O confirmare timpurie a canonului Bibliei
O confirmare timpurie a canonului Bibliei
„FIECARE rând pare să fi fost scris special pentru a stârni curiozitatea celor interesaţi de istoria timpurie a creştinismului.“ Cu aceste cuvinte a fost descris un document vechi.
Este vorba despre un document mai puţin cunoscut: Fragmentul Muratorian. Dar indiferent că aţi auzit sau nu de el, probabil vă întrebaţi: De ce este acest fragment atât de deosebit? Deoarece este cel mai vechi canon, adică cel mai vechi document atestat al cărţilor din Scripturile greceşti creştine.
Poate că vi se pare normal ca anumite cărţi să aparţină Bibliei. În acest caz, s-ar putea să fiţi surprinşi de faptul că în trecut unii aveau dubii cu privire la cărţile ce ar fi trebuit incluse în Biblie. Fragmentul, sau canonul, Muratorian cuprinde o listă cu scrierile considerate inspirate. Desigur, conţinutul exact al Bibliei este de o foarte mare importanţă. Ce a dezvăluit, aşadar, acest document cu privire la cărţile ce alcătuiesc Scripturile greceşti creştine? Mai întâi de toate, să analizăm câteva aspecte legate de istoricul acestui document.
Descoperirea lui
Fragmentul Muratorian aparţine unui codex alcătuit din 76 de foi de pergament, fiecare cu o dimensiune de 27 pe 17 centimetri. Ludovico Antonio Muratori (1672–1750), un distins istoric italian, l-a descoperit în Biblioteca Ambroziană din Milano, Italia. Muratori a publicat acest fragment în 1740, astfel că acest document a fost numit Fragmentul Muratorian. Se pare că acest codex a fost scris în secolul al VIII-lea, în nordul Italiei, în vechea mănăstire din Bobbio, în apropiere de Piacenza. El a fost transferat la Biblioteca Ambroziană la începutul secolului al XVII-lea.
Fragmentul Muratorian conţine 85 de rânduri de text, aşternut pe paginile 10 şi 11 ale codexului. Textul este scris în latină şi
se pare că a fost copiat de un scrib mai puţin atent. Totuşi, unele dintre greşeli au fost identificate când textul a fost comparat cu patru manuscrise din secolele al XI-lea şi al XII-lea.Când a fost scris?
Dar poate că vă întrebaţi când a fost scris Fragmentul Muratorian. Se pare că originalul a fost redactat în limba greacă cu secole înaintea Fragmentului Muratorian, care este o traducere în latină. Iată un indiciu care ne ajută să datăm originalul: În Fragment se menţionează o carte nebiblică, Păstorul, şi se spune că un bărbat pe nume Hermas a scris-o „recent, în timpurile noastre, la Roma“. Erudiţii sunt de părere că scrierea lui Hermas, intitulată Păstorul, a fost finalizată între 140 şi 155 e.n. De aici rezultă că originalul grecesc după care a fost tradus Fragmentul Muratorian a fost scris între anii 170 şi 200 e.n.
Referirile directe şi indirecte la Roma sugerează că Fragmentul a fost redactat în acest oraş. Dar identitatea autorului este controversată. Ca posibili autori sunt menţionaţi Clement din Alexandria, Melito din Sardes şi Policrat din Efes. Majoritatea erudiţilor cred însă că este vorba de Hipolit, un autor prolific care a scris în limba greacă şi care a trăit la Roma în perioada când, probabil, a fost redactat Fragmentul Muratorian. Dar poate că mai important decât paternitatea Fragmentului este conţinutul lui.
