Ce înseamnă să ne iubim aproapele

„Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.“ — MATEI 22:39.

1. Cum putem arăta că-l iubim pe Dumnezeu?

CE AŞTEAPTĂ Iehova de la cei care i se închină? Isus a rezumat răspunsul în câteva cuvinte simple, dar pline de substanţă. Cea mai mare poruncă, a spus el, este să-l iubim pe Iehova cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată forţa (Matei 22:37; Marcu 12:30). Aşa cum am văzut în articolul precedent, a-l iubi pe Dumnezeu înseamnă printre altele a asculta de el şi a respecta poruncile sale ca răspuns la iubirea pe care a arătat-o faţă de noi. Pentru cei care îl iubesc pe Dumnezeu nu este o povară, ci este o plăcere să înfăptuiască voinţa sa. — Psalmul 40:8; 1 Ioan 5:2, 3.

2, 3. De ce trebuie să acordăm atenţie poruncii de a ne iubi aproapele, şi ce întrebări se pun?

² Potrivit cuvintelor lui Isus, a doua poruncă, „să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“, este în strânsă legătură cu prima (Matei 22:39). În cele ce urmează ne vom concentra asupra acestei porunci, şi pe bună dreptate. Trăim timpuri marcate de o formă de iubire denaturată, egoistă. Descriind „ultimele zile“, apostolul Pavel a scris sub inspiraţie că oamenii aveau să se iubească nu unii pe alţii, ci pe ei înşişi şi, de asemenea, că aveau să iubească banii şi plăcerile. Mulţi aveau să fie „fără afecţiune naturală“, sau, aşa cum redă o altă traducere a Bibliei, „lipsiţi de afecţiune firească pentru familia lor“ (God’s Word, 1995) (2 Timotei 3:1–4). Isus Cristos a prezis: „Mulţi . . . se vor trăda unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. . . . Iubirea celor mai mulţi se va răci“. — Matei 24:10, 12.

³ Să observăm totuşi că Isus nu a spus că iubirea tuturor se va răci. Au existat şi vor exista întotdeauna oameni care manifestă acel fel de iubire pe care Iehova îl cere şi îl merită. Cei  care îl iubesc cu adevărat pe Iehova se străduiesc să-i privească pe ceilalţi aşa cum îi priveşte el. Dar cine este aproapele nostru pe care trebuie să-l iubim? Cum ar trebui să ne arătăm iubirea faţă de aproapele? Scripturile ne ajută să aflăm răspunsul la aceste întrebări importante.

Cine este aproapele meu?

4. Potrivit cu Leviticul, capitolul 19, faţă de cine trebuiau evreii să arate iubire?

⁴ Când i-a spus fariseului că a doua poruncă era să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi, Isus făcea referire la o lege concretă dată Israelului. Aceasta este consemnată în Leviticul 19:18. În acelaşi capitol, evreilor li se spunea că trebuiau să-i considere semeni ai lor şi pe alţii, nu numai pe israeliţi. În versetul 34 citim: „Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu unul născut în mijlocul vostru; să-l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului“. Astfel, chiar şi neevreii, mai ales prozeliţii, trebuiau trataţi cu iubire.

5. Cum înţelegeau evreii iubirea de aproapele?

⁵ Însă conducătorii religioşi din timpul lui Isus vedeau altfel lucrurile. Unii afirmau că termenii „prieten“ şi „aproape“ li se aplică numai evreilor. În opinia lor, neevreii trebuiau urâţi. Aceşti învăţători argumentau că cei care i se închină lui Dumnezeu trebuie să-i dispreţuiască pe cei care nu i se închină. Într-o lucrare de referinţă se spune: „Într-o asemenea atmosferă, era imposibil ca ura să piară. Dimpotrivă, era alimentată din belşug“.

6. Care sunt cele două idei prezentate de Isus în legătură cu iubirea de aproapele?

⁶ În Predica de pe munte, Isus a abordat acest subiect arătând cine trebuie tratat cu iubire. El a spus: „Aţi auzit că s-a zis: «Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău». Totuşi, eu vă spun: Continuaţi să-i iubiţi pe duşmanii voştri şi să vă rugaţi pentru cei care vă persecută; ca să vă dovediţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri, deoarece el face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5:43–45). Isus a prezentat aici două idei. Prima: Iehova este bun şi generos atât cu cei buni, cât şi cu cei răi. A doua: Noi trebuie să urmăm exemplul său.

