„Îţi vor reuşi planurile“

ÎNTR-UNUL din psalmii săi, David a spus: „Creează în mine o inimă curată, o, Dumnezeule, şi pune înăuntrul meu un spirit nou, statornic! Dă-mi înapoi bucuria salvării tale şi sprijină-mă cu un spirit de bunăvoinţă!“ (Psalmul 51:10, 12). După păcatul cu Bat-Şeba, David s-a căit şi l-a implorat pe Iehova Dumnezeu să-i purifice inima şi să-i dea spiritul de care avea nevoie pentru a face binele.

Dar creează într-adevăr Iehova în noi o inimă curată şi pune el cu adevărat în lăuntrul nostru un spirit nou, de bunăvoinţă? Sau trebuie să ne străduim noi înşine să dobândim o inimă curată şi să o păzim? Biblia spune că ‘Iehova cercetează inimile’. Dar în ce măsură intervine el în ceea ce se petrece în inima noastră (Proverbele 17:3; Ieremia 17:10)? Cât de mult ne influenţează el viaţa, motivaţiile şi acţiunile?

Primele nouă versete din capitolul 16 al cărţii Proverbele ne arată cum ne putem lăsa călăuziţi de Dumnezeu ca ‘să ne reuşească planurile’. În aceste versete numele lui Dumnezeu apare de opt ori (Proverbele 16:3). Versetele 10 la 15 se concentrează asupra responsabilităţilor unui rege sau conducător.

„Îşi pune în ordine gândurile inimii“

„Omul pământean îşi pune în ordine gândurile inimii“, spune prima parte a textului din Proverbele 16:1. Evident, e de datoria noastră ‘să ne punem în ordine gândurile inimii’. Iehova nu ne dă printr-un miracol o inimă curată sau un spirit binevoitor. Fiecare dintre noi trebuie să depunem eforturi ca să dobândim cunoştinţă exactă din Cuvântul său, Biblia, să medităm la ceea ce învăţăm şi să ne aducem gândurile în armonie cu gândurile Sale. — Proverbele 2:10, 11.

Cerându-i lui Dumnezeu „o inimă curată“ şi „un spirit nou“, David a arătat că era conştient de înclinaţiile sale păcătoase şi că avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a dobândi o inimă curată. Fiind imperfecţi, şi noi am putea fi tentaţi să practicăm „lucrările cărnii“ (Galateni 5:19–21). Pentru ‘a omorî mădularele corpului nostru care sunt pe pământ în ce priveşte fornicaţia, necurăţia, pofta sexuală, dorinţele rele şi lăcomia’, avem nevoie de ajutorul lui Iehova (Coloseni 3:5). Cât de important este să-i cerem ajutor în rugăciune ca să nu cedăm tentaţiilor şi ca să înlăturăm din inima noastră tendinţele spre păcat!

Îi putem ajuta oare şi pe alţii ‘să-şi pună în ordine gândurile inimii’? Biblia spune că „vorbirea necugetată a unui om este ca străpungerea unei săbii“ şi că „limba înţelepţilor este vindecare“ (Proverbele 12:18). Când putem „vindeca“ pe cineva prin cuvintele noastre? Numai când „răspunsul limbii vine de la Iehova“, altfel spus, când rostim cuvintele corecte ale adevărului biblic. — Proverbele 16:1b.

Biblia afirmă că „inima este mai trădătoare decât orice şi primejdioasă“ (Ieremia 17:9).  Inima noastră simbolică are tendinţa să se justifice şi să ne înşele. Avertizând asupra acestui pericol, regele Solomon al Israelului antic a spus: „Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar Iehova cântăreşte spiritul“. — Proverbele 16:2.