Conţinutul
Textul nu conţine doar lista cărţilor Scripturilor greceşti creştine. El cuprinde şi comentarii despre aceste cărţi şi scriitorii ei. Cel ce citeşte textul descoperă că primele rânduri ale manuscrisului lipsesc, iar apoi textul se termină brusc. Fragmentul începe menţionând evanghelia lui Luca şi precizând că scriitorul acestei cărţi biblice a fost medic (Coloseni 4:14). El mai arată că evanghelia lui Luca este a treia evanghelie, ceea ce sugerează că partea de început care lipseşte se referea, probabil, la evangheliile lui Matei şi Marcu. Această deducţie ne duce la concluzia că cea de-a patra evanghelie este cea a lui Ioan.
Fragmentul confirmă că Faptele apostolilor a fost scrisă de Luca pentru ‘preadistinsul Teofil’ (Luca 1:3; Faptele 1:1). În continuare, el enumeră scrisorile lui Pavel către corinteni (două scrisori), efeseni, filipeni, coloseni, galateni, tesaloniceni (două scrisori), romani, Filimon, Tit şi Timotei (două scrisori). De asemenea, în rândul cărţilor inspirate sunt menţionate şi scrisoarea lui Iuda şi două scrisori ale lui Ioan, la prima scrisoare a lui Ioan făcându-se referire atunci când se vorbeşte despre evanghelie. Apocalipsa, sau Revelaţia, încheie lista cărţilor considerate inspirate.
De asemenea, este interesant faptul că Fragmentul Muratorian vorbeşte şi despre o Apocalipsă a lui Petru, specificând însă că, în opinia unora, această carte nu ar trebui citită de creştini. Scriitorul Fragmentului avertizează că la data aceea circulau deja scrieri false. Fragmentul Muratorian spune că aceste scrieri nu trebuie acceptate deoarece „nu e potrivit ca fierea să fie amestecată cu mierea“. Documentul menţionează şi alte texte care nu trebuiau incluse în scrierile sacre, fie din cauza faptului că fuseseră scrise după perioada apostolică, asemenea Păstorului lui Hermas, fie din cauza faptului că susţineau erezii.
Poate că aţi remarcat în paragraful anterior că scrisoarea către Evrei, cele două scrisori ale lui Petru şi scrisoarea lui Iacov nu sunt menţionate în acest catalog de cărţi biblice autentice. Cu toate acestea, Dr. Geoffrey Mark Hahneman, referindu-se la iscusinţa cu care scribul a copiat manuscrisul, a remarcat că este „rezonabil să credem că Fragmentul cuprindea probabil şi alte referinţe, actualmente pierdute, şi că Iacov şi Evrei (precum şi 1 Petru) făceau probabil parte din ele“ (The Muratorian Fragment and the Development of the Canon).
Aşadar, Fragmentul Muratorian confirmă că majoritatea cărţilor ce alcătuiesc Scripturile greceşti creştine erau deja considerate canonice în secolul al II-lea e.n. Evident, canonicitatea cărţilor Bibliei — adică dreptul de a fi incluse în Sfintele Scripturi — nu depinde de menţionarea lor într-o anumită listă din antichitate. Prin conţinutul lor, cărţile Bibliei demonstrează fără echivoc că sunt produsul spiritului sfânt. Ele susţin în unanimitate autoritatea lui Iehova Dumnezeu şi se completează perfect. Armonia internă a celor 66 de cărţi canonice ale Bibliei fac din această carte o operă unitară, desăvârşită. Prin urmare, ar trebui să le acceptăm pentru ceea ce reprezintă: adevărurile inspirate ale Cuvântului lui Iehova ce s-au păstrat până în zilele noastre. — 1 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 3:16, 17.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]
Ludovico Antonio Muratori
[Legenda fotografiei de la pagina 14]
Biblioteca Ambroziană
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
Fragmentul Muratorian
[Provenienţa fotografiei]
Diritti Biblioteca Ambrosiana. Vietata la riproduzione. Aut. No. F 157/05
[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 13]
Fragmente: Diritti Biblioteca Ambrosiana. Vietata la riproduzione. Aut. No. F 157/05; Muratori: © 2005 Brown Brothers