Idei importante din Numeri
Cuvântul lui Iehova este viu
Idei importante din Numeri
DUPĂ exodul lor din Egipt, israeliţii au fost organizaţi ca naţiune. La scurt timp, ei ar fi putut intra în Ţara Promisă, dar nu s-a întâmplat aşa. Aproape patruzeci de ani au pribegit printr-o „pustie mare şi grozavă“ (Deuteronomul 8:15). Din ce cauză? Răspunsul se află în relatarea istorică din cartea biblică Numeri. Ea scoate în evidenţă importanţa faptului de a asculta de Iehova Dumnezeu şi de a-i respecta reprezentanţii.
Scrisă de Moise în pustiu şi în Câmpiile Moabului, cartea Numeri acoperă 38 de ani şi nouă luni — din 1512 î.e.n. până în 1473 î.e.n. (Numeri 1:1; Deuteronomul 1:3). Numele ei provine de la cele două recensăminte, sau numărători, ale israeliţilor, efectuate la un interval de 38 de ani (Capitolele 1—4, 26). Naraţiunea cuprinde trei părţi: prima parte descrie evenimentele de la muntele Sinai, a doua prezintă întâmplările din timpul pribegiei israeliţilor prin pustiu, iar ultima înfăţişează evenimentele ce au avut loc în Câmpiile Moabului. În timp ce citeşti relatarea din Numeri, întreabă-te: Ce învăţ din aceste întâmplări? Ce principii îmi pot fi de folos astăzi?
LA MUNTELE SINAI
Prima numărătoare are loc când israeliţii se află încă la poalele muntelui Sinai. Numărul total al bărbaţilor de la 20 de ani în sus, cu excepţia leviţilor, e de 603 550. Recensământul este făcut din raţiuni militare. Întreaga tabără — inclusiv femeile, copiii şi leviţii — numără, din câte se pare, peste trei milioane de oameni.
După recensământ, israeliţii primesc instrucţiuni cu privire la ordinea de deplasare, explicaţii amănunţite referitoare la îndatoririle leviţilor şi la serviciul la tabernacol, dispoziţii cu privire la carantină, legi pentru cazurile de gelozie şi pentru jurămintele de nazireat. Capitolul 7 conţine informaţii legate de ofrandele, sau darurile, aduse de căpeteniile triburilor cu ocazia dedicării altarului, iar capitolul 9 se concentrează asupra sărbătoririi Paştelui. De asemenea, adunarea primeşte instrucţiuni privitoare la aşezarea şi la ridicarea taberei.
Răspunsuri la întrebări biblice:
2:1, 2 — Ce reprezentau „semnele“ în jurul cărora trebuiau să-şi aşeze tabăra în pustiu diviziunile de trei triburi? Biblia nu oferă detalii despre aceste semne. Totuşi, ele nu erau considerate simboluri sacre şi nu aveau nici o semnificaţie religioasă. Semnele slujeau unui scop practic — acela de a-i ajuta pe israeliţi să-şi găsească locul în tabără.
5:27 — Ce se înţelege prin ‘uscarea coapsei’ unei soţii adultere? Cuvântul „coapsă“ reprezintă aici organele de reproducere (Geneza 46:26) ‘Uscarea coapsei’ sugerează degenerarea acestor organe, deci imposibilitatea de a procrea.
Învăţăminte pentru noi:
6:1–7. Nazireii nu aveau voie să mănânce din rodul viţei de vie şi nici să consume vreo băutură alcoolică, ceea ce presupunea renegare de sine. Ei trebuiau să-şi lase părul lung în semn de supunere faţă de Iehova, aşa cum femeile trebuiau să le fie supuse soţilor şi taţilor lor. Întrucât aveau obligaţia de a rămâne curaţi, nazireilor li se cerea să nu se apropie de cadavre, nici măcar de corpul neînsufleţit al unei rude apropiate. În mod asemănător, slujitorii cu timp integral de astăzi dovedesc spirit de sacrificiu — renegându-se pe sine, fiindu-i supuşi lui Iehova şi respectând îndrumările sale. Unii merg să slujească într-o ţară îndepărtată, ceea ce ar putea face dificilă sau chiar imposibilă întoarcerea acasă pentru înmormântarea unui membru apropiat al familiei.
8:25, 26. Pentru ca serviciul levitic să fie îndeplinit în mod corespunzător şi din consideraţie pentru anii lor, legea prevedea ca bărbaţii vârstnici să se retragă din serviciul obligatoriu. Totuşi, ei se puteau oferi să-i ajute pe ceilalţi leviţi. Deşi astăzi un proclamator al Regatului nu iese la pensie, principiul care stă la baza acestei legi transmite o idee valoroasă: Dacă vârsta înaintată îl împiedică pe un creştin să se achite de anumite responsabilităţi, acesta poate alege o formă de serviciu pe măsura puterilor sale.
PRIBEGIND PRIN PUSTIU
Când norul de deasupra tabernacolului se ridică în cele din urmă, israeliţii încep o călătorie anevoioasă care se încheie după 38 de ani şi o lună sau două în câmpiile aride ale Moabului. Poţi urmări drumul lor pe harta de la pagina 9 din broşura „Să vedem ţara aceea bună!“, publicată de Martorii lui Iehova.
