Produce adevărul roade în cei pe care îi învăţaţi?

CÂND tânărul Eric le-a spus că nu mai vrea să fie Martor al lui Iehova, părinţii lui au fost distruşi. Până atunci nu observaseră nimic îngrijorător în comportarea lui. Eric participa încă de mic la studiul Bibliei în familie, la întrunirile creştine şi la lucrarea de predicare împreună cu congregaţia. Părea să fie în adevăr, însă, când a plecat de-acasă, părinţii şi-au dat seama că adevărul nu fusese în el. Pentru ei a fost cutremurător şi totodată o mare dezamăgire să înţeleagă această realitate.

Aceleaşi sentimente de pierdere le poate avea cineva şi când o persoană cu care studiază Biblia abandonează pe neaşteptate studiul. În astfel de situaţii, deseori ne întrebăm: Cum de n-am sesizat nimic până acum? Aşadar, este posibil să ne dăm seama dacă adevărul produce roade în cei cu care studiem înainte de a se ajunge la dezastru spiritual? De altfel, cum putem fi siguri că adevărul rodeşte în noi şi în cei pe care îi învăţăm? În cunoscuta parabolă despre semănător, Isus ne oferă unele indicii care ne ajută să răspundem la aceste întrebări.

Adevărul trebuie să atingă inima

Isus a spus: „Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. . . . Cât despre cea de pe sol excelent, acestea sunt cei care, după ce au auzit cuvântul cu o inimă excelentă şi bună, îl reţin şi aduc rod cu perseverenţă“ (Luca 8:11, 15). Prin urmare, înainte de a se vedea roade în elevul nostru, adevărul trebuie să prindă rădăcini în inima sa figurativă. Isus arată clar că asemenea unei seminţe bune într-un sol excelent, o dată ce adevărul divin a atins o inimă sinceră, el începe să lucreze şi să producă roade. Însă la ce anume ar trebui să ne uităm?

Trebuie să ne uităm la calităţile inimii, nu doar la lucrurile exterioare. Bunele obiceiuri în activităţile legate de închinare nu reflectă întotdeauna ce este cu adevărat în inima cuiva (Ieremia 17:9, 10; Matei 15:7–9). Trebuie să privim în profunzime şi să vedem dacă a avut loc o schimbare clară în ce priveşte dorinţele, motivaţiile şi priorităţile persoanei. Aceasta trebuie să dezvolte noua personalitate, în armonie cu voinţa lui Dumnezeu (Efeseni 4:20–24). De exemplu, când au auzit vestea bună, Pavel spune că tesalonicenii au acceptat-o cu promptitudine ca pe cuvântul lui Dumnezeu. Dar ceea ce a confirmat că adevărul ‘activa în ei’ au fost perseverenţa, fidelitatea şi iubirea dovedite ulterior. — 1 Tesaloniceni 2:13, 14; 3:6.

Bineînţeles, mai devreme sau mai târziu faptele cuiva vor dovedi ce este în inima lui, aşa cum am observat în cazul lui Eric (Marcu 7:21, 22; Iacov 1:14, 15). Din nefericire însă, până ca anumite trăsături rele să se observe în acţiunile cuiva, s-ar putea să fie prea târziu. Problema este să identificăm slăbiciunile înainte ca ele să devină pietre de poticnire spirituală. Trebuie să găsim o modalitate de a cerceta inima figurativă. Care ar putea fi aceasta?

Să învăţăm de la Isus

Desigur, Isus avea capacitatea să vadă ce e în inima unui om (Matei 12:25). Nici unul dintre noi nu poate face acest lucru. Însă el ne-a arătat că şi noi putem discerne dorinţele, motivaţiile  şi priorităţile unei persoane. Aşa cum un cardiolog foloseşte diferite metode de diagnosticare pentru a identifica ce probleme are un pacient cu inima fizică, Isus a folosit Cuvântul lui Dumnezeu pentru ‘a scoate’ „gândurile şi intenţiile inimii“, chiar şi când acestea nu puteau fi observate la o examinare generală. — Proverbele 20:5; Evrei 4:12.

De exemplu, odată, Isus l-a ajutat pe Petru să conştientizeze că avea o slăbiciune care, mai târziu, a devenit o piatră de poticnire. Isus ştia că Petru îl iubea. De fapt, tocmai îi încredinţase lui Petru „cheile regatului cerurilor“ (Matei 16:13–19). Însă Isus mai ştia că apostolii erau ţinta principală a lui Satan. În zilele următoare, asupra lor aveau să se facă presiuni foarte mari pentru a le ştirbi integritatea. Se pare că Isus şi-a dat seama că unii discipoli aveau puncte slabe în credinţă. De aceea, el nu a ezitat să le atragă atenţia asupra aspectelor la care trebuiau să lucreze. Să observăm cum a adus el problema în discuţie.

