Punţi de comunicare în Panama

„PANAMA, podul lumii“. Aşa se spunea cu jumătate de secol în urmă într-o emisiune de radio foarte populară în această ţară din America Centrală. Astăzi, am putea spune că aceste cuvinte exprimă opinia multora despre Panama.

Panama e ca o punte ce leagă America de Nord de America de Sud. Mai mult, Podul Americilor, un pod propriu-zis, traversează faimosul Canal Panama. Remarcabil proiect ingineresc, canalul traversează ţara, făcând legătura între Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific. Datorită acestui canal, vapoare din toată lumea ajung în câteva ore în locuri, unde altminteri ar ajunge după zile întregi sau chiar săptămâni pe mare. Într-adevăr, Panama serveşte ca importantă punte de comunicare, sau pod, între multe părţi ale lumii.

Punte de comunicare şi societate cosmopolită

Panama este totodată o societate cosmopolită, alcătuită din oameni de diferite naţionalităţi  şi origini etnice şi din numeroase populaţii indigene. Această populaţie diversă este răspândită pe tot cuprinsul frumoasei ţări. Însă pot fi create punţi de comunicare între oameni aparţinând atâtor grupuri sociale, culturale, lingvistice şi religioase? Pot fi ei în unitate de gândire şi de scop pe baza nepreţuitelor adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu?

Răspunsul este da. Cuvintele apostolului Pavel consemnate în Efeseni 2:17, 18 sunt o dovadă a unităţii pe care creştinii din secolul I, evrei şi neevrei deopotrivă, au reuşit să o realizeze în virtutea jertfei lui Cristos. Pavel a scris: „El [Isus] a venit şi v-a anunţat vestea bună a păcii vouă, celor care eraţi departe, şi pace acelora care erau aproape, deoarece, prin intermediul lui, noi, ambele popoare, avem acces la Tatăl printr-un singur spirit“.

În mod asemănător, astăzi, Martorii lui Iehova anunţă „vestea bună a păcii“ în Panama la persoane şi grupuri venite de departe, atât în sens propriu, cât şi în sens spiritual, realizând o frumoasă unitate între cei ce au „acces“ la Iehova. Astfel, în Panama s-au format congregaţii în şase limbi: spaniolă, cantoneză, limbajul panamez al semnelor, engleză şi două limbi indigene, kuna şi ngobere (guaymí). Este încurajator să aflăm cum au ajuns să fie uniţi în închinarea adusă lui Iehova unii membri ai acestor grupuri lingvistice.

Punţi de comunicare în comarca

Populaţia ngobe este cea mai numeroasă dintre cele opt populaţii indigene existente în Panama. Majoritatea celor aproximativ 170 000 de membri ai acestui grup etnic locuiesc pe un vast teritoriu declarat recent comarca, sau rezervaţie. O mare parte din acest teritoriu cuprinde munţi abrupţi acoperiţi de junglă, accesibili în principal cu piciorul, şi splendide zone de coastă accesibile numai pe mare. Comunităţile ngobe sunt aşezate adesea în apropierea râurilor, ce servesc drept artere de transport, şi  de-a lungul ţărmurilor. Mulţi locuitori ai acestei comarca trăiesc la limita subzistenţei, din munca pământului şi din pescuit sau de pe urma plantaţiilor de cafea din munţi. Oamenii sunt membri ai bisericilor creştinătăţii sau adepţi ai religiei locale numite Mama Tata. Când sunt bolnavi sau cred că sunt hărţuiţi de spirite rele, unii apelează la sukia, şamani locali, pentru a fi vindecaţi. Deşi mulţi vorbesc spaniola, limba înţeleasă cel mai bine este ngobere.

Străbătând marea pentru a ajunge la inimi

Martorii lui Iehova înţeleg că este important să-i ajute pe oameni să înveţe adevărul biblic. Ei se străduiesc să ajungă nu numai la mintea, ci şi la inima lor, astfel ca aceştia să găsească motivaţia necesară pentru a-şi aduce viaţa în armonie cu principiile Bibliei. De aceea, pionierii speciali repartizaţi în opt sectoare ale rezervaţiei au învăţat limba ngobere cu ajutorul Martorilor locali.

