Să cunoaştem mai bine căile lui Iehova

„Arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte.“ — EXODUL 33:13.

1, 2. a) Cum se explică reacţia pe care a avut-o Moise când a văzut un egiptean maltratându-l pe un evreu? b) Ce a trebuit să înveţe Moise pentru a putea fi folosit de Iehova?

 MOISE crescuse în casa lui Faraon şi fusese instruit în înţelepciunea preţuită de nobilimea Egiptului. Însă el a înţeles că nu era egiptean. Părinţii săi erau evrei. La vârsta de 40 de ani, Moise a ieşit să-i inspecteze pe fraţii lui, fiii lui Israel. Când a văzut un egiptean maltratându-l pe un evreu, Moise n-a rămas indiferent. El l-a omorât pe egiptean. Moise a ales să treacă de partea poporului lui Iehova, gândindu-se că Dumnezeu îl folosea ca să-şi elibereze fraţii (Faptele 7:21–25; Evrei 11:24, 25). Când au aflat ce se întâmplase, mai marii Egiptului l-au privit pe Moise ca pe un proscris, iar el a trebuit să fugă ca să-şi scape viaţa (Exodul 2:11–15). Ca să poată fi folosit de Dumnezeu, Moise trebuia să cunoască mai bine căile lui Iehova. Avea Moise să se lase învăţat? — Psalmul 25:9.

² În următorii 40 de ani, Moise a trăit în exil şi a fost păstor. Însă în loc să se lase copleşit de sentimente de amărăciune deoarece se părea că fraţii săi evrei nu-l apreciau, Moise a acceptat situaţia pe care o permitea Dumnezeu. Deşi au trecut mulţi ani în care s-ar fi zis că nimeni nu-i acorda o atenţie deosebită, Moise s-a lăsat modelat de Iehova. Mai târziu, el a scris: „Bărbatul Moise era, incontestabil, cel mai smerit dintre toţi oamenii de pe faţa pământului“ (Numeri 12:3, NW). Aceste cuvinte nu reflectau propria sa opinie, ci au fost consemnate sub inspiraţie divină. Iehova l-a folosit pe Moise într-un mod remarcabil. Dacă şi noi vom căuta smerenia, vom fi binecuvântaţi de Iehova. — Ţefania 2:3.

I s-a încredinţat o misiune

3, 4. a) Ce misiune i-a dat Iehova lui Moise? b) Ce sprijin a primit Moise?

³ Într-o zi, un înger, un reprezentant al lui Iehova, i-a vorbit lui Moise lângă muntele Horeb, în peninsula Sinai. Iată ce i s-a spus lui Moise: „Hotărât, am văzut apăsarea poporului Meu care este în Egipt şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile. Şi M-am coborât ca să-l scap din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere“ (Exodul 3:2, 7, 8). Dumnezeu voia să-i încredinţeze lui Moise o lucrare, care trebuia făcută însă aşa cum dorea Iehova.

⁴ Îngerul lui Iehova a mai spus: „Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe fiii lui Israel“. La început, Moise a ezitat. El nu se simţea capabil să ducă la îndeplinire această lucrare şi, de fapt, dacă se baza numai pe propriile-i forţe, nu putea s-o realizeze. Însă Iehova l-a asigurat: „Eu voi fi negreşit cu tine“ (Exodul 3:10–12). Iehova i-a dat putere să înfăptuiască semne miraculoase care să demonstreze că fusese trimis de Dumnezeu. Moise urma să fie însoţit de fratele său, Aaron, care avea să-i fie purtător de cuvânt. Iehova urma să-i înveţe ce trebuiau să spună şi să facă (Exodul 4:1–17). Avea Moise să-şi îndeplinească cu fidelitate misiunea?

5. De ce atitudinea israeliţilor a fost o încercare pentru Moise?

⁵ La început, bătrânii Israelului i-au crezut pe Moise şi pe Aaron (Exodul 4:29–31). Însă nu după mult timp, „căpeteniile fiilor lui Israel“ i-au acuzat pe Moise şi pe fratele său că ‘i-au făcut  urâţi lui faraon şi slujitorilor lui’ (Exodul 5:19–21; 6:9). Când au ieşit din Egipt, israeliţii s-au înspăimântat văzând în urma lor carele egiptene. Având în faţă Marea Roşie, iar în spate carele de război ale duşmanilor, israeliţii s-au simţit prinşi în capcană şi au dat vina pe Moise. Cum ai fi reacţionat tu dacă ai fi fost acolo? Deşi israeliţii nu aveau nici un fel de ambarcaţiuni, la porunca lui Iehova, Moise a spus poporului „să pornească înainte“. Apoi Dumnezeu a despărţit apele Mării Roşii, fundul mării s-a uscat, iar israeliţii au putut trece pe celălalt mal. — Exodul 14:1–22.