În Matei 16:21 se spune: „Din acel moment, Isus Cristos a început să le arate discipolilor săi că trebuie . . . să sufere . . . şi să fie omorât“. Să remarcăm că Isus nu doar le-a spus, ci le-a arătat discipolilor ce urma să i se întâmple. Foarte probabil că el a folosit versete biblice precum Psalmul 22:14–18 sau Isaia 53:10–12, care arată că Mesia trebuia să sufere şi să moară. În orice caz, citând şi citind direct din Scripturi, Isus le-a oferit lui Petru şi celorlalţi apostoli ocazia să răspundă din inimă. Cum aveau ei să reacţioneze aflând de persecuţiile din viitor?

În mod surprinzător, pe cât de îndrăzneţ şi de zelos se arătase Petru până atunci, reacţia sa spontană a scos la iveală o gravă deficienţă în modul său de gândire. El i-a zis lui Isus: „Fii bun cu tine însuţi, Doamne; nu vei avea deloc soarta aceasta“. Modul de gândire al lui Petru era categoric greşit, deoarece, aşa cum i-a spus Isus, el nu avea „gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor“ — o deficienţă serioasă ce putea avea consecinţe grave. Ce a făcut atunci Isus? După ce l-a mustrat pe Petru, el le-a spus acestuia şi celorlalţi discipoli: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine, să-şi ia stâlpul de tortură şi să mă urmeze încontinuu“. Făcând referire la ideile din texte precum Psalmii 49:8 şi 62:12, el le-a amintit cu bunătate că perspectiva lor de viaţă veşnică depindea de Dumnezeu, şi nu de oameni, care nu pot să salveze. — Matei 16:22–28.

Deşi ulterior Petru a cedat pentru moment fricii şi l-a renegat pe Isus de trei ori, cu siguranţă că această discuţie, precum şi altele, i-au dat forţa necesară pentru a se restabili imediat pe plan spiritual (Ioan 21:15–19). După numai 50 de zile, Petru a stat cu îndrăzneală înaintea mulţimii din Ierusalim şi a depus mărturie despre învierea lui Isus. În săptămânile, lunile şi anii care au urmat, el a înfruntat fără frică nenumăratele arestări, bătăi şi întemniţări, lăsându-ne un remarcabil exemplu de integritate şi de curaj. — Faptele 2:14–36; 4:18–21; 5:29–32, 40–42; 12:3–5.

Ce învăţăm din acest episod? Puteţi observa modul în care Isus a scos la iveală ce era în inima lui Petru? Mai întâi, el a ales anumite versete pentru a-i îndrepta atenţia asupra unui punct slab, după care i-a dat posibilitatea să exprime ce avea în inimă. În final, Isus a dat  sfaturi din Biblie care să-l ajute pe Petru să-şi corecteze modul de a gândi şi de a simţi. Poate consideraţi că voi nu sunteţi nişte învăţători atât de iscusiţi ca Isus. Însă următoarele două exemple arată că, dacă ne pregătim temeinic şi ne punem încrederea în Iehova, fiecare dintre noi poate acţiona asemenea lui.

Să scoatem la iveală ce e în inimă

Când un tată creştin a aflat că cei doi fii ai săi, în clasa I, respectiv a II-a, au luat bomboane de pe catedra învăţătoarei, i-a luat deoparte şi a stat de vorbă cu ei. În loc să considere fapta lor o simplă năzdrăvănie, inofensivă, tatăl ne spune: „Am încercat să văd ce e în inima lor, ce anume i-a motivat să facă acest lucru rău“.

Tatăl i-a rugat pe copii să-şi amintească ce s-a întâmplat cu Acan din relatarea consemnată în Iosua, capitolul 7. Băieţii au înţeles imediat la ce se referea tatăl şi şi-au recunoscut greşeala. Ei aveau deja mustrări de conştiinţă. Tatăl i-a mai pus să citească Efeseni 4:28, unde se spune: „Hoţul să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească din greu, . . . ca să aibă ceva de distribuit celui aflat în nevoie“. Pentru a da mai multă tărie sfatului biblic, el le-a cerut să-şi îndrepte greşeala cumpărând bomboane şi dându-i-le învăţătoarei.

„Am încercat să smulgem din rădăcini orice motivaţie greşită imediat ce o sesizam şi să sădim în locul ei motivaţii bune şi curate, purtând discuţii cu copiii noştri“, ne spune tatăl. Urmând exemplul lui Isus în instruirea copiilor, aceşti părinţi au obţinut rezultate frumoase. Cu timpul, cei doi fii ai lor au fost invitaţi să lucreze la Betelul din Brooklyn, unul dintre ei slujind aici de 25 de ani.

