Să imităm răbdarea lui Iehova
Să imităm răbdarea lui Iehova
„Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, . . . ci este răbdător.“ — 2 PETRU 3:9.
1. Ce dar extraordinar le oferă Iehova oamenilor?
IEHOVA ne oferă ceva ce nimeni nu ne poate oferi, un lucru extrem de plăcut şi de valoros, care nu poate fi nici cumpărat, nici câştigat. Este vorba despre darul vieţii veşnice — pentru cei mai mulţi dintre noi pe un pământ transformat în paradis (Ioan 3:16). Ce perspectivă extraordinară! Când această speranţă se va realiza, nu vor mai exista conflicte, violenţă, sărăcie, infracţiuni, boală şi moarte — da, nici unul dintre lucrurile care provoacă atâta suferinţă. Oamenii vor trăi în pace şi unitate depline sub domnia plină de iubire a Regatului lui Dumnezeu. Abia aşteptăm acel Paradis! — Isaia 9:6, 7; Revelaţia 21:4, 5.
2. De ce nu a înlăturat Iehova încă sistemul lui Satan?
2 Şi Iehova aşteaptă cu nerăbdare timpul când va instaura Paradisul pe pământ. Să nu uităm că el iubeşte dreptatea şi justiţia (Psalmul 33:5). Lui nu-i face deloc plăcere să vadă o lume indiferentă sau refractară la principiile sale drepte, o lume care îi respinge cu dispreţ autoritatea şi îi persecută poporul. Însă Iehova are motive întemeiate pentru care nu a înlăturat încă sistemul nelegiuit al lui Satan. Există unele controverse morale referitoare la suveranitatea sa. În vederea soluţionării acestor controverse, Iehova manifestă o calitate deosebit de atrăgătoare, o calitate care le lipseşte multor oameni de azi: răbdarea.
3. a) Care este semnificaţia cuvântului grecesc şi a celui ebraic traduse în Biblie prin „răbdare“? b) La ce întrebări vom răspunde în articolul de faţă?
3 Există un cuvânt grecesc redat de trei ori în Traducerea lumii noi prin „răbdare“. El înseamnă literalmente „lungimea spiritului“ şi, prin urmare, este tradus de mai multe ori prin „îndelungă răbdare“ şi o dată prin expresia „exercitare a răbdării“. Atât termenul grecesc, cât şi cel ebraic pentru „răbdare“ conţin ideea de a fi îngăduitor şi încet la mânie. Ce foloase ne aduce răbdarea lui Iehova? Ce putem învăţa din exemplul de răbdare şi de îngăduinţă oferit de Iehova şi de slujitorii săi fideli? De unde ştim că răbdarea lui Iehova are o limită? În cele ce urmează vom răspunde la aceste întrebări.
Să ne gândim la răbdarea lui Iehova
4. Ce a scris apostolul Petru despre răbdarea lui Iehova?
4 Iată ce a scris apostolul Petru despre răbdarea lui Iehova: „Să nu scăpaţi din vedere îndeosebi acest fapt, iubiţilor: că o zi înaintea lui Iehova este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, cum consideră unii încetineala, ci este răbdător cu voi, deoarece nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“ (2 Petru 3:8, 9). Să observăm cele două idei menţionate aici care ne pot ajuta să înţelegem răbdarea lui Iehova.
5. Cum se răsfrânge modul în care percepe Iehova timpul asupra acţiunilor sale?
5 Prima idee este că Iehova nu percepe timpul aşa cum îl percepem noi. Pentru Cel care trăieşte veşnic, o mie de ani sunt ca o zi. El nu este condiţionat sau presat de timp, dar nici nu întârzie să treacă la acţiune. Având o înţelepciune nemărginită, Iehova ştie precis când este cel mai bine să acţioneze spre binele tuturor celor implicaţi şi aşteaptă cu răbdare Luca 1:78; 1 Ioan 4:8). El poate să repare, complet şi definitiv, toate daunele pe care le-a adus cu sine perioada în care el a permis suferinţa. — Psalmul 37:10.
să vină acel moment. Dar asta nu înseamnă că Iehova este insensibil la suferinţa pe care o îndură între timp slujitorii săi. El este un Dumnezeu al „compasiunii tandre“, este personificarea iubirii (6. Ce concluzie nu ar trebui să tragem despre Dumnezeu, şi de ce?