7. Ce învăţăm din parabola despre bunul samaritean?

⁷ Cu altă ocazie, un evreu care cunoştea bine Legea l-a întrebat pe Isus: „Cine este de fapt aproapele meu?“ Isus i-a răspuns printr-o parabolă despre un samaritean care a întâlnit un om, un evreu, ce fusese atacat şi jefuit de hoţi. Chiar dacă evreii în general îi dispreţuiau pe samariteni, samariteanul i-a legat omului rănile şi l-a dus la un han unde avea să fie în siguranţă şi putea să se refacă. Ce învăţăm de aici? Iubirea de aproapele trebuie arătată şi faţă de cei ce nu sunt de aceeaşi rasă, naţionalitate sau religie cu noi. — Luca 10:25, 29, 30, 33–37.

 Ce înseamnă să ne iubim aproapele

8. Potrivit cu Leviticul, capitolul 19, cum trebuia manifestată iubirea?

⁸ Iubirea de aproapele, ca şi iubirea de Dumnezeu, nu este doar un sentiment, ci implică acţiune. E util să analizăm contextul poruncii consemnate în Leviticul, capitolul 19, potrivit căreia slujitorii lui Dumnezeu trebuie să-şi iubească aproapele ca pe ei înşişi. Din context aflăm că israeliţii trebuiau să-i lase pe cei năpăstuiţi şi pe locuitorii străini să ia parte la strângerea recoltei. Nu erau permise furtul, minciuna şi înşelăciunea. La judecată, israeliţii nu trebuiau să fie părtinitori. Deşi trebuiau să mustre când era cazul, lor li s-a spus clar: „Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta“. Aceste porunci şi multe altele au fost rezumate în cuvintele: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. — Leviticul 19:9–11, 15, 17, 18.

9. De ce le-a poruncit Iehova israeliţilor să se păstreze separaţi de alte naţiuni?

⁹ Deşi trebuiau să arate iubire faţă de alţii, israeliţii trebuiau totodată să se păstreze separaţi de cei care se închinau la dumnezei falşi. Iehova a avertizat asupra pericolelor şi consecinţelor asocierilor rele. De exemplu, referitor la naţiunile pe care israeliţii trebuiau să le izgonească, Iehova a poruncit: „Să nu faci căsătorii cu ele, să nu dai pe fiicele tale după fiii lor şi să nu iei pe fiicele lor pentru fiii tăi; căci ar abate de la Mine pe fiii tăi şi ar sluji astfel altor dumnezei şi mânia DOMNULUI s-ar aprinde împotriva voastră“. — Deuteronomul 7:3, 4.

10. Cu privire la ce trebuie să avem grijă?

¹⁰ În mod asemănător, creştinii au grijă să nu lege relaţii strânse cu cei care le-ar putea slăbi credinţa (1 Corinteni 15:33). Noi suntem îndemnaţi: „Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi“, adică cu cei care nu fac parte din congregaţia creştină (2 Corinteni 6:14). În plus, creştinii sunt sfătuiţi să se căsătorească „numai în Domnul“ (1 Corinteni 7:39). Cu toate acestea, nu ar trebui niciodată să-i dispreţuim pe cei care, spre deosebire de noi, nu cred în Iehova. Cristos a murit pentru păcătoşi, iar mulţi dintre cei care odinioară au practicat lucruri rele au făcut schimbări în viaţă şi s-au împăcat cu Dumnezeu. — Romani 5:8; 1 Corinteni 6:9–11.

11. Care este cea mai bună modalitate de a arăta iubire faţă de cei ce nu-i slujesc lui Iehova, şi de ce?

¹¹ În ce priveşte manifestarea iubirii faţă de cei care nu-i slujesc lui Dumnezeu, cel mai bine este să-l imităm pe Iehova însuşi. Deşi urăşte răutatea, el le arată bunătate iubitoare tuturor dându-le posibilitatea să se întoarcă de la căile lor rele şi să primească viaţă veşnică (Ezechiel 18:23). Iehova „doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“ (2 Petru 3:9). El vrea ca „orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:4). Iată de ce le-a poruncit Isus continuatorilor lui să predice, să predea şi ‘să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor’ (Matei 28:19, 20). Participând la această lucrare, dovedim că îl iubim pe Dumnezeu şi pe semeni, inclusiv pe duşmanii noştri!