Iubirea de sine ne-ar putea face să căutăm scuze când greşim, să ne ascundem defectele de personalitate şi să închidem ochii la propria răutate. Dar pe Iehova nu-l putem înşela. El cântăreşte spiritul, înclinaţia dominantă a minţii noastre. Spiritul omului are legătură cu inima figurativă, fiind influenţat în mare măsură de ceea ce omul are în inimă: gânduri, sentimente şi motivaţii. Iehova, „care cercetează inimile“, analizează spiritul nostru, iar judecata sa nu este umbrită de favoritisme sau părtinire. Aşadar, e o dovadă de înţelepciune să fim atenţi ce fel de spirit avem.

„Încredinţează-i lui Iehova lucrările tale“

Când ne facem planuri, noi gândim, deci inima noastră lucrează. După aceea, de obicei trecem la fapte. Vom reuşi să facem ce ne-am propus? Solomon spune: „Încredinţează-i lui Iehova lucrările tale şi îţi vor reuşi planurile“ (Proverbele 16:3). A-i încredinţa lui Iehova lucrările noastre înseamnă a ne pune încrederea în el, a ne bizui pe el, a ne supune autorităţii sale, altfel spus a muta povara de pe umerii noştri pe umerii săi. Psalmistul a cântat: „Încredinţează-i lui Iehova calea ta şi bizuie-te pe el, iar el va acţiona“. — Psalmul 37:5.

Însă, dacă dorim să ne reuşească planurile, trebuie să ţinem cont de Cuvântul lui Dumnezeu şi să avem motivaţii corecte. Trebuie, de asemenea, să-i cerem lui Iehova ajutor şi sprijin în rugăciune şi să facem tot ce ne stă în putinţă să aplicăm sfaturile biblice. Este deosebit de important ‘să ne aruncăm povara asupra lui Iehova’ când întâmpinăm încercări sau dificultăţi, fiindcă ‘el ne va susţine’. „El nu va îngădui niciodată să se clatine cel drept.“ — Psalmul 55:22.

„Iehova a făcut toate lucrurile pentru scopul său“

Ce altă binecuvântare avem când îi încredinţăm lui Iehova lucrările noastre? Înţeleptul rege Solomon a spus că „Iehova a făcut toate lucrurile pentru scopul său“ (Proverbele 16:4a). Creatorul universului este un Dumnezeu care are un scop. Când îi încredinţăm lucrările noastre, viaţa capătă sens, nu mai este zadarnică, deşartă. Iar scopul lui Iehova cu pământul şi cu omul este etern (Efeseni 3:11). El a întocmit pământul ca „să fie locuit“ (Isaia 45:18). Scopul său iniţial cu privire la locuitorii pământului se va împlini cu certitudine (Geneza 1:28). O viaţă pusă în slujba lui Dumnezeu va dura veşnic şi va fi întotdeauna plină de sens.

Iehova l-a făcut „chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii“ (Proverbele 16:4b). El nu a  creat oameni răi, deoarece „lucrările sale sunt perfecte“ (Deuteronomul 32:4). Dar a permis ca aceştia să se nască şi să trăiască până când va veni timpul să-şi execute sentinţa împotriva lor. De exemplu, Iehova i-a spus lui Faraon: „De aceea te-am lăsat în viaţă, ca să-ţi arăt puterea mea, iar numele meu să fie proclamat pe tot pământul“ (Exodul 9:16). Şi, într-adevăr, cele zece plăgi şi distrugerea Faraonului şi a armatei lui la Marea Roşie au fost dovezi de neuitat ale puterii fără egal a lui Dumnezeu.

De asemenea, Iehova poate orienta în aşa fel lucrurile încât cei răi să slujească scopului său fără să-şi dea seama. Psalmistul a spus: „Furia omului te va lăuda, cu restul furiei te vei încinge [tu, Iehova]“ (Psalmul 76:10). Iehova i-ar putea lăsa pe duşmani să-şi verse furia pe slujitorii săi, dar numai atât cât este necesar pentru ca poporul său să fie corectat şi instruit. Iehova face ca restul furiei lor să se reverse asupra lui.