Ceva mai important decât eliberarea

6. Ce a accentuat Iehova când i-a încredinţat lui Moise o misiune?

⁶ Când i-a încredinţat lui Moise această misiune, Iehova a accentuat importanţa numelui divin. Respectul pentru acest nume şi pentru Cel care îl poartă era esenţial. Întrebat cu privire la numele Său, Iehova i-a spus lui Moise: „Eu voi deveni ceea ce vreau să devin“ (NW). În plus, Moise trebuia să le spună fiilor lui Israel: „[Iehova, NW], Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi“. Iehova a adăugat: „Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din generaţie în generaţie“ (Exodul 3:13–15). Şi în prezent, Iehova este numele sub care e cunoscut Dumnezeu de către slujitorii săi de pe întreg pământul. — Isaia 12:4, 5; 43:10–12.

7. Ce l-a îndemnat Dumnezeu pe Moise să facă în pofida aroganţei lui Faraon?

⁷ Moise şi Aaron s-au prezentat înaintea lui Faraon cu un mesaj din partea lui Iehova. Dar Faraon a răspuns cu aroganţă: „Cine este [Iehova, NW], ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe [Iehova, NW] şi nici nu voi lăsa pe Israel să plece“ (Exodul 5:1, 2). Deşi Faraon a dovedit că avea inima împietrită şi că era lipsit de onestitate, Iehova i-a cerut lui Moise să se prezinte de repetate ori înaintea acestuia cu mesajul Său (Exodul 7:14–16, 20–23; 8:1, 2, 20). Moise a văzut că lui Faraon îi displăcea acest lucru. Mai avea sens să apară din nou înaintea lui? Israeliţii aşteptau cu nerăbdare să fie eliberaţi. Faraonul însă refuza categoric să-i elibereze. Ce ai fi făcut dacă ai fi fost în locul lui Moise?

8. Ce foloase a adus modul în care a acţionat Iehova faţă de Faraon, şi cum ar trebui să ne influenţeze evenimentele de atunci?

⁸ Moise s-a prezentat din nou înaintea lui Faraon, spunându-i: „Aşa vorbeşte [Iehova, NW], Dumnezeul evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.»“ (s.n.). Dumnezeu a mai spus: „Dacă Mi-aş fi întins mâna şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ. Dar te-am lăsat să rămâi în picioare, ca să se vadă în tine puterea Mea şi Numele Meu să fie vestit pe tot pământul“ (Exodul 9:13–16). Când şi-a executat judecata asupra încăpăţânatului Faraon, Iehova şi-a demonstrat puterea într-un mod cu totul remarcabil pentru ca această acţiune a lui să le slujească drept avertisment tuturor celor ce îl sfidează. Printre aceştia se numără Satan Diavolul, cel pe care Isus Cristos l-a numit mai târziu „conducătorul lumii“ (Ioan 14:30; Romani 9:17–24). Aşa cum a fost prezis, numele lui Iehova a fost vestit atunci pe tot pământul. Datorită îndelungii răbdări a lui Dumnezeu,  israeliţii şi o mulţime de oameni de tot felul care li s-au alăturat în închinarea adevărată au fost salvaţi (Exodul 9:20, 21; 12:37, 38). De atunci încoace, vestirea numelui lui Iehova le-a adus foloase la milioane de oameni care au îmbrăţişat închinarea adevărată.

Un popor greu de mulţumit

9. Cum s-a dovedit poporul lui Moise lipsit de respect faţă de Iehova?

⁹ Evreii cunoşteau numele lui Dumnezeu. Moise a folosit numele divin când le-a vorbit, dar ei nu au arătat întotdeauna respectul ce i se cuvenea Celui ce purta acest nume. Să ne amintim cum au reacţionat israeliţii la scurt timp după ce Iehova i-a eliberat în mod miraculos din Egipt, când nu au găsit imediat apă de băut. Ei au început să murmure împotriva lui Moise. După aceea, s-au plâns de hrană. Moise i-a avertizat că, de fapt, murmurele lor nu erau îndreptate numai împotriva sa şi a lui Aaron, ci şi împotriva lui Iehova (Exodul 15:22–24; 16:2–12). La muntele Sinai, Iehova le-a dat israeliţilor Legea şi tot atunci au avut loc manifestări supranaturale ale puterii Sale. Totuşi, israeliţii nu au dat dovadă de ascultare, ci şi-au făcut un viţel de aur la care să se închine, pretinzând că ţineau „o sărbătoare pentru DOMNUL“. — Exodul 32:1–9.