În drum spre Cades, în pustiul Paran, israeliţii cârtesc de cel puţin trei ori. Primului incident i se pune capăt când Iehova trimite foc şi nimiceşte o parte din popor. Apoi israeliţii cer carne, iar Iehova le dă prepeliţe. După ce Miriam şi Aaron murmură împotriva lui Moise, Miriam e pedepsită cu lepră pentru o vreme.
În timp ce tabăra se află la Cades, Moise trimite 12 bărbaţi să spioneze Ţara Promisă. Aceştia se întorc după 40 de zile. Dând crezare descrierii nefavorabile făcute de zece dintre spioni, poporul vrea să-i omoare cu pietre pe Moise, pe Aaron şi pe ceilalţi doi spioni fideli, Iosua şi Caleb. Iehova îşi exprimă intenţia de a lovi poporul cu ciumă, dar Moise intervine pentru israeliţi, iar Dumnezeu declară că aceştia vor pribegi prin pustiu 40 de ani, până când vor fi murit toţi cei număraţi în primul recensământ.
Iehova dă noi dispoziţii. Core şi alţi câţiva israeliţi se ridică împotriva lui Moise şi a lui Aaron, dar răzvrătiţii sunt distruşi cu foc sau sunt înghiţiţi de pământ. A doua zi, întreaga adunare murmură împotriva lui Moise şi a lui Aaron. Drept urmare, 14 700 de oameni pier într-un dezastru provocat de Iehova. Pentru a arăta pe cine a ales mare preot, Dumnezeu face ca toiagul lui Aaron să înflorească. Apoi, Iehova dă alte legi privitoare la obligaţiile leviţilor şi la curăţirea poporului. Folosirea cenuşii rezultate din arderea unei viţele roşii prefigurează curăţirea prin intermediul jertfei lui Isus. — Evrei 9:13, 14.
Fiii lui Israel se întorc la Cades, unde Miriam moare. Adunarea murmură din nou împotriva lui Moise şi a lui Aaron. Motivul? Lipsa apei. Întrucât nu sfinţesc numele lui Iehova când el le dă în mod miraculos apă, Moise şi Aaron pierd favoarea de a intra în Ţara Promisă. Israeliţii pleacă de la Cades, iar Aaron moare pe muntele Hor. Epuizaţi de drumul ce înconjura Edomul, israeliţii vorbesc împotriva lui Dumnezeu şi a lui Moise. Iehova îi pedepseşte trimiţând şerpi veninoşi. Moise intervine încă o dată în favoarea poporului, iar Dumnezeu îi spune să facă un şarpe de bronz pe care să-l pună în vârful unei prăjini pentru ca, privind la el, cei muşcaţi să se vindece. Şarpele prefigurează pironirea pe stâlp a lui Isus Cristos pentru binele nostru etern (Ioan 3:14, 15). Israeliţii îi înfrâng pe regii amoriţi Sihon şi Og şi iau în stăpânire ţinuturile lor.
Răspunsuri la întrebări biblice:
12:1 — De ce Miriam şi Aaron au murmurat împotriva lui Moise? Adevăratul motiv al nemulţumirii lor a fost, după cât se pare, dorinţa lui Miriam de a avea mai multă influenţă. Când Sefora, soţia lui Moise, i s-a alăturat acestuia în pustiu, e posibil ca Miriam să se fi temut că nu va mai fi considerată prima doamnă în tabăra israelită. — Exodul 18:1–5.
12:9–11 — De ce a fost doar Miriam lovită cu lepră? Foarte probabil, ea a fost instigatoarea la răzvrătire şi l-a convins pe Aaron să i se alăture. Aaron a adoptat o atitudine corectă, mărturisindu-şi vina.
21:14, 15 — Despre ce carte se vorbeşte aici? Biblia menţionează numeroase cărţi pe care scriitorii ei le-au folosit ca material de referinţă (Iosua 10:12, 13; 1 Împăraţi 11:41; 14:19, 29) „Cartea Războaielor [lui Iehova]“ a fost o astfel de scriere. Ea era o cronică a războaielor purtate de poporul lui Iehova.
Învăţăminte pentru noi:
11:27–29. Moise ne-a lăsat un excelent exemplu în ce priveşte modul de a reacţiona când alţii primesc privilegii în serviciul lui Iehova. În loc să fie gelos şi să-şi dorească glorie, Moise s-a bucurat când Eldad şi Medad au început să profeţească.
12:2, 9, 10; 16:1–3, 12–14, 31–35, 41, 46–50. Iehova le cere slujitorilor săi să arate respect faţă de cei cărora el le-a dat autoritate.
14:24. Un ajutor important pentru a ne împotrivi presiunilor de a face lucruri greşite este să cultivăm „alt duh“, sau o atitudine mintală diferită de a lumii.
