Christophe Plantin — un pionier în tipărirea Bibliei

JOHANNES GUTENBERG (circa 1397–1468) este bine cunoscut pentru tipărirea primei Biblii cu ajutorul tiparului cu litere mobile. Dar puţini oameni au auzit de Christophe Plantin. El a fost un pionier în domeniul tipăririi, iar secolul al XVI-lea îi datorează meritul de a fi produs cărţi şi Biblii pentru oameni din întreaga lume.

Christophe Plantin s-a născut în jurul anului 1520 la Saint-Avertin, în Franţa. Căutând un loc cu un climat religios mai tolerant şi cu posibilităţi economice mai promiţătoare decât în Franţa, Plantin, care se apropia atunci de 30 de ani, s-a stabilit la Anvers, în Ţările de Jos *.

Plantin şi-a început cariera ca legător de cărţi şi marochinier. Lucrurile de piele bogat ornamentate pe care le confecţiona el erau foarte căutate de bogaţii vremii. Totuşi, o întâmplare petrecută în 1555 l-a obligat pe Plantin să-şi schimbe cariera. Când se ducea să livreze o casetă de piele comandată pentru regele Filip al II-lea al Spaniei, suveran al Ţărilor de Jos, Plantin a fost atacat pe o stradă din Anvers de nişte oameni beţi, care i-au străpuns umărul cu o sabie. Deşi rana i s-a vindecat, Plantin nu şi-a mai putut folosi mâna atât de mult ca până atunci şi, astfel, s-a văzut obligat să renunţe la meseria lui. Primind însă sprijin financiar de la Hendrik Niclaes, conducătorul unui grup anabaptist, Plantin s-a apucat de tipărit.

„Muncă şi perseverenţă“

Plantin a ales pentru tipografia sa numele De Gulden Passer (Compasul de aur). Marca tipografiei lui era un compas de aur alături de inscripţia „Labore et Constantia“, adică „Muncă şi perseverenţă“. Marca respectivă era cât se poate de reprezentativă pentru acest om sârguincios.

Întrucât Europa vremii sale era răscolită de mari frământări religioase şi politice, Plantin a încercat să evite orice neplăceri. Lucrarea de tipărire era cea mai importantă pentru el. Deşi partizan al Reformei protestante, el „a dovedit o atitudine echivocă faţă de chestiunile religioase“, afirmă scriitorul Maurits Sabbe. De aceea, circulau zvonuri că Plantin ar fi tipărit cărţi eretice. Astfel, în 1562 a fost nevoit să fugă la Paris şi să stea acolo mai mult de un an.

În 1563, când s-a întors la Anvers, Plantin a intrat în afaceri cu nişte negustori înstăriţi, unii dintre ei fiind cunoscuţi pentru convingerile lor calviniste. În cei cinci ani cât a durat parteneriatul lor au văzut lumina tiparului 260 de lucrări imprimate la presele lui Plantin. Printre acestea se numărau ediţii ebraice, greceşti şi latine ale Bibliei, precum şi ediţii în olandeză ale Bibliei catolice de la Louvain, ornamentate în culori vii.

„Cea mai importantă realizare tipografică“

În 1567, când revolta împotriva guvernării spaniole lua amploare în Ţările de Jos, regele Filip al II-lea al Spaniei l-a trimis acolo ca guvernator  pe ducele de Alba. Ducele, căruia regele îi încredinţase autoritate deplină, s-a străduit să înăbuşe revolta protestantă, care se extindea tot mai mult. Astfel, Plantin, în speranţa de a înlătura toate suspiciunile de erezie care-l vizau, a început un proiect monumental. El dorea cu ardoare să tipărească o ediţie savantă a textelor biblice în limbile originale. Pentru realizarea acestei noi ediţii, Plantin a reuşit să obţină sprijinul lui Filip al II-lea. Regele a promis ajutor financiar şi l-a trimis pe Arias Montano, un umanist renumit, să supravegheze lucrarea.

Montano era un foarte bun lingvist. El a lucrat câte 11 ore zilnic, fiind ajutat de lingvişti din Spania, Belgia şi Franţa. Obiectivul lor era realizarea unei noi versiuni a prestigioasei Biblii Complutense *. Pe lângă Vulgata (latină), Septuaginta (greacă) şi textul original ebraic, noua Biblie poliglotă a lui Plantin conţinea şi un Targum arameic şi versiunea siriacă Peshitta, precum şi traducerea literală a acestora în latină.

Tipărirea a început în 1568 şi s-a încheiat în 1572. Raportat la zilele acelea, se poate spune că această lucrare colosală a fost terminată foarte repede. Într-o scrisoare adresată regelui Filip al II-lea, Montano a scris: „Aici se realizează într-o lună mai mult decât într-un an la Roma“. Plantin a tipărit 1 213 exemplare ale noii Biblii poliglote, fiecare dintre acestea fiind, de fapt, un set de 8 volume mari. Imaginea tipărită pe pagina de titlu zugrăvea cuvintele din Isaia 65:25: un leu, un taur, un lup şi un miel care mâncau în pace din aceeaşi iesle. Un set care nu era încă legat sub formă de volume costa 70 de guldeni — un preţ piperat, dacă ne gândim că venitul mediu anual al unei familii era pe atunci de 50 de guldeni.  Setul complet a ajuns să fie cunoscut ca Biblia poliglotă de la Anvers. A fost numit şi Biblia Regia (Biblia Regală), pentru că fusese finanţată de regele Filip al II-lea.