Un alt exemplu este al unei creştine care a ajutat-o pe eleva cu care studia Biblia. Aceasta participa la întruniri şi la lucrarea de predicare şi îşi exprimase deja dorinţa de a se boteza. Însă eleva părea că se bazează prea mult pe forţele ei, şi prea puţin pe Iehova. „Fiind o femeie singură, ea devenise mai independentă decât îşi dădea seama“, îşi aminteşte Martora. „Mi-era teamă că va ajunge la epuizare sau va suferi o cădere spirituală.“

Astfel, Martora s-a gândit să discute cu eleva ei principiul din Matei 6:33, încurajând-o să-şi revizuiască priorităţile, să pună Regatul pe primul plan în viaţă şi să aibă încredere că Iehova va rezolva lucrurile spre binele ei. Sora i-a vorbit deschis şi a întrebat-o: „Ţi se întâmplă uneori, din cauză că trebuie să te descurci mereu singură, să-ţi vină greu să te bazezi pe alţii, inclusiv pe Iehova?“ Eleva a recunoscut că aproape încetase să se mai roage. Atunci Martora a încurajat-o să urmeze sfatul din Psalmul 55:22 şi să-şi arunce sarcina asupra lui Iehova, deoarece, aşa cum se arată în 1 Petru 5:7, „el se îngrijeşte de voi“. Aceste cuvinte i-au atins inima elevei. „A fost una dintre puţinele dăţi când am văzut-o plângând“, spune sora.

Faceţi ca adevărul să rodească încontinuu în voi

Simţim o mare bucurie când îi vedem pe cei cărora le predăm adevărul că reacţionează favorabil. Dar dacă dorim ca eforturile noastre de-ai ajuta pe alţii să dea rezultate, trebuie să fim noi înşine un bun exemplu (Iuda 22, 23). Toţi trebuie să ne ducem „la bun sfârşit propria salvare cu teamă şi tremur“ (Filipeni 2:12). Aceasta înseamnă să ne facem bunul  obicei de-a lăsa Scripturile să lumineze în propria noastră inimă, căutând atitudinile, dorinţele şi sentimentele ce ar trebui corectate. — 2 Petru 1:19.

De pildă, ţi-a slăbit în ultima vreme zelul pentru activităţile creştine? Dacă da, care este motivul? O cauză ar putea fi faptul că te bazezi prea mult pe forţele tale. Cum îţi poţi da seama dacă lucrurile stau aşa? Citeşte Hagai 1:2–11 şi meditează cu sinceritate la felul în care Iehova a pus problema în relaţiile cu evreii repatriaţi. Apoi întreabă-te: Sunt eu preocupat peste măsură de siguranţa financiară şi de confortul material? Am într-adevăr încredere că Iehova va avea grijă de familia mea dacă dau prioritate lucrurilor spirituale? Sau consider că trebuie să am grijă mai întâi de mine? Dacă observi că trebuie să-ţi schimbi modul de gândire şi sentimentele, fă schimbările necesare fără întârziere! Principii precum cele din Matei 6:25–33, Luca 12:13–21 şi 1 Timotei 6:6–12 te pot ajuta să-ţi formezi o concepţie echilibrată despre necesităţile şi bunurile materiale, concepţie care să garanteze binecuvântarea lui Iehova în continuare. — Maleahi 3:10.

O astfel de autoanaliză onestă ne-ar putea trezi la realitate. Oricui îi vine greu să accepte că are o anumită slăbiciune când cineva îl conştientizează de ea. Însă, indiferent că e vorba de o chestiune personală sau de una delicată, când iei în mod iubitor iniţiativa de a-ţi ajuta copilul, elevul cu care studiezi Biblia şi chiar de a te ajuta pe tine însuţi, faci de fapt primul pas spre salvarea lui sau a ta. — Galateni 6:1.

Dar ce poţi face dacă se pare că eforturile tale nu dau rezultate? Nu renunţa uşor. Corectarea unei inimi imperfecte este o sarcină delicată, care necesită mult timp. Şi chiar dacă uneori nu obţinem rezultatele pe care le-am dori, ea poate aduce şi multă satisfacţie.

Tânărul Eric despre care am vorbit mai înainte şi-a revenit în cele din urmă şi a început din nou ‘să umble în adevăr’ (2 Ioan 4). „Numai după ce mi-am dat seama ce-am pierdut m-am întors la Iehova“, mărturiseşte el. Cu ajutorul părinţilor săi, Eric este acum un slujitor fidel al lui Dumnezeu. Deşi odinioară nu putea suferi încercările repetate ale părinţilor de a-l ajuta să-şi analizeze inima, acum el le este profund recunoscător. „Am nişte părinţi minunaţi. N-au încetat nici o clipă să mă iubească“, spune el.

Faptul de a lăsa Cuvântul lui Dumnezeu să lumineze inima celor cu care studiem este o dovadă de bunătate şi de iubire (Psalmul 141:5). Să continuăm, aşadar, să căutăm în inima copiilor noştri şi a celor cu care studiem Biblia dovezi că în ei se dezvoltă noua personalitate creştină. Şi să ne străduim ‘să expunem corect cuvântul adevărului’ pentru ca adevărul să rodească încontinuu atât în ei, cât şi în noi. — 2 Timotei 2:15.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

Cuvintele lui Isus au dezvăluit o slăbiciune în Petru

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Folosiţi Biblia pentru a scoate la lumină ce e în inima elevului