6 Desigur, nu este uşor să aşteptăm ceva ce ne dorim foarte mult (Proverbele 13:12). Când oamenii nu se grăbesc să-şi respecte promisiunile, unii ar putea trage concluzia că nici n-au de gând să se ţină de cuvânt. Dar ce neînţelept ar fi să gândim la fel şi despre Dumnezeu! Dacă confundăm răbdarea sa cu încetineala, cu timpul am putea să cădem uşor pradă îndoielilor şi descurajării, riscând astfel să ajungem într-o stare de letargie spirituală. Ba mai mult, am putea să ne lăsăm înşelaţi de cei cu privire la care ne-a avertizat apostolul Petru, adică oamenii batjocoritori, fără credinţă. Aceştia spun pe un ton zeflemitor: „Unde este promisa lui prezenţă? De fapt, din ziua în care strămoşii noştri au adormit în moarte, toate lucrurile continuă exact ca de la începutul creaţiei“. — 2 Petru 3:4.
7. Ce legătură există între răbdarea lui Iehova şi dorinţa sa ca oamenii să se căiască?
7 A doua idee care se desprinde din cuvintele lui Petru este că Iehova manifestă răbdare deoarece doreşte ca toţi să ajungă la căinţă. Cei care refuză cu încăpăţânare să se întoarcă de la căile lor rele vor fi distruşi de Iehova. Totuşi, Dumnezeu nu-şi găseşte plăcerea în moartea celor răi. Din contră, el se bucură când oamenii se căiesc, se întorc de la căile lor rele şi rămân în viaţă (Ezechiel 33:11). Prin urmare, el manifestă răbdare şi îşi trimite slujitorii să anunţe vestea bună pe tot pământul pentru ca oamenii să aibă posibilitatea să rămână în viaţă.
8. Cum se observă răbdarea lui Dumnezeu în modul în care a tratat cu naţiunea Israel?
8 Răbdarea lui Dumnezeu se observă şi în modul în care a tratat cu Israelul antic. Secole la rând, el a suportat atitudinea răzvrătită a israeliţilor. Dumnezeu i-a îndemnat de repetate ori prin intermediul profeţilor săi: „Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele şi păziţi poruncile Mele şi rânduielile Mele, după toată legea pe care am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin slujitorii Mei prorocii“. 2 Împăraţi 17:13, 14.
Care a fost rezultatul? Din nefericire, poporul ‘nu a ascultat’. —9. Cum a oglindit Isus răbdarea Tatălui său?
9 În final, Iehova l-a trimis pe Fiul său, care a căutat în mod neobosit să-i convingă pe evrei să se împace cu Dumnezeu. Isus a oglindit perfect răbdarea Tatălui său. Ştiind bine că în scurt timp avea să fie omorât, Isus a spus cu regret: „Ierusalime, Ierusalime, cetatea care îi omoară pe profeţi şi îi lapidează pe cei trimişi la ea — de câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi, cum îşi adună găina puii sub aripi! Dar voi nu aţi vrut“ (Matei 23:37). Aceste cuvinte emoţionante nu sunt ale unui judecător aspru care este gata să pedepsească, ci ale unui prieten plin de iubire care are răbdare cu oamenii. Asemenea Tatălui său ceresc, Isus a dorit ca oamenii să se căiască şi să nu fie condamnaţi. Unii au dat ascultare avertismentelor lui Isus şi au scăpat de acel cumplit necaz prin care a fost pedepsit Ierusalimul în 70 e.n. — Luca 21:20–22.
10. În ce fel ne este de folos răbdarea lui Dumnezeu?
10 Nu-i aşa că răbdarea lui Dumnezeu este extraordinară? Deşi omenirea în general s-a dovedit extrem de neascultătoare, Iehova ne-a permis nouă, alături de milioane de oameni, să-l cunoaştem şi să îmbrăţişăm speranţa salvării. „Consideraţi răbdarea Domnului nostru drept salvare“, le-a scris Petru colaboratorilor săi creştini (2 Petru 3:15). Nu suntem recunoscători că, datorită răbdării lui Iehova, avem posibilitatea să fim salvaţi? Şi nu ne rugăm noi ca Iehova să continue să aibă răbdare cu noi în timp ce îi slujim zi de zi? — Matei 6:12.
11. Ce ne vom simţi îndemnaţi să facem dacă înţelegem răbdarea lui Iehova?
11 Dacă înţelegem de ce manifestă Iehova răbdare, ne va fi mai uşor să aşteptăm cu răbdare salvarea pe care o va aduce el, fără să tragem concluzia că întârzie să-şi realizeze promisiunile (Plângerile 3:26, NW). În timp ce continuăm să ne rugăm să vină Regatul lui Dumnezeu, noi avem încredere că Dumnezeu ştie când este momentul cel mai potrivit pentru a răspunde la această rugăciune. În plus, ne simţim îndemnaţi să-l imităm pe Iehova având şi noi răbdare cu fraţii noştri şi cu cei cărora le predicăm. Nici noi nu dorim ca vreun om să fie distrus, ci vrem ca toţi să se căiască şi să aibă, ca şi noi, speranţa vieţii veşnice. — 1 Timotei 2:3, 4.
