Alegeri care ne fac fericiţi

DE CÂTE ori nu vi s-a întâmplat să spuneţi în sinea voastră: „Ce bine ar fi fost dacă aş fi procedat altfel!“ Toţi ne dorim să luăm decizii bune, mai ales când ele ne pot schimba cursul vieţii. Prin urmare, cum putem lua decizii care să ne facă fericiţi?

În primul rând avem nevoie de norme demne de încredere la care să ne raportăm. Mulţi cred că astfel de norme nu există. Potrivit unui sondaj făcut în Statele Unite, 75% dintre elevii din ultimul an de liceu consideră că nu există standarde absolute pe baza cărora să se poată stabili ce este corect şi ce este greşit, ci, mai degrabă, conceptele de bine şi rău trebuie definite în funcţie de „valorile fiecărui om şi ale fiecărei culturi“.

Dar este oare înţelept să credem că normele morale sunt o simpIă chestiune de gust? Sau că ele depind de opinia majorităţii? Nicidecum! Dacă am face numai ce vrem s-ar ajunge la anarhie. Cine ar vrea să trăiască într-o societate în care nu există poliţie, legi şi justiţie? Mai mult, preferinţele personale nu sunt întotdeauna un ghid demn de încredere. Am putea alege să facem un lucru, să fim convinşi că procedăm corect, iar după aceea să ne dăm seama că am greşit. De fapt toată istoria omenirii demonstrează adevărul cuvintelor Bibliei: „Nu poate omul care umblă nici măcar să-şi conducă paşii“ (Ieremia 10:23). Luând în calcul toate acestea, unde putem găsi îndrumare când avem de luat decizii de importanţă majoră în viaţă?

Tânărul conducător despre care s-a vorbit în articolul precedent a dat dovadă de înţelepciune şi i s-a adresat lui Isus, care i-a îndreptat  atenţia spre Legea lui Dumnezeu. Isus a recunoscut că Iehova este Sursa supremă a înţelepciunii şi a cunoştinţei şi că el ştie ce este cel mai bine pentru creaturile sale. El a spus: „Învăţătura pe care o predau eu nu este a mea, ci a celui care m-a trimis“ (Ioan 7:16). Nu există nicio îndoială că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, oferă îndrumare demnă de încredere, ajutându-ne astfel să luăm decizii înţelepte în viaţă. Să ne oprim acum asupra câtorva principii din Cuvântul lui Dumnezeu pe care trebuie să le aplicăm dacă vrem să fim fericiţi.

Regula de aur

În celebra Predică de pe munte, Isus a enunţat un principiu esenţial care ne poate ajuta să luăm decizii înţelepte în relaţiile cu alţii. El a spus: „Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel“ (Matei 7:12). Acest principiu este numit adesea Regula de aur.

Uneori, principiul de mai sus a fost enunţat în formă negativă: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face“. Ca să înţelegem diferenţa dintre Regula de aur şi versiunea ei negativă, să analizăm parabola lui Isus despre bunul samaritean. Un evreu a fost bătut şi zăcea aproape mort în drum. Şi preotul, şi levitul care au trecut pe acolo nu s-au oprit să-l ajute. Dat fiind că nu i-au făcut niciun rău acelui om, am putea spune că au acţionat potrivit formei negative a Regulii de aur. Dar, spre deosebire de ei, un samaritean s-a oprit, i-a legat rănile şi l-a dus la un han. L-a tratat aşa cum el însuşi ar fi dorit să fie tratat dacă s-ar fi aflat într-o situaţie asemănătoare. El a respectat Regula de aur luând o decizie corectă! — Luca 10:30–37.

Putem urma această regulă de conduită în multe situaţii, spre binele nostru şi al altora. Să presupunem că avem vecini noi. De ce nu am lua iniţiativa să-i facem să se simtă bineveniţi? Ne-am putea oferi să le arătăm împrejurimile şi să-i ajutăm, în caz că au nevoie de ceva. Luând iniţiativa în a le arăta consideraţie, vom fi în relaţii bune cu ei. Mai mult, vom avea satisfacţia că am făcut ceea ce-i place lui Dumnezeu. Şi oare nu este aceasta o alegere înţeleaptă?

Alegeri în spiritul iubirii de semeni

În afară de Regula de aur, Isus a dat şi alte îndrumări care ne ajută să facem alegeri înţelepte. Când a fost întrebat care este cea mai mare poruncă din Legea mozaică, el a răspuns: „«Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta». Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. A doua, asemenea ei, este: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi». De aceste două porunci depind toată Legea şi Profeţii“. — Matei 22:36–40.