Iubire pentru fraţii de credinţă

12. Ce a scris apostolul Ioan despre iubirea pentru fraţi?

¹² Apostolul Pavel a scris: „Să facem ce este bine faţă de toţi, dar îndeosebi faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă“ (Galateni 6:10). Fiind creştini, avem obligaţia să manifestăm iubire faţă de cei care sunt înrudiţi cu noi în credinţă, surorile şi fraţii noştri spirituali. Cât de importantă este această iubire? Pentru a sublinia acest aspect, apostolul Ioan a scris: „Oricine îşi urăşte fratele este un ucigaş . . . Dacă cineva declară: «Eu îl iubesc pe Dumnezeu», şi totuşi îşi urăşte fratele, este un mincinos. Fiindcă cine nu îşi iubeşte fratele, pe care l-a văzut, nu-l poate iubi pe Dumnezeu, pe care nu l-a văzut“ (1 Ioan 3:15; 4:20). Ce cuvinte pline de forţă! Isus Cristos l-a numit „ucigaş“ şi „mincinos“ pe Satan Diavolul (Ioan 8:44). Nu am vrea niciodată să fim numiţi la fel!

13. Cum ne putem dovedi iubirea faţă de colaboratorii în credinţă?

 ¹³ Creştinii adevăraţi sunt ‘învăţaţi de Dumnezeu să se iubească unii pe alţii’ (1 Tesaloniceni 4:9). Trebuie să iubim „nu cu vorba, nici cu limba, ci în faptă şi în adevăr“ (1 Ioan 3:18). Iubirea noastră trebuie să fie „fără ipocrizie“ (Romani 12:9). Iubirea ne îndeamnă să dăm dovadă de bunătate, de compasiune, de îndelungă răbdare; ea ne îndeamnă totodată să-i iertăm pe alţii şi să nu fim geloşi, lăudăroşi, aroganţi sau egoişti (1 Corinteni 13:4, 5; Efeseni 4:32). Iubirea ne impulsionează ‘să ne slujim unii altora ca sclavi’ (Galateni 5:13). Isus le-a spus discipolilor să se iubească unii pe alţii aşa cum i-a iubit el (Ioan 13:34). Creştinul trebuie deci să fie dispus să-şi dea chiar şi viaţa pentru colaboratorii săi în credinţă dacă e necesar.

14. Cum putem manifesta iubire în familie?

¹⁴ Iubirea trebuie manifestată mai ales în familie şi, în mod deosebit, în relaţia dintre soţ şi soţie. Căsnicia este o legătură atât de apropiată, încât, potrivit cuvintelor lui Pavel, „soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri“. El a adăugat: „Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine“ (Efeseni 5:28). După cinci versete, Pavel repetă acest îndemn. Un soţ care îşi iubeşte soţia nu va face ce au făcut israeliţii din zilele lui Maleahi, adică nu se va purta ca un trădător faţă de soţia sa (Maleahi 2:14). Dimpotrivă, o va preţui, o va iubi, aşa cum Cristos a iubit congregaţia. Iubirea o va îndemna şi pe soţie să-şi respecte soţul. — Efeseni 5:25, 29–33.

15. Ce au spus şi au făcut unii după ce au observat iubirea frăţească din mijlocul nostru?

¹⁵ Evident, acest fel de iubire este semnul de identificare al creştinilor adevăraţi. Isus a spus: „Prin aceasta toţi vor şti că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:35). Iubirea dintre noi îi atrage pe oameni la Dumnezeul pe care îl iubim şi pe care îl reprezentăm. Iată ce a scris o familie de Martori din Mozambic: „Într-o după-amiază a început un vânt puternic urmat de o ploaie torenţială cu grindină. Nu mai văzusem niciodată aşa ceva. Vântul năprasnic ne-a distrus casa, făcută din trestie, şi i-a luat acoperişul, care era din bucăţi de tablă. Când fraţii din congregaţiile din apropiere au venit şi ne-au ajutat să ne reconstruim casa, vecinii noştri au rămas uimiţi şi ne-au spus: «Religia voastră e foarte bună! Pe noi nu ne-a ajutat nimeni de la biserică în felul acesta». Am deschis Biblia şi le-am arătat textul din Ioan 13:34, 35. În prezent, mulţi dintre vecinii noştri studiază Biblia“.

Iubire faţă de fiecare om

16. Ce deosebire există între a-i iubi pe semeni în general şi a-l iubi pe fiecare om?

¹⁶ Nu e greu să ne iubim semenii în general, ca grup. Însă a-l iubi pe fiecare om poate fi cu totul altceva. De exemplu, pentru unii, iubirea de aproapele se limitează la a face o donaţie pentru o organizaţie de caritate. Da, e mult mai uşor să spunem că ne iubim aproapele decât să-l iubim pe colegul de serviciu care pare că nu ne bagă în seamă, pe vecinul antipatic de alături sau pe prietenul care ne-a dezamăgit.