15:37–41. Ciucurele din vestimentaţia israeliţilor avea menirea de a le reaminti acestora că erau un popor pus deoparte pentru a-i sluji lui Dumnezeu şi a-i respecta poruncile. N-ar trebui să trăim şi noi la înălţimea normelor divine şi să ne deosebim de această lume?
ÎN CÂMPIILE MOABULUI
Când fiii lui Israel şi-au aşezat tabăra în câmpiile aride ale Moabului, moabiţii au fost cuprinşi de groază. De aceea, Balac, regele Moabului, îl plăteşte pe Balaam să-i blesteme pe israeliţi. Dar Iehova îl obligă pe Balaam să-i binecuvânteze. Femeile moabite şi cele madianite sunt folosite apoi pentru a-i atrage pe bărbaţii israeliţi în capcana imoralităţii şi a idolatriei. Drept urmare, Iehova nimiceşte 24 000 de păcătoşi. Dezastrul ia sfârşit în cele din urmă când Fineas arată că nu tolerează nici un fel de rivalitate faţă de Iehova.
După al doilea recensământ se constată că nici unul dintre bărbaţii număraţi prima oară, cu excepţia lui Iosua şi a lui Caleb, nu mai este în viaţă. Iosua este numit succesorul lui Moise. Israeliţii primesc instrucţiuni cu privire la diferite ofrande şi la jurăminte. Fiii lui Israel se răzbună pe madianiţi. Ruben, Gad şi jumătate din tribul lui Manase se aşază la răsărit de Iordan. Israelul primeşte instrucţiuni cu privire la trecerea Iordanului şi la luarea în stăpânire a Ţării Promise. Sunt delimitate în mod amănunţit hotarele ţării. Moştenirile sunt repartizate prin tragere la sorţi. Leviţii primesc 48 de cetăţi, dintre care 6 sunt cetăţi de refugiu.
Răspunsuri la întrebări biblice:
22:20–22 — De ce s-a aprins de mânie Iehova împotriva lui Balaam? Iehova îi spusese profetului Balaam să nu-i blesteme pe israeliţi (Numeri 22:12). Însă profetul a mers însoţit de oamenii lui Balac ferm hotărât să-i blesteme. Balaam a vrut să-i facă pe plac regelui moabit pentru a obţine o recompensă de la el (2 Petru 2:15, 16; Iuda 11). Chiar şi atunci când s-a văzut obligat să-i binecuvânteze pe israeliţi, Balaam a căutat să intre în graţiile regelui, sugerându-i să se folosească de închinătoarele la Baal pentru a-i seduce pe bărbaţii israeliţi (Numeri 31:15, 16). Motivul mâniei lui Dumnezeu a fost lăcomia nemăsurată a profetului.
30:6–8 — Poate anula un soţ creştin jurămintele soţiei sale? În ce priveşte jurămintele, Iehova tratează în prezent cu slujitorii săi în mod individual. De exemplu, dedicarea la Iehova este un jurământ personal (Galateni 6:5). Soţul nu are autoritate să anuleze un asemenea jurământ. Totuşi, soţia n-ar trebui să facă un jurământ care contravine Cuvântului lui Dumnezeu sau îndatoririlor pe care le are faţă de soţul ei.
Învăţăminte pentru noi:
25:11. Zelul lui Fineas pentru închinarea la Iehova este un exemplu excelent pentru noi. N-ar trebui ca dorinţa de a păstra congregaţia curată să ne îndemne să aducem la cunoştinţa bătrânilor creştini orice am şti despre un caz grav de imoralitate?
35:9–29. Obligaţia unui ucigaş fără intenţie de a-şi părăsi casa şi de a sta o vreme într-o cetate de refugiu transmite ideea că viaţa e sfântă şi trebuie respectată.
35:33. Pământul pângărit de sângele unui om nevinovat putea fi curăţat numai prin vărsarea sângelui ucigaşului. În mod asemănător, Iehova îi va distruge pe cei răi înainte ca pământul să fie transformat în paradis. — Proverbele 2:21, 22; Daniel 2:44.
Cuvântul lui Dumnezeu exercită putere
Trebuie să manifestăm respect faţă de Iehova şi faţă de cei numiţi de el în poziţii de răspundere. Cartea Numeri subliniază acest adevăr, conştientizându-ne că e important să păstrăm pacea şi unitatea în congregaţie.
Întâmplările consemnate în Numeri arată cât de uşor pot ajunge cei ce îşi neglijează spiritualitatea să comită păcate precum murmuratul, imoralitatea şi idolatria. Unele exemple şi idei din această carte biblică pot servi ca bază pentru rubrica „Necesităţi locale“ din cadrul întrunirii de serviciu ţinute în congregaţiile Martorilor lui Iehova. Într-adevăr, „cuvântul lui Dumnezeu este viu şi exercită putere“ în viaţa noastră. — Evrei 4:12.
[Legenda ilustraţiei de la paginile 24, 25]
Prin intermediul unui nor miraculos aflat deasupra tabernacolului, Iehova le arăta israeliţilor când să-şi aşeze şi când să-şi ridice tabăra
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 26]
Iehova merită ascultarea noastră şi ne cere să-i respectăm reprezentanţii