Merită să fii cinstit

NECINSTEA există din grădina Edenului. Cu toate acestea, în majoritatea ţărilor şi culturilor, cinstea este preţuită, iar minciuna şi înşelăciunea sunt considerate practici condamnabile şi de nedorit. A fi demn de încredere e o calitate cu care te poţi mândri. Totuşi, din ce în ce mai mult, necinstea e considerată necesară pentru a supravieţui în societatea modernă. Voi ce părere aveţi? Merită să depunem eforturi pentru a fi cinstiţi? După ce norme stabiliţi ce este cinstit şi ce nu este cinstit?

Pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu, trebuie să fim cinstiţi atât în vorbire, cât şi în fapte. Apostolul Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii creştini: „Vorbiţi adevărul fiecare aproapelui său“ (Efeseni 4:25). Pavel a mai scris: „Dorim să ne comportăm cinstit în toate lucrurile“ (Evrei 13:18). Aşadar, dorim să fim cinstiţi nu pentru a fi lăudaţi de oameni, ci pentru că avem respect faţă de Creatorul nostru şi vrem să-i fim plăcuţi.

Nu ascundeţi ceea ce sunteţi

În multe ţări, oamenii nu spun adevărul despre ei înşişi pentru a obţine anumite avantaje. Ei folosesc documente, diplome sau acte de identitate false, ca să intre ilegal într-o ţară sau ca să obţină un post pentru care nu sunt calificaţi. Unii părinţi falsifică certificatele de naştere ale copiilor pentru a le prelungi şcolarizarea.

Totuşi, nu putem să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu dacă recurgem la înşelătorie. Biblia spune că Iehova este „Dumnezeul adevărului“, iar el aşteaptă de la cei care sunt în relaţii apropiate cu el să fie cinstiţi (Psalmul 31:5). Dacă dorim să păstrăm relaţii strânse cu Iehova, nu putem să-i imităm pe „oamenii mincinoşi“ care „ascund ceea ce sunt“. — Psalmul 26:4, NW.

De obicei, oamenii ascund adevărul şi când trebuie să fie disciplinaţi pentru o greşeală. Chiar şi un membru al congregaţiei creştine ar putea fi tentat să procedeze aşa. De pildă, într-o congregaţie, un tânăr a recunoscut în faţa bătrânilor că făcuse anumite păcate. Însă el nu a recunoscut şi că furase, deşi existau dovezi împotriva lui. În cele din urmă, păcatul lui a fost descoperit, iar el a trebuit să fie exclus din congregaţia creştină. Nu ar fi fost oare mai înţelept din partea lui să fie cinstit până la capăt şi să primească ajutorul necesar pentru a-şi restabili relaţiile cu Iehova, care sunt atât de preţioase? Biblia spune: „Nu  subaprecia disciplinarea de la Iehova şi nu-ţi pierde puterile când eşti corectat de el; căci Iehova îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte“. — Evrei 12:5, 6.

Uneori, un frate care doreşte să primească responsabilităţi în congregaţie ar putea să ascundă anumite probleme personale sau anumite fapte greşite comise în trecut. De pildă, când completează o cerere pentru un privilegiu de serviciu special, s-ar putea să nu dea informaţii complete la întrebările referitoare la starea sa de sănătate sau la conduita morală, gândindu-se că, dacă ar spune adevărul, acesta l-ar putea descalifica. Probabil consideră că nu spune neapărat o minciună. Însă este el realmente sincer faţă de ceilalţi? Este el cu adevărat cinstit? Să nu uităm ce se spune în Proverbele 3:32: „DOMNUL urăşte pe oamenii vicleni, dar Îşi dezvăluie secretul celor drepţi“.