17, 18. Cum a manifestat Isus iubire faţă de persoane individuale, şi care a fost motivaţia lui?

¹⁷ Putem învăţa să-l iubim pe fiecare om în parte de la Isus, care a reflectat perfect calităţile  lui Dumnezeu. Deşi a venit pe pământ să înlăture păcatul lumii, el a dat dovadă de iubire faţă de persoane individuale: o femeie bolnavă, un lepros, un copil (Matei 9:20–22; Marcu 1:40–42; 7:26, 29, 30; Ioan 1:29). Şi noi putem să ne demonstrăm iubirea faţă de aproapele prin modul în care îi tratăm pe cei cu care venim în contact zi de zi.

¹⁸ Să nu uităm niciodată că iubirea de aproapele este indisolubil legată de iubirea pentru Dumnezeu. Isus i-a ajutat pe săraci, i-a vindecat pe bolnavi, i-a hrănit pe flămânzi şi a învăţat mulţimile. Însă motivul pentru care a făcut toate acestea a fost să-i ajute pe oameni să se împace cu Iehova (2 Corinteni 5:19). Isus a făcut toate lucrurile spre gloria lui Dumnezeu. El nu a uitat niciodată că îl reprezenta pe Dumnezeul pe care îl iubea şi că prin acţiunile sale putea aduce asupra numelui Său fie onoare, fie oprobriu (1 Corinteni 10:31). Imitându-l pe Isus, şi noi putem să ne iubim cu adevărat semenii şi, totodată, să nu facem parte din această lume rea.

Cum putem să ne iubim aproapele ca pe noi înşine?

19, 20. Ce înseamnă să ne iubim aproapele ca pe noi înşine?

¹⁹ Isus a spus: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. E normal să ne pese de noi înşine şi să avem respect de sine într-o măsură echilibrată. Altminteri, porunca de mai sus nu ar avea rost. Însă această iubire de sine nu trebuie confundată cu iubirea de sine ce denotă egoism la care face referire apostolul Pavel în 2 Timotei 3:2. Ea reprezintă mai degrabă un sănătos sentiment al propriei valori. Un biblist a spus că este „o iubire de sine echilibrată care nu reflectă concepţia narcisistă «sunt cel mai bun» şi nici pe cea masochistă «sunt un gunoi»“.

²⁰ A-i iubi pe alţii ca pe noi înşine înseamnă a-i privi şi a-i trata aşa cum am dori să fim priviţi şi trataţi noi. Isus a spus: „Prin urmare, tot ceea ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“ (Matei 7:12). Să observăm că Isus nu a spus să ne gândim la ce ne-au făcut alţii în trecut, iar apoi să plătim cu aceeaşi monedă. Dimpotrivă, trebuie să ne gândim cum am vrea să fim trataţi şi să acţionăm în consecinţă. Să observăm şi că Isus nu ne-a spus să ne purtăm aşa doar cu prietenii şi cu fraţii de credinţă. El a folosit cuvântul „oamenii“ pentru a arăta probabil că trebuie să ne purtăm aşa cu toţi semenii noştri, cu toţi cei cu care venim în contact.

21. Ce demonstrăm când îi iubim pe alţii?

²¹ Iubirea de aproapele ne va împiedica să facem ce este rău. Apostolul Pavel a scris: „Codul legii, «Să nu comiţi adulter, să nu asasinezi, să nu furi, să nu râvneşti» şi orice altă poruncă mai există, se rezumă în acest cuvânt, şi anume: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi». Iubirea nu face rău aproapelui“ (Romani 13:9, 10). Iubirea ne va îndemna să căutăm modalităţi de a le face bine altora. Iubindu-i pe oameni, demonstrăm că îl iubim şi pe cel care l-a creat pe om după chipul Său, pe Iehova Dumnezeu. — Geneza 1:26.

Cum aţi răspunde?

• Faţă de cine trebuie să dovedim iubire, şi de ce?

• Cum putem să arătăm iubire faţă de cei care nu-i slujesc lui Iehova?

• Cum descrie Biblia iubirea pe care trebuie s-o avem faţă de fraţii noştri?

• Ce înseamnă să ne iubim aproapele ca pe noi înşine?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

„Cine este de fapt aproapele meu?“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]

Isus îl iubeşte pe fiecare om