10. De ce prezintă un interes deosebit pentru supraveghetorii creştini de azi cererea lui Moise consemnată în Exodul 33:13?

¹⁰ Cum avea Moise să trateze cu acest popor despre care Iehova însuşi a spus că era încăpăţânat? Moise l-a implorat pe Iehova: „Dacă am căpătat trecere în ochii Tăi, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere în ochii Tăi“ (Exodul 33:13). Supraveghetorii creştini, care se îngrijesc de Martorii lui Iehova de azi, păstoresc o turmă mult mai blândă decât poporul Israel. Totuşi, şi ei se roagă: „Fă-mă să cunosc căile Tale, DOAMNE, învaţă-mă cărările Tale!“ (Psalmul 25:4). Cunoaşterea căilor lui Iehova îi ajută pe supraveghetori să acţioneze în orice situaţie potrivit Cuvântului lui Dumnezeu şi într-o manieră care este în armonie cu personalitatea Sa.

Ce aşteaptă Iehova de la poporul său

11. Ce îndrumări i-a dat Iehova lui Moise, şi de ce ne interesează acestea şi pe noi?

¹¹ Ceea ce Iehova aştepta de la poporul său a fost dezvăluit prin viu grai la muntele Sinai. Ulterior, Moise a primit două table pe care erau scrise cele Zece Porunci. Când a coborât de pe munte, israeliţii se închinau unui viţel turnat. Înfuriat, el a trântit de pământ tablele, care s-au sfărâmat. Iehova a scris din nou cele Zece Porunci pe nişte table de piatră tăiate de Moise (Exodul 32:19; 34:1). Poruncile erau aceleaşi, iar datoria lui Moise era să acţioneze în armonie cu ele. Dumnezeu l-a ajutat pe Moise să înţeleagă, de asemenea, ce fel de persoană este El, arătându-i astfel cum trebuia să se poarte ca reprezentant al Său. Deşi creştinii nu se află sub Legea mozaică, în cuvintele pe care Iehova i le-a spus lui Moise se găsesc multe principii care sunt încă valabile pentru toţi închinătorii lui Iehova (Romani 6:14; 13:8–10). Să analizăm câteva dintre ele.

12. În ce fel trebuia să-i influenţeze pe israeliţi faptul că Iehova pretinde devoţiune exclusivă?

¹² Să-i acordăm lui Iehova devoţiune exclusivă. Naţiunea Israel era de faţă când Iehova a spus că el pretinde devoţiune exclusivă (Exodul 20:2–5). Israeliţii primiseră nenumărate dovezi că Iehova este adevăratul Dumnezeu (Deuteronomul 4:33–35). Iehova a arătat clar că nu avea să tolereze în poporul său nici o formă de idolatrie sau de spiritism, indiferent de ceea ce făceau celelalte naţiuni. Devoţiunea israeliţilor faţă de Iehova nu însemna doar respectarea unor ritualuri. Toţi trebuiau să-l iubească pe Iehova cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată puterea lor (Deuteronomul 6:5, 6). Lucrul acesta trebuia să se observe în vorbire şi în conduită, cu alte cuvinte în toate aspectele vieţii lor (Leviticul 20:27; 24:15, 16; 26:1). Şi Isus Cristos a arătat clar că Iehova pretinde devoţiune exclusivă. — Marcu 12:28–30; Luca 4:8.

13. De ce îi datorau israeliţii lui Dumnezeu o ascultare fără rezerve, şi ce anume trebuie să ne motiveze şi pe noi să ascultăm de el (Eclesiastul 12:13)?

 ¹³ Să ascultăm cu atenţie de poruncile lui Iehova. Israeliţilor a trebuit să li se amintească faptul că, în momentul în care au încheiat un legământ cu Iehova, au jurat să asculte de el. Ei se bucurau de multă libertate, dar în domeniile în care Iehova le dăduse porunci trebuiau să asculte fără rezerve. Procedând astfel, israeliţii dovedeau că îl iubesc pe Dumnezeu şi aveau de câştigat atât ei, cât şi urmaşii lor, întrucât toate cerinţele lui Iehova erau pentru binele lor. — Exodul 19:5–8; Deuteronomul 5:27–33; 11:22, 23.