Dacă Iehova îi susţine pe slujitorii săi umili, cum îi consideră el pe cei mândri şi aroganţi? „Iehova îi detestă pe toţi cei cu inima mândră“, spune regele Israelului. „Chiar dacă lucrează mână-n mână, nu vor fi scutiţi de pedeapsă“ (Proverbele 16:5). „Cei cu inima mândră“ s-ar putea uni, dar nu vor scăpa nepedepsiţi. Aşadar, e o dovadă de înţelepciune să cultivăm umilinţa indiferent cât de multe lucruri ştim, cât de talentaţi suntem sau ce privilegii avem.

„Din teamă de Iehova“

Fiind născuţi în păcat, suntem supuşi greşelii (Romani 3:23; 5:12). Ce ne va ajuta să evităm să ne facem planuri care să ne ducă pe o cale greşită? În Proverbele 16:6 se spune: „Prin bunătate iubitoare şi fidelitate se ispăşeşte nelegiuirea şi din teamă de Iehova omul se abate de la rău“. Iehova face ispăşire pentru păcatele noastre datorită bunătăţii sale iubitoare şi fidelităţii sale. Dar teama de Iehova ne poate da putere să nu ajungem să comitem un păcat. Cât de important este ca, pe lângă iubirea pentru Dumnezeu şi recunoştinţa pentru bunătatea sa iubitoare, să cultivăm şi teama de a nu-i displăcea!

Teama de Dumnezeu se naşte în inima noastră când cultivăm respect profund faţă de puterea Sa impresionantă. Să ne gândim doar la dovezile de putere pe care ni le dă creaţia! Când i s-a amintit cum se reflectă puterea lui Dumnezeu în lucrările sale de creaţie, patriarhul Iov şi-a corectat modul de gândire (Iov 42:1–6). Nu-i aşa că şi noi ne corectăm modul de gândire când citim şi medităm la relatările biblice despre felul în care şi-a tratat Iehova poporul? Psalmistul a cântat: „Veniţi şi vedeţi lucrările lui Dumnezeu! Faptele lui faţă de fiii oamenilor sunt înfricoşătoare“ (Psalmul 66:5). Nu trebuie să luăm de la sine înţeles bunătatea iubitoare a lui Iehova. Când israeliţii ‘s-au răzvrătit şi au mâhnit spiritul său sfânt, Iehova s-a făcut duşmanul lor. El însuşi a luptat împotriva lor’ (Isaia 63:10). În schimb, „când Iehova îşi găseşte plăcerea în căile unui om, îi face să trăiască în pace cu el chiar şi pe duşmani“ (Proverbele 16:7). Cât de mult ne ocroteşte teama de Iehova!

„Mai bine puţin cu dreptate, decât un mare câştig cu nedreptate“, spune înţeleptul rege (Proverbele 16:8). Iar în Proverbele 15:16 citim: „Mai bine puţin cu teamă de Iehova, decât multă bogăţie cu nelinişte“. Nu încape îndoială, pentru a rămâne pe calea cea dreaptă este esenţial să avem respect profund faţă de Dumnezeu.

„Inima omului pământean cugetă la calea sa“

Omul a fost creat cu voinţă liberă, având posibilitatea să aleagă între bine şi rău (Deuteronomul 30:19, 20). Inima noastră simbolică are capacitatea de a cântări lucrurile şi de a alege. Arătând că fiecare avem responsabilitatea de a lua decizii, Solomon spune: „Inima omului pământean cugetă la calea sa“. După  aceea, „Iehova îi conduce paşii“ (Proverbele 16:9). Dat fiind că Iehova ne poate conduce paşii, e o dovadă de înţelepciune să-i cerem ajutorul ca ‘să ne reuşească planurile’.

Aşa cum s-a menţionat, inima este înşelătoare, poate găsi argumente greşite. De pildă, când cineva comite un păcat, inima l-ar putea determina să caute scuze. În loc să-şi schimbe conduita, s-ar putea gândi că Dumnezeu este iubitor, bun, îndurător şi-l va ierta. Acest om spune în inima lui: „Dumnezeu a uitat, şi-a ascuns faţa, nu va vedea niciodată lucrul acesta“ (Psalmul 10:11). Dar ar fi nepotrivit şi periculos să profităm de îndurarea lui Dumnezeu!