Cele 14 congregaţii înfiinţate în zonă au un remarcabil potenţial de creştere. De pildă, cu câţiva ani în urmă, Dimas şi Gisela, un cuplu de pionieri speciali, au fost repartizaţi într-o congregaţie mică de aproximativ 40 de vestitori în zona de coastă Tobobe. Nu le-a fost deloc uşor să se obişnuiască cu desele călătorii făcute cu canoea pentru a le predica oamenilor umili de pe coasta Atlanticului. Ei au învăţat că apele liniştite ale oceanului se pot transforma în câteva clipe în valuri ucigaşe. Adesea îi dureau braţele şi spatele din cauza vâslitului, când mergeau de la un sat la altul. În plus, au trebuit să înveţe şi limba locală, o limbă nu tocmai uşoară. Totuşi, sacrificiile şi perseverenţa lor au fost răsplătite când, la Comemorarea morţii lui Cristos din 2001, au asistat aproximativ 552 de persoane.

De partea cealaltă a golfului se află satul Punta Escondida. Un timp, o mică grupă de vestitori venea cu regularitate la întruniri în Tobobe, traversând golful cu canoea, ori de câte ori le permitea vremea. Potrivit rapoartelor, în zonă erau mari şanse pentru înfiinţarea unei noi congregaţii. Ţinând cont de aceasta, lui Dimas şi Giselei li s-a cerut să se mute la Punta Escondida. În mai puţin de doi ani, grupa din Punta Escondida a crescut, devenind o congregaţie de 28 de membri. Asistenţa medie la cuvântarea publică săptămânală era de 114 persoane. În 2004, spre bucuria acestei noi congregaţii, la Comemorarea morţii lui Cristos, asistenţa a fost de 458 de persoane!

Îndepărtarea barierei analfabetismului

Mulţi oameni cu inima sinceră au reuşit să cultive relaţii strânse cu Iehova după ce au fost ajutaţi să depăşească bariera analfabetismului. Un exemplu este Fermina, o femeie tânără din regiunea muntoasă a rezervaţiei (comarca). Misionarele Martore care au predicat în zona izolată unde locuia ea au remarcat interesul său faţă de mesajul despre Regat şi i-au propus un studiu biblic. Fermina a spus că i-ar plăcea să înveţe mai multe, însă exista  o problemă. Deşi vorbea atât spaniola, cât şi ngobere, ea nu ştia să scrie şi să citească în nici una dintre aceste limbi. Una dintre misionare s-a oferit să o înveţe să scrie şi să citească cu ajutorul broşurii Străduiţi-vă să scrieţi şi să citiţi corect *.

Fermina s-a dovedit o elevă silitoare, pregătindu-şi cu sârguinţă lecţiile şi toate temele şi făcând cu conştiinciozitate exerciţii de ortografie. În numai un an, ea a progresat suficient pentru a putea studia broşura Poţi să fii prieten cu Dumnezeu! * Când s-au organizat întruniri, Fermina a început să participe la ele. Din cauza sărăciei însă, îi era foarte greu să plătească drumul pentru ea şi copiii ei până la întruniri. Gândindu-se la situaţia Ferminei, o pionieră i-a sugerat să confecţioneze şi să vândă haine tradiţionale ngobe pentru femei. Fermina a ţinut cont de sfat şi, deşi avea şi alte necesităţi materiale, a avut grijă ca banii astfel câştigaţi să-i folosească numai pentru a ajunge la întrunirile creştine. În prezent, ea şi familia ei s-au mutat în altă zonă şi continuă să progreseze pe plan spiritual. Cât de bucuroşi sunt toţi că au îndepărtat bariera analfabetismului, dar mai ales că l-au cunoscut pe Iehova.

Li se predică celor cu deficienţe auditive

În Panama, multe familii în care un membru are deficienţe auditive se simt stânjenite. Uneori, persoanele surde sunt private de orice fel de instruire. În plus, întrucât este foarte greu să se comunice cu ele, acestea se simt respinse şi izolate.

Pentru a le putea predica vestea bună persoanelor cu deficienţe auditive, era evident că trebuia să se facă ceva. Încurajaţi de un supraveghetor itinerant, un grup de pionieri şi alţi vestitori zeloşi s-au hotărât să înveţe limbajul panamez al semnelor. Iniţiativa lor a fost răsplătită.