14. Cum le-a arătat Dumnezeu israeliţilor că era important să acorde prioritate lucrurilor spirituale?

¹⁴ Să punem lucrurile spirituale pe primul plan în viaţă. Israeliţii nu trebuiau să se lase atât de absorbiţi de satisfacerea necesităţilor fizice, încât să ajungă să neglijeze activităţile spirituale. Viaţa lor nu trebuia să graviteze în jurul preocupărilor cotidiene. Iehova stabilise ca în fiecare săptămână să existe un timp sacru care să fie folosit în exclusivitate pentru activităţi legate de închinarea adusă adevăratului Dumnezeu (Exodul 35:1–3; Numeri 15:32–36). Pe lângă aceasta, în fiecare an era rezervat un timp pentru anumite adunări sfinte (Leviticul 23:4–44). Cu aceste ocazii, israeliţii puteau să vorbească despre actele de putere ale lui Iehova şi să-şi exprime recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru dovezile sale de bunătate. Tot atunci, poporului i se reaminteau căile lui Iehova. Exprimându-şi devoţiunea faţă de Iehova, israeliţii cultivau teamă sfântă şi iubire faţă de Dumnezeu şi astfel erau ajutaţi să umble pe căile sale (Deuteronomul 10:12, 13). Principiile excelente cuprinse în aceste instrucţiuni le sunt de folos şi slujitorilor de azi ai lui Iehova. — Evrei 10:24, 25.

Să cunoaştem şi să apreciem calităţile lui Iehova

15. a) În ce privinţă i-a fost de folos lui Moise să cunoască şi să aprecieze calităţile lui Iehova? b) Ce întrebări ne-ar putea ajuta să medităm profund la fiecare dintre calităţile lui Iehova?

¹⁵ Cunoaşterea şi aprecierea calităţilor lui Iehova aveau să-l ajute pe Moise şi în relaţiile cu poporul. În Exodul 34:5–7 se spune că Dumnezeu a trecut pe dinaintea feţei lui Moise şi a declarat: „DOMNUL, DOMNUL Dumnezeu este plin de îndurare şi milostiv [binevoitor, NW], încet la mânie, plin de bunătate şi adevăr; El care Îşi ţine îndurarea până în mii de generaţii, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii fiilor lor până la a treia şi a patra generaţie“. Faceţi-vă timp să meditaţi la aceste cuvinte. Întrebaţi-vă: Ce înseamnă fiecare calitate menţionată? Cum a manifestat-o Iehova? Cum pot supraveghetorii creştini să arate această calitate? Cum o putem demonstra fiecare dintre noi? Să analizăm câteva exemple.

16. Cum am putea înţelege şi mai bine ce înseamnă îndurarea lui Iehova, şi de ce e important acest lucru?

¹⁶ Iehova este un Dumnezeu „plin de îndurare şi milostiv“, sau binevoitor. Dacă dispuneţi de enciclopedia Insight on the Scriptures  (Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor), aţi putea citi informaţiile de la subiectul „Îndurare“. Sau puteţi consulta în acest sens Indexul publicaţiilor Societăţii Watch Tower pe 2002 sau programul Biblioteca Watchtower (pe CD-ROM). a Cu ajutorul unei concordanţe puteţi găsi versetele care vorbesc despre îndurare. Veţi observa că Iehova îşi manifestă uneori îndurarea uşurând o pedeapsă şi că îndurarea lui Iehova presupune sentimente de compasiune tandră. Ea îl îndeamnă pe Dumnezeu să treacă la acţiune pentru a-i aduce alinare poporului său. De exemplu, Dumnezeu le-a satisfăcut israeliţilor necesităţile fizice şi spirituale pe parcursul călătoriei lor spre Ţara Promisă (Deuteronomul 1:30–33; 8:4). Dând dovadă de îndurare, Iehova i-a iertat când au greşit. Da, el a fost îndurător cu poporul său din vechime. Cu cât mai mult ar trebui slujitorii săi de azi să arate compasiune unii faţă de alţii! — Matei 9:13; 18:21–35.