„Cântarul drept şi balanţa dreaptă îi aparţin lui Iehova“

În continuare, Solomon nu mai vorbeşte despre inima şi faptele omului în general, ci despre acţiunile unui rege. El spune: „Pe buzele regelui trebuie să fie hotărâre divină, iar gura lui nu trebuie să fie infidelă la judecată“ (Proverbele 16:10). Fără îndoială că aceste cuvinte se vor adeveri în cazul regelui în exerciţiu Isus Cristos. El va domni peste pământ în armonie cu voinţa divină.

Arătând cine este sursa dreptăţii, înţeleptul spune: „Cântarul drept şi balanţa dreaptă îi aparţin lui Iehova şi toate greutăţile din pungă sunt lucrarea lui“ (Proverbele 16:11). Cântarul drept şi balanţa dreaptă sunt ale lui Iehova. Nu e de competenţa regelui să stabilească aceste norme. Când a fost pe pământ, Isus a spus: „Eu nu pot face nimic de la mine. Judec după cum aud, iar judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voinţa mea, ci voinţa celui care m-a trimis“. Putem avea convingerea că Fiul, căruia Tatăl ‘i-a încredinţat toată judecata’, va face dreptate perfectă. — Ioan 5:22, 30.

Dar ce altceva trebuie să facă un rege, care este un reprezentant al lui Iehova? Solomon spune că „regii detestă comiterea răului, căci tronul se întăreşte prin dreptate“ (Proverbele 16:12). Guvernarea Regatului mesianic are la bază principiile drepte ale lui Dumnezeu. Acest Regat nu se aliază cu „tronul care cauzează necazuri“. — Psalmul 94:20; Ioan 18:36; 1 Ioan 5:19.

Să câştigăm bunăvoinţa regelui

Ce ar trebui să facă supuşii unui rege glorios? Solomon spune: „Buzele drepte îi fac plăcere unui rege măreţ şi el îl iubeşte pe cel ce vorbeşte cinstit. Furia regelui este ca mesagerii morţii, dar omul înţelept ştie s-o tempereze“ (Proverbele 16:13, 14). Slujitorii lui Iehova dau ascultare acestor cuvinte şi participă din plin la lucrarea de predicare şi de facere de discipoli (Matei 24:14; 28:19, 20). Ei ştiu că procedând aşa îi fac plăcere Regelui mesianic, Isus Cristos. E o dovadă de înţelepciune să căutăm aprobarea unui rege uman puternic şi să evităm să ne atragem dezaprobarea sa. Cu cât mai mult când e vorba de Regele mesianic!

Solomon continuă: „În lumina feţei regelui este viaţă şi bunăvoinţa lui este ca norul unei ploi de primăvară“ (Proverbele 16:15). „Lumina feţei regelui“ înseamnă aprobarea sa, aşa cum ‘lumina feţei lui Iehova’ înseamnă aprobarea divină (Psalmii 44:3; 89:15). Când vedem adunându-se nori, ştim sigur că va ploua şi că vor fi recolte bogate. În mod asemănător, bunăvoinţa regelui prevesteşte lucruri bune. Viaţa sub guvernarea Regelui mesianic va fi bogată, plină de binecuvântări, aşa cum a fost, într-o anumită măsură, guvernarea regelui Solomon. — Psalmul 72:1–17.

În timp ce aşteptăm ca Regatul lui Dumnezeu să preia controlul asupra a tot ce se întâmplă sub soare, să-i cerem ajutor lui Iehova ca să dobândim o inimă curată. Să ne punem încrederea în el şi să cultivăm teama sfântă. Procedând astfel, putem fi deplin încredinţaţi că ‘ne vor reuşi planurile’. — Proverbele 16:3.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

În ce sens l-a făcut Iehova „pe cel rău pentru ziua nenorocirii“?