Să ne gândim la răbdarea profeţilor
12, 13. În armonie cu Iacov 5:10, cum a dat dovadă de răbdare profetul Isaia?
12 Dacă medităm la răbdarea lui Iehova, vom preţui şi vom cultiva şi noi această calitate. Omului imperfect nu-i este uşor să cultive răbdarea. Ne poate ajuta însă exemplul slujitorilor din trecut ai lui Dumnezeu. Discipolul Iacov a scris: „Fraţilor, luaţi-i ca exemplu de suferire a răului şi de exercitare a răbdării pe profeţi, care au vorbit în numele lui Iehova“ (Iacov 5:10). Este mângâietor şi încurajator să ştim că şi alţii au întâmpinat probleme asemănătoare celor cu care ne confruntăm noi şi le-au depăşit.
13 De pildă, profetul Isaia a avut, fără îndoială, nevoie de răbdare în lucrarea sa. Iehova a arătat acest lucru îndemnându-l: „Du-te şi spune poporului acestuia: «Întruna veţi auzi şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea şi nu veţi cunoaşte». Fă nesimţitoare inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, ca nu cumva să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să fie vindecat“ (Isaia 6:9, 10). Deşi poporul nu a fost receptiv, Isaia a predicat cu răbdare mesajele de avertizare ale lui Iehova nu mai puţin de 46 de ani! Răbdarea ne va ajuta şi pe noi să perseverăm în lucrarea de predicare a veştii bune, chiar dacă mulţi nu sunt receptivi.
14, 15. Ce l-a ajutat pe Ieremia să facă faţă necazurilor şi descurajării?
14 Bineînţeles, în timpul ministerului lor, profeţii nu au trebuit să suporte doar indiferenţa Ieremia 20:2; 37:15; 38:6). El a fost maltratat chiar de cei pe care voia să-i ajute. Însă Ieremia nu a nutrit resentimente, nici nu s-a răzbunat. El a răbdat şi a perseverat zeci de ani.
oamenilor; ei au fost şi persecutaţi. Ieremia a fost pus în butuci, întemniţat şi aruncat într-o groapă (15 Persecuţiile şi batjocurile nu l-au redus la tăcere pe Ieremia şi nici pe noi nu ne reduc la tăcere. Desigur, uneori poate că suntem descurajaţi. Şi Ieremia a fost descurajat. El a scris: „Cuvântul DOMNULUI îmi aduce ruşine şi batjocură toată ziua. Şi am zis: «Nu voi mai aminti de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!»“. Dar ce s-a întâmplat apoi? A încetat el să predice? Profetul a spus: „În inima mea [cuvântul lui Dumnezeu] era ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. M-am obosit să-l opresc, dar n-am putut“ (Ieremia 20:8, 9). Să observăm că, atunci când s-a concentrat asupra cuvintelor batjocoritoare ale oamenilor, Ieremia şi-a pierdut bucuria. Însă când a meditat la frumuseţea şi la importanţa mesajului divin, el şi-a recăpătat bucuria. Mai mult decât atât, Iehova a fost alături de Ieremia „ca un viteaz puternic“, întărindu-l ca să anunţe cuvântul Său cu zel şi îndrăzneală. — Ieremia 20:11.
16. Cum ne putem păstra bucuria în lucrarea de predicare a veştii bune?
16 A găsit profetul Ieremia bucurie în lucrarea sa? Cu siguranţă! El i-a spus lui Iehova: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi plăcerea inimii mele, căci sunt numit după Numele Tău, DOAMNE!“ (Ieremia 15:16). Ieremia era bucuros că avea privilegiul de a-l reprezenta pe adevăratul Dumnezeu şi de a predica cuvântul său. Şi noi ne putem bucura de acest privilegiu. În plus, ne bucurăm, aşa cum se bucură îngerii în cer, că foarte mulţi oameni de pe întregul pământ acceptă mesajul despre Regat, se căiesc şi încep să meargă pe calea care duce la viaţă veşnică. — Luca 15:10.
„Perseverenţa lui Iov“
17, 18. Cum a perseverat Iov, şi care a fost rezultatul?