17. În ce fel putem sprijini închinarea adevărată dacă înţelegem bunăvoinţa lui Iehova?

¹⁷ Îndurarea lui Iehova este în strânsă legătură cu bunăvoinţa. Uitaţi-vă într-un dicţionar la cuvântul „binevoitor“. Comparaţi definiţia cu versetele biblice care îl descriu pe Iehova drept un Dumnezeu binevoitor. Biblia arată că mila, sau bunăvoinţa, lui Iehova se manifestă şi printr-o grijă iubitoare faţă de cei defavorizaţi din poporul său (Exodul 22:26, 27). În orice ţară, străinii, precum şi alţi oameni se încadrează în categoria celor defavorizaţi. Când şi-a învăţat poporul să fie imparţial şi să manifeste bunătate faţă de astfel de persoane, Iehova le-a amintit că şi ei fuseseră străini în Egipt (Deuteronomul 24:17–22). Dar ce se poate spune despre noi, care-i slujim lui Dumnezeu în prezent? Dacă manifestăm bunăvoinţă, vom promova unitatea în mijlocul nostru şi-i vom ajuta şi pe alţii să-şi dorească să i se închine lui Iehova. — Faptele 10:34, 35; Revelaţia 7:9, 10.

18. Ce învăţăm din legile date de Iehova israeliţilor cu privire la stilul de viaţă al oamenilor din celelalte naţiuni?

¹⁸ Însă consideraţia faţă de oamenii celorlalte naţiuni nu trebuia să ia locul iubirii faţă de Iehova şi faţă de normele sale morale. Astfel, israeliţii au fost îndemnaţi să nu urmeze căile naţiunilor vecine, să nu-şi însuşească obiceiurile lor religioase şi stilul lor de viaţă imoral (Exodul 34:11–16; Deuteronomul 7:1–4). Acest îndemn este valabil şi pentru noi azi. Suntem un popor sfânt, aşa cum şi Dumnezeul nostru, Iehova, este sfânt. — 1 Petru 1:15, 16.

19. Ce nu vor face slujitorii lui Iehova dacă înţeleg cum consideră El păcatul?

¹⁹ Pentru a se asigura că Moise avea să-i înţeleagă  căile, Iehova a arătat clar că, deşi nu aprobă păcatul, el este încet la mânie. El le dă timp oamenilor să înveţe cerinţele sale şi să se supună lor. Dacă cineva se căieşte, Iehova îi iartă păcatul, dar nu îi scuteşte de pedeapsa cuvenită pe cei ce comit păcate grave. El l-a avertizat pe Moise că ceea ce făceau contemporanii săi israeliţi putea influenţa, în bine sau în rău, generaţiile următoare. Cunoscând şi apreciind căile lui Iehova, slujitorii săi de azi nu vor da vina pe Dumnezeu pentru problemele pe care şi le-au creat singuri, nici nu vor trage concluzia că el nu acţionează cu promptitudine.

20. Ce ne poate ajuta să-i tratăm cum se cuvine pe colaboratorii noştri şi pe oamenii pe care îi întâlnim în minister (Psalmul 86:11)?

²⁰ Dacă doreşti să-ţi aprofundezi cunoştinţele despre Iehova şi căile sale, continuă să faci cercetări şi să meditezi când citeşti din Biblie. Analizează cu atenţie fascinantele faţete ale personalităţii lui Iehova. Gândeşte-te sub rugăciune cum ai putea să-l imiţi pe Dumnezeu şi să-ţi armonizezi cât mai mult viaţa cu scopul său. Procedând astfel, vei evita capcanele, îţi vei trata cum se cuvine colaboratorii în credinţă şi îi vei ajuta şi pe alţii să ajungă să-l cunoască şi să-l iubească pe minunatul nostru Dumnezeu.

[Notă de subsol]

Ce aţi reţinut?

• De ce a trebuit Moise să înveţe smerenia, şi de ce este această calitate esenţială pentru noi?

• De ce a fost util să i se spună de repetate ori Faraonului cuvântul lui Iehova?

• Care sunt câteva principii importante prezentate lui Moise, ce sunt valabile şi pentru noi?

• Cum putem înţelege şi mai bine calităţile lui Iehova?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Dovedind fidelitate, Moise i-a transmis lui Faraon cuvântul lui Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Iehova i-a dezvăluit lui Moise cerinţele Sale

[Legenda fotografiei de la pagina 24, 25]

Să medităm la calităţile lui Iehova