Arta de a asculta cu iubire

„ÎŢI MULŢUMESC că m-ai ascultat.“ Ţi-a spus cineva aceste cuvinte în ultima vreme? Ce compliment deosebit ţi-a făcut! Aproape toţi îl apreciază pe cel ce ştie să asculte. Când ascultăm cu atenţie, îi înviorăm pe cei întristaţi sau împovăraţi de probleme. Şi nu-i aşa că ascultându-i pe oameni ajungem să-i îndrăgim? În congregaţia creştină, a asculta cu iubire este o modalitate esenţială de a dovedi că „ne preocupăm unii de alţii ca să ne stimulăm la iubire şi la lucrări excelente“. — Evrei 10:24.

Mulţi oameni însă nu ştiu să asculte. În loc să urmărească ce spune celălalt, le place să dea sfaturi, să povestească ce li s-a întâmplat lor sau să-şi exprime punctele de vedere. De fapt, a şti să asculţi e o adevărată artă. Aşadar, cum putem învăţa să ascultăm cu iubire?

Un factor esenţial

Iehova este ‘Marele nostru Instructor’ (Isaia 30:20, NW). El ne poate învăţa multe despre ce înseamnă a asculta. Să ne gândim, de pildă, la modul în care l-a ajutat Iehova pe Ilie. Înspăimântat de ameninţările reginei Izabela, Ilie a fugit în pustiu, dorindu-şi moartea. Acolo i-a vorbit un înger al lui Dumnezeu. Când profetul a dat glas temerilor sale, Iehova l-a ascultat, apoi şi-a manifestat puterea-i cea mare. Cum a reacţionat Ilie? El nu s-a mai temut şi s-a întors să-şi îndeplinească misiunea (1 Împăraţi 19:2–15). De ce îşi face timp Iehova să asculte îngrijorările slujitorilor săi? Deoarece îi pasă de ei (1 Petru 5:7). Aşadar, un factor esenţial pentru a fi buni ascultători este să ne pese de ceilalţi şi să arătăm un interes sincer faţă de ei.

Un bărbat din Bolivia care a comis un păcat grav a apreciat foarte mult când un colaborator în credinţă a arătat un astfel de interes faţă de el. Iată ce mărturiseşte el: „Treceam atunci prin unul dintre cele mai grele momente din viaţa mea. Aş fi putut renunţa foarte uşor la închinarea la Iehova dacă un frate nu şi-ar fi făcut timp să mă asculte. N-a vorbit prea mult, dar faptul de a şti că îi păsa de mine îndeajuns ca să mă asculte mi-a dat cu adevărat forţă. Nu aveam nevoie de o soluţie; ştiam ce trebuie să fac. Aveam nevoie doar să ştiu că-i pasă cuiva de ceea ce simţeam. Dispoziţia lui de a mă asculta m-a salvat din ghearele disperării“.

Un mare Exemplu în arta de a asculta cu iubire este Isus Cristos. La scurt timp după moartea sa, doi dintre discipoli mergeau de la Ierusalim spre un sat aflat la aproximativ 11 km distanţă. Nu încape îndoială că erau foarte descurajaţi. La un moment dat, înviatul Isus a început să meargă alături de ei. El a formulat cu grijă întrebări pentru a afla motivul descurajării lor, iar discipolii s-au deschis. Ei şi-au exprimat speranţele pe care le nutriseră şi sentimentele de dezamăgire şi de confuzie pe care le aveau acum. Isus era preocupat de binele lor, iar faptul că i-a ascultat cu iubire i-a pregătit pe cei doi discipoli să asculte la rândul lor. După aceea, Isus „le-a interpretat lucrurile  privitoare la el însuşi în toate Scripturile“. — Luca 24:13–27.

Da, o modalitate iubitoare de a-i face pe alţii să ne asculte este să ascultăm noi mai întâi. O femeie din Bolivia spune: „Părinţii şi socrii mei nu erau de acord cu felul în care îmi creşteam copiii. Mă deranjau comentariile lor, însă începusem să mă simt nesigură de mine ca părinte. În acea perioadă m-a vizitat o Martoră a lui Iehova. Ea mi-a vorbit despre promisiunile lui Dumnezeu, însă din felul în care îmi cerea părerea mi-am dat seama că era o persoană dispusă să asculte. Am invitat-o în casă şi după câteva clipe i-am vorbit despre problema mea. Martora m-a ascultat cu răbdare. M-a întrebat ce îmi doream în privinţa copiilor mei şi ce părere avea soţul meu despre aceasta. A fost o mângâiere să discut cu cineva care încerca să mă înţeleagă! Când a început să-mi arate ce spune Biblia despre viaţa de familie, ştiam că stau de vorbă cu cineva căruia îi pasă de situaţia mea“.

„Iubirea . . . nu îşi caută propriile interese“, spune Biblia (1 Corinteni 13:4, 5). Astfel, a asculta cu iubire pretinde a pune interesele noastre deoparte. Asta ar putea însemna să stingem televizorul, să lăsăm ziarul sau să închidem telefonul celular când alţii ne vorbesc despre o chestiune importantă. A asculta cu iubire pretinde şi a fi profund interesaţi de ceea ce gândeşte interlocutorul nostru. Pretinde a rezista tentaţiei de a vorbi despre noi înşine, spunând ceva de genul „asta îmi aminteşte de ceea ce mi s-a întâmplat mie acum câţiva ani“. Deşi o astfel de replică e acceptabilă într-o conversaţie amicală, când cineva ne vorbeşte despre o problemă gravă trebuie să ne lăsăm pe noi la o parte. Interesul sincer faţă de alţii poate fi manifestat însă şi în alt fel.