17 După ce a vorbit despre profeţii din vechime, discipolul Iacov a scris: „Aţi auzit de perseverenţa lui Iov şi aţi văzut deznodământul pe care l-a dat Iehova, căci Iehova este plin de o tandră afecţiune şi îndurător“ (Iacov 5:11). Semnificaţia cuvântului grecesc tradus aici prin „perseverenţă“ este asemănătoare celei a cuvântului redat prin „răbdare“ în versetul precedent. Arătând care este deosebirea dintre cei doi termeni folosiţi de Iacov, un biblist a scris: „Răbdarea o dovedim când cineva ne persecută, iar perseverenţa curajoasă, când trecem printr-un mare necaz“.
18 Iov a trecut prin mari necazuri. A fost ruinat pe plan financiar, i-au murit copiii şi a avut o boală dureroasă. De asemenea, a fost ţinta unor insinuări potrivit cărora era pedepsit de Iehova. Iov nu a suferit în tăcere; el s-a plâns de situaţia sa, ba chiar a lăsat să se înţeleagă Iov 35:2). Cu toate acestea, el nu şi-a pierdut credinţa şi nici nu a renunţat la integritatea sa. El nu l-a blestemat pe Dumnezeu aşa cum susţinuse Satan (Iov 1:11, 21). Care a fost rezultatul? „În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la DOMNUL mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi“ (Iov 42:12). Iehova l-a însănătoşit pe Iov, i-a dublat averea şi l-a binecuvântat cu o viaţă fericită şi plină de sens alături de cei dragi. În plus, datorită fidelităţii şi perseverenţei sale, Iov l-a putut cunoaşte mai bine pe Iehova.
că era mai drept decât Dumnezeu (19. Ce lecţii învăţăm din exemplul de perseverenţă al lui Iov?
19 Ce lecţii învăţăm din exemplul de perseverenţă al lui Iov? La fel ca Iov, poate că ne confruntăm cu o boală sau cu alte necazuri. S-ar putea să nu înţelegem pe deplin de ce permite Iehova să trecem printr-o anumită încercare. Însă putem fi siguri de următorul lucru: Dacă îi rămânem fideli, vom fi binecuvântaţi. Iehova îi răsplăteşte în mod sigur pe cei care îl caută stăruitor (Evrei 11:6). Isus a spus: „Cel care va fi perseverat până la sfârşit, acela va fi salvat“. — Matei 10:22; 24:13.
„Ziua lui Iehova va veni“
20. De ce putem fi siguri că ziua lui Iehova va veni?
20 Iehova este răbdător, dar şi drept şi, prin urmare, nu va tolera răutatea la nesfârşit. Răbdarea sa are o limită. Petru a scris: „[Dumnezeu] nu s-a reţinut să pedepsească o lume veche“. Deşi Noe şi familia sa au fost salvaţi, lumea nelegiuită din acele zile a fost distrusă în Potop. Iehova a pedepsit, de asemenea, Sodoma şi Gomora, prefăcându-le în cenuşă. Aceste executări ale unor sentinţe reprezintă ‘un exemplu pentru persoanele lipsite de pietate cu privire la lucrurile care vor veni’. Putem fi absolut siguri de următorul lucru: „Ziua lui Iehova va veni“. — 2 Petru 2:5, 6; 3:10.
21. Cum putem da dovadă de răbdare şi perseverenţă, şi despre ce vom discuta în articolul următor?
21 Să imităm deci răbdarea lui Iehova ajutându-i pe oameni să se căiască pentru a putea fi salvaţi. Să-i imităm, de asemenea, pe profeţi anunţând cu răbdare vestea bună chiar dacă cei cărora le predicăm nu sunt receptivi. În plus, să fim siguri că Iehova ne va binecuvânta cu prisosinţă dacă, asemenea lui Iov, ne păstrăm integritatea când trecem prin încercări. Avem toate motivele să ne bucurăm în minister când observăm că Iehova binecuvântează din belşug eforturile poporului său de a predica vestea bună pe tot pământul. Despre acest lucru vom vorbi mai pe larg în articolul următor.
Vă amintiţi?
• De ce manifestă Iehova răbdare?
• Ce putem învăţa din exemplul de răbdare al profeţilor?
• Cum a dat dovadă de perseverenţă Iov, şi care a fost rezultatul?
• De unde ştim că răbdarea lui Iehova are o limită?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]
Isus a oglindit perfect răbdarea Tatălui său
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 20]
Cum l-a răsplătit Iehova pe Ieremia pentru răbdarea sa?
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 21]
Cum l-a răsplătit Iehova pe Iov pentru perseverenţa sa?