Spre sfârşitul anului 2001, s-a înfiinţat o grupă în care se foloseşte limbajul semnelor în Ciudad de Panama. Asistenţa la întruniri era în jur de 20 de persoane. Pe măsură ce fraţii au învăţat mai bine acest limbaj, ei au putut să ajungă la mulţi surzi, care, pentru prima oară, „au auzit“ adevărurile biblice în limba lor. Mulţi Martori care au copii cu deficienţe auditive au început să asiste la aceste întruniri. Copiii lor au reuşit astfel să înţeleagă mai bine învăţăturile Bibliei şi să îndrăgească adevărul. În multe cazuri, părinţii au învăţat limbajul semnelor, ceea ce a dus la o comunicare mai bună cu copiii lor. Ei au putut să-şi ajute copiii pe plan spiritual, iar legăturile de familie s-au întărit. Experienţa  Elsei şi a fiicei sale, Iraida, este grăitoare în acest sens.

O Martoră care lucra împreună cu grupa de limbajul semnelor a aflat despre Iraida, a vizitat-o şi i-a oferit broşura Bucură-te pentru totdeauna de viaţă pe pământ! * Iraidei i-a plăcut mult ce a aflat despre lumea nouă cu ajutorul imaginilor din broşură. Ea a început un studiu biblic, iar când a terminat broşura, a continuat studiul cu publicaţia Ce pretinde Dumnezeu de la noi? * Iraida a rugat-o pe mama ei să o ajute să se pregătească şi să-i explice informaţiile din broşură.

Elsa s-a văzut în faţa a două probleme: prima, nefiind Martoră a lui Iehova, nu cunoştea adevărurile Bibliei, iar a doua, nu ştia limbajul semnelor. Ea fusese sfătuită să nu comunice prin limbajul semnelor cu fiica ei, ci fiica ei să înveţe să vorbească. De aceea, comunicarea dintre cele două era foarte limitată. Impresionată însă de cererea Iraidei, Elsa a cerut să studieze ea însăşi Biblia cu o Martoră din congregaţie. Ea povesteşte: „Am cerut un studiu biblic de dragul fiicei mele, deoarece nu o văzusem niciodată atât de entuziasmată de ceva“. Elsa i s-a alăturat fiicei sale în studiul biblic şi a învăţat şi limbajul semnelor. Dedicând mai mult timp fiicei sale, comunicarea mamă-fiică s-a îmbunătăţit considerabil. Iraida a început să fie mai selectivă în privinţa prietenilor şi s-a asociat cu congregaţia creştină. În prezent, atât mama, cât şi fiica participă cu regularitate la întrunirile creştine. Elsa s-a botezat recent, iar Iraida progresează pentru a atinge acest obiectiv. Elsa spune că abia acum a reuşit să-şi cunoască fiica şi că pot discuta multe lucruri importante, îndrăgite de amândouă.

În aprilie 2003, grupa de limbajul semnelor a devenit o congregaţie ce numără aproximativ 50 de vestitori ai Regatului, dintre care peste o treime sunt surzi. Asistenţa la întruniri este bineînţeles mult mai numeroasă. În plus, în trei localităţi, în afară de capitala Ciudad de Panama, s-au format alte grupe în care se foloseşte limbajul semnelor. Deşi mai e mult de lucru, fără îndoială că s-a făcut un pas important pentru a crea o punte de comunicare între oamenii sinceri cu deficienţe auditive şi Creatorul lor iubitor, Iehova Dumnezeu.

Astfel de rezultate sunt tipice pentru Panama. Deşi provin din diverse culturi şi medii sociale şi vorbesc diferite limbi, mulţi panamezi sunt uniţi în închinarea adusă singurului Dumnezeu adevărat. Adevărul din Cuvântul lui Iehova a creat adevărate punţi de comunicare în această ţară, considerată de mulţi „podul lumii“. — Efeseni 4:4.

[Note de subsol]

[Hărţile de la pagina 8]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

MAREA CARAIBILOR

PANAMA

Tobobe

OCEANUL PACIFIC

Canalul Panama

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Femei kuna cu tapiserii

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Misionară predicând unei femei de etnie ngobe

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Martori de etnie ngobe pregătindu-se să meargă cu canoea la un congres special de o zi

[Legenda fotografiilor de la pagina 11]

Adevărul biblic este predicat în Panama în pofida diferenţelor culturale şi lingvistice

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Studiul Turnului de veghe în limbajul semnelor

[Legenda fotografiei de la pagina 12]

Elsa şi fiica ei, Iraida, au acum o bună comunicare

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 8]

Barcă şi femei kuna: © William Floyd Holdman/Index Stock Imagery; sat: © Timothy O’Keefe/Index Stock Imagery