A asculta pentru a înţelege sentimente

Iov a luat cuvântul de cel puţin zece ori în auzul tovarăşilor săi. Cu toate acestea, el a exclamat: „Oh! De aş avea pe cineva să mă asculte!“ (Iov 31:35). Motivul? Felul în care aceştia l-au ascultat nu i-a adus nici o mângâiere. Lor nu le-a păsat de Iov şi nici n-au vrut să-i înţeleagă sentimentele. Cu siguranţă, ei nu l-au ascultat cu empatie şi nu i-au împărtăşit sentimentele. Iată însă ce ne sfătuieşte apostolul Petru: „Să aveţi toţi acelaşi mod de a gândi, împărtăşind aceleaşi sentimente, având afecţiune frăţească, fiind plini de o tandră compasiune şi cu o minte umilă“ (1 Petru 3:8). Cum putem ‘împărtăşi aceleaşi sentimente’? O modalitate este să arătăm interes faţă de sentimentele celuilalt şi să încercăm să le înţelegem. Putem face acest lucru prin remarce care vădesc empatie, de felul „cred că asta te-a tulburat“ sau „probabil că te-ai simţit greşit înţeles“. Sau putem exprima ceea ce a zis persoana cu propriile noastre cuvinte, dovedind astfel că am prins sensul celor spuse de ea. A asculta cu iubire înseamnă a acorda atenţie nu numai cuvintelor, ci şi sentimentelor de dincolo de acestea.

Robert a, un ministru cu timp integral al Martorilor lui Iehova, care are multă experienţă, povesteşte: „A fost o perioadă când m-am simţit foarte descurajat în activitatea mea şi am dorit să discut cu supraveghetorul itinerant. El  m-a ascultat cu adevărat şi a încercat să-mi înţeleagă sentimentele. Parcă îmi înţelegea şi teama pe care o aveam că mă va critica pentru atitudinea mea. Fratele m-a asigurat că sentimentele mele erau fireşti, întrucât cunoscuse şi el sentimente asemănătoare. Acest lucru m-a ajutat să merg mai departe“.

E posibil să ascultăm chiar dacă nu suntem de acord cu ceea ce se spune? Putem să-i spunem cuiva că apreciem faptul că ne vorbeşte despre ceea ce simte? Desigur. Dar ce ai face dacă fiul tău s-a bătut la şcoală sau fiica ta adolescentă vine acasă şi îţi spune că s-a îndrăgostit? Nu e oare mai potrivit ca părintele să asculte mai întâi, să încerce să înţeleagă ce gândeşte copilul şi numai după aceea să-i explice cum trebuie să se poarte?

„Sfatul în inima unui om este ca o apă adâncă“, se spune în Proverbele 20:5, dar „omul priceput ştie să scoată din ea“. Dacă un om înţelept şi cu experienţă nu se grăbeşte să dea un sfat când nu îi este cerut, trebuie să ne străduim noi să obţinem sfatul de la el. La fel se întâmplă şi când ascultăm cu iubire. Avem nevoie de discernământ ca să facem pe cineva să se deschidă. Putem pune întrebări, fiind totodată atenţi să nu devenim nepoliticoşi, intrând în chestiuni prea personale. I-am putea sugera interlocutorului nostru să înceapă discuţia cu un subiect care nu-l stânjeneşte. De pildă, unei soţii ce doreşte să discute despre problemele sale conjugale i-ar putea fi mai uşor să înceapă prin a vorbi despre cum s-a cunoscut cu soţul ei şi cum s-au căsătorit. Unei persoane care a devenit inactivă în lucrarea creştină i-ar putea fi mai uşor ca la început să vorbească despre cum a cunoscut adevărul.

A asculta cu iubire — o provocare

Este foarte dificil să asculţi pe cineva care e supărat pe tine, întrucât tendinţa firească a fiecăruia este să se apere. Cum putem acţiona în această situaţie? În Proverbele 15:1 se spune: „Un răspuns blând potoleşte mânia“. O modalitate de a răspunde cu blândeţe este să invităm cu amabilitate persoana să vorbească şi apoi să o ascultăm cu răbdare când îşi exprimă nemulţumirea.

De fapt, deseori, certurile aprinse nu înseamnă decât doi oameni care repetă întruna ceea ce au zis deja. Fiecare simte că celălalt nu-l ascultă. Ce bine este însă când unul dintre ei se opreşte şi îl ascultă cu adevărat pe celălalt! Bineînţeles, este important să manifestăm stăpânire de sine şi să ne exprimăm opinia cu înţelepciune şi cu iubire. Biblia ne spune: „Cel ce-şi ţine buzele este înţelept“. — Proverbele 10:19.

Capacitatea de a asculta cu iubire nu se dezvoltă de la sine, ci este o artă ce se poate învăţa prin efort şi disciplină. Dar e cu siguranţă un lucru pe care merită să-l înveţi. Când îi ascultăm cu adevărat pe cei ce ne vorbesc dăm dovadă de iubire şi suntem mai fericiţi. Cât de înţelept este, aşadar, să cultivăm arta de a asculta cu iubire!

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Când ascultăm, trebuie să punem interesele noastre deoparte

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Poate fi dificil să asculţi pe cineva care e supărat