A fi cinstit înseamnă, în primul rând, a fi cinstiţi cu noi înşine. Deseori credem ceea ce vrem să credem, nu ceea ce este corect sau adevărat. Cât de uşor putem ajunge să aruncăm vina pe altcineva! De exemplu, regele Saul a încercat să-şi justifice neascultarea dând vina pe alţii. Din acest motiv, Iehova l-a respins ca rege (1 Samuel 15:20–23). Însă cât de diferit a reacţionat regele David, care s-a rugat lui Iehova: „Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi  DOMNULUI fărădelegile». Şi Tu ai iertat vina păcatului meu“. — Psalmul 32:5.

Cinstea aduce binecuvântări

Cinstea sau necinstea influenţează felul în care ne privesc ceilalţi. Dacă cineva află că l-am înşelat chiar şi o singură dată, îi vom pierde încrederea, iar odată pierdută, încrederea nu poate fi recâştigată uşor. Însă dacă suntem sinceri şi cinstiţi, ne facem reputaţia de persoane integre şi demne de încredere. Martorii lui Iehova au o astfel de reputaţie. Iată câteva exemple.

Directorul unei firme şi-a dat seama că mulţi angajaţi ai lui furau şi, de aceea, a cerut ajutorul poliţiei. Când a aflat că un angajat Martor al lui Iehova fusese arestat împreună cu ceilalţi, el a mers la poliţie şi a cerut ca Martorul să fie eliberat imediat. De ce? Deoarece directorul ştia că Martorul era un angajat cinstit şi că era nevinovat. Martorul şi-a păstrat locul de muncă, în timp ce alţii au fost daţi afară. Colaboratorii creştini ai acestui frate s-au bucurat când au aflat că, prin conduita sa, el a adus onoare numelui lui Iehova.

Conduita bună nu trece neobservată. Într-o comunitate africană, trebuia reparat un pod peste un canal mare de scurgere, căruia îi lipseau câteva scânduri, deoarece fuseseră furate. Localnicii s-au hotărât să strângă bani pentru a înlocui scândurile, însă cui puteau să-i încredinţeze banii? Toţi au fost de acord că numai un Martor al lui Iehova era demn de încredere pentru a administra fondurile strânse.

În timpul frământărilor politice şi etnice dintr-o ţară africană, un Martor, contabil la o companie internaţională, a fost transferat de companie în altă parte, întrucât viaţa îi era în pericol. Firma a aranjat ca, până la calmarea situaţiei, Martorul să lucreze mai multe luni în altă ţară, acoperindu-i cheltuielile de şedere. De ce a acţionat conducerea companiei astfel? Deoarece cu puţin timp înainte Martorul refuzase să colaboreze cu cei care puneau la cale să fraudeze firma. Conducerea cunoştea reputaţia ireproşabilă a Martorului. Ar fi fost dispuşi cei din conducere să-l ajute pe acest angajat dacă el era cunoscut pentru afaceri dubioase?

„Cel drept umblă în integritatea lui“, se spune în Proverbele 20:7. Un om cinstit este un om integru. El nu îşi înşală niciodată semenii. Oare nu aşa vrem să se poarte şi ceilalţi cu noi? Cinstea este un aspect fundamental al adevăratei închinări. Este o expresie a iubirii noastre faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Fiind cinstiţi, noi arătăm că dorim să respectăm următorul principiu de conduită enunţat de Isus: „Tot ceea ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“. — Matei 7:12; 22:36–39.

A fi întotdeauna cinstit pretinde un anumit preţ, însă există ceva care să valoreze mai mult decât o conştiinţă curată? În plus, cinstea şi corectitudinea aduc pe termen lung cele mai mari foloase. Adevărul este că nimic nu e mai de preţ decât o prietenie strânsă cu Iehova. De ce să ne stricăm aceste relaţii făcând ceva necinstit pentru a salva aparenţele sau pentru a obţine ilegal un beneficiu? Indiferent cu ce ne confruntăm, putem fi pe deplin convinşi de adevărul cuvintelor psalmistului: „Ferice de omul care îşi pune încrederea în DOMNUL şi care nu se îndreaptă spre cei mândri şi mincinoşi!“ — Psalmul 40:4.

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Adevăraţii creştini nu cumpără şi nu folosesc documente false