse de reuşită. În ce constă dificultatea? Una dintre mamele intervievate a spus: „Lucrul cel mai trist e că singurul mod de a ne ocroti copiii este să-i ţinem încuiaţi în casă şi să nu-i lăsăm deloc să iasă în lume“. Ea consideră că mediul în care cresc copiii n-a fost niciodată atât de degradat ca în prezent. Atunci, mai este posibil să creştem cu succes copii în ziua de azi?

Dacă aţi vrea să cultivaţi o orhidee, ar fi descurajator să vă gândiţi că floarea ar putea să se veştejească. Să zicem că un specialist în cultivarea orhideelor vă dă câteva sugestii şi vă spune pe un ton încrezător: „Urmaţi-mi recomandările şi veţi reuşi!“ Cât de bine v-aţi simţi! Iehova, cel mai bun Cunoscător al naturii umane, este în măsură să ne ofere cele mai bune sfaturi pentru educarea copiilor. El spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea“ (Proverbele 22:6). Când părinţii aplică sfaturile Bibliei la educarea copiilor lor, este foarte probabil că aceştia vor deveni adulţi responsabili, cu consideraţie faţă de alţii şi cu un înalt simţ moral. Când vor fi mari, vor fi iubiţi de semeni, dar, în primul rând, de Iehova, Tatăl nostru ceresc.