Cu toate că papa Grigore al XIII-lea a aprobat această Biblie, Arias Montano a primit critici severe pentru lucrarea sa. Un motiv ar fi acela că Montano socotea textul original ebraic superior Vulgatei. Principalul lui adversar era León de Castro, un teolog spaniol care considera Vulgata autoritatea absolută. De Castro l-a acuzat pe Montano că a corupt textul cu o filozofie antitrinitariană. De exemplu, de Castro a remarcat mai ales că versiunea siriacă Peshitta omitea în 1 Ioan 5:7 următoarea inserare neadevărată: „în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt“ (Cornilescu, 1921). Dar Inchiziţia spaniolă l-a absolvit pe Montano de orice suspiciune de erezie. Unii consideră Biblia poliglotă de la Anvers „cea mai importantă realizare tipografică, datorată unui singur tipograf din secolul al XVI-lea“.

Un folos durabil

Majoritatea tipografilor din vremea respectivă aveau doar două sau trei prese. Dar se pare că Plantin, la apogeul activităţii sale, avea cel puţin 22 de prese şi 160 de angajaţi! În ţările în care se vorbea spaniola şi-a câştigat reputaţia de tipograf de frunte.

Între timp, revolta împotriva guvernării spaniole lua amploare în Ţările de Jos. Anvers-ul a fost prins în vâltoarea conflictului. În 1576, mercenarii spanioli care nu-şi primiseră solda s-au răzvrătit şi au jefuit oraşul. Peste 600 de case au fost arse şi mii de locuitori ai Anvers-ului au fost ucişi. Negustorii au părăsit oraşul. Aceasta a însemnat o pierdere financiară enormă pentru Plantin. Mai mult, el a fost obligat să le plătească mercenarilor o taxă foarte mare.

În 1583, Plantin s-a mutat la Leiden, un oraş situat la circa 100 de kilometri nord de Anvers. Acolo a înfiinţat o tipografie şi a fost ales tipograf pentru Universitatea din Leiden, o instituţie fondată de protestanţii calvinişti. Vechile acuzaţii de infidelitate faţă de Biserica Catolică au fost readuse în discuţie. De aceea, spre sfârşitul anului 1585, la scurt timp după ce oraşul a trecut din nou sub suzeranitate spaniolă, Plantin s-a întors la Anvers. Pe atunci avea peste 60 de ani, iar personalul de la Compasul de aur fusese redus la numai patru angajaţi, care lucrau la o singură presă. Plantin a început să reconstruiască tipografia, dar aceasta n-a mai ajuns niciodată aşa cum fusese înainte. Plantin a murit la 1 iulie 1589.

De-a lungul unei perioade de 34 de ani, Christophe Plantin a tipărit 1 863 de ediţii de cărţi, în medie 55 pe an. Chiar şi în zilele noastre aceasta ar fi o realizare remarcabilă pentru un tipograf independent! Deşi Plantin n-a adoptat un punct de vedere ferm în chestiunile de ordin religios, lucrarea sa a promovat nu numai tipărirea şi tehnica tiparului înalt, ci şi studierea Scripturilor inspirate (2 Timotei 3:16). Într-adevăr, datorită eforturilor neobosite ale lui Plantin şi ale tipografilor din vremea sa, Biblia a putut ajunge, în cele din urmă, în mâinile oamenilor de rând.

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 15]

MUZEUL PLANTIN-MORETUS

Clădirea din Anvers unde Plantin şi urmaşii lui au trăit şi au lucrat a fost transformată în muzeu şi deschisă publicului în 1877. Nicio altă tipografie din perioada aceea n-a rămas intactă până în zilele noastre. Printre exponatele muzeului se numără cinci prese de tipărit care datează din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Alte două — cele mai vechi din lume — datează aproape din vremea lui Plantin. Muzeul găzduieşte aproximativ 15 000 de matriţe de turnat litere, 15 000 de clişee de lemn şi 3 000 de plăci de cupru gravate. Biblioteca muzeului adăposteşte 638 de manuscrise care datează din secolele al IX-lea până în al XVI-lea, precum şi 154 de cărţi tipărite înainte de 1501. Printre acestea se află şi un exemplar în original al Bibliei lui Gutenberg, datând dinainte de 1461, precum şi un exemplar al renumitei Biblii a lui Plantin, Biblia poliglotă de la Anvers.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Arias Montano

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

„Biblia poliglotă de la Anvers“ conţine textul ebraic, „Vulgata“ (latină), „Septuaginta“ (greacă), precum şi versiunea siriacă „Peshitta“ şi un Targum arameic, împreună cu traducerea acestora în latină

[Provenienţa fotografiei]

Prin amabilitatea Museum Plantin-Moretus/Stedelijk Prentenkabinet Antwerpen

[Provenienţa fotografiei/ilustraţiei de la pagina 15]

Ambele imagini: Prin amabilitatea Museum Plantin-Moretus/Stedelijk Prentenkabinet Antwerpen