În noaptea dinaintea morţii sale, Isus le-a dat discipolilor săi „o poruncă nouă“: „Să vă iubiţi unii pe alţii“ (Ioan 13:34). De ce a spus el că aceasta era o poruncă nouă? Nu spusese tot el cu puţin timp înainte că a-ţi iubi aproapele era una din cele două porunci de care depinde întreaga Lege? Legea mozaică le poruncea israeliţilor: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“ (Leviticul 19:18). Dar acum, Isus le poruncea discipolilor să facă mai mult decât atât. În aceeaşi noapte, el le-a spus că urma să-şi dea viaţa pentru ei. Apoi a adăugat: „Iată porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu. Nimeni nu are iubire mai mare decât aceea în care cineva îşi dă sufletul pentru prietenii săi“ (Ioan 15:12, 13). Această poruncă era nouă în sensul că, potrivit ei, interesele altora trebuiau puse mai presus de propriile interese.

Există multe modalităţi prin care putem demonstra iubire neegoistă, punând binele altora mai presus de binele nostru. Imaginaţi-vă că sunteţi acasă şi că vreţi să daţi  muzica mai tare. Ştiţi însă că i-aţi putea deranja pe vecini. Veţi renunţa la propria plăcere pentru liniştea lor? Altfel spus, veţi pune dorinţele altora înaintea propriilor dorinţe?

Gândiţi-vă acum la următoarea situaţie: Într-o zi friguroasă de iarnă, cu multă zăpadă, doi Martori ai lui Iehova din Canada i-au făcut o vizită unui domn în vârstă, care, printre altele, le-a spus că suferă de o boală cardiacă şi că nu poate curăţa zăpada din faţa casei. După o oră şi ceva a auzit zgomot de lopeţi. Cei doi Martori se întorseseră să cureţe zăpada de pe alee şi de pe scările de la intrare. Iată ce a scris el apoi filialei Martorilor lui Iehova din Canada: „Astăzi am văzut cu ochii mei ce înseamnă adevărata iubire creştină. Deşi sunt cam pesimist când mă gândesc la starea lumii actuale, ceea ce mi s-a întâmplat azi mi-a ridicat moralul şi mi-a sporit respectul pentru activitatea pe care o desfăşuraţi în întreaga lume“. Da, un ajutor oferit altora, oricât de mic ar părea, poate însemna mult. Cât de fericiţi vom fi dacă vom face alegeri care dovedesc spirit de sacrificiu!

Alegeri în spiritul iubirii de Dumnezeu

Când avem de luat decizii trebuie să ne gândim şi la cea mai mare poruncă dată de Cristos: „Să-l iubeşti pe Dumnezeu“. Isus s-a adresat iniţial evreilor, care, ca naţiune, erau deja dedicaţi lui Iehova. Însă fiecare israelit trebuia, la rândul lui, să aleagă dacă avea sau nu să-l iubească pe Dumnezeu, slujindu-i din toată inima şi din tot sufletul. — Deuteronomul 30:15, 16.

În mod asemănător, alegerile pe care le facem arată ce simţim faţă de Dumnezeu. Pe măsură ce învăţaţi mai mult din Biblie şi ajungeţi să înţelegeţi mai bine valoarea ei practică, şi dumneavoastră trebuie să faceţi o alegere. Veţi studia cu regularitate Biblia cu obiectivul de a-l urma pe Cristos? Dacă veţi proceda aşa, veţi fi cu siguranţă fericiţi. Isus însuşi a spus: „Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“. — Matei 5:3.

Nu ştim dacă tânărul conducător a regretat hotărârea pe care a luat-o. Dar ştim cum s-a simţit apostolul Petru după ce ani de zile a fost discipol al lui Isus. În jurul anului 64 e.n., în amurgul vieţii, Petru i-a încurajat pe fraţii săi de credinţă: „Faceţi tot posibilul ca în final să fiţi găsiţi de [Dumnezeu] fără pată, fără defect şi în pace“ (2 Petru 1:14; 3:14). În mod sigur, Petru nu a regretat alegerea pe care a făcut-o cu 30 de ani înainte şi i-a încurajat pe alţii să rămână fideli alegerii lor.

Dacă vom aplica sfatul lui Petru vom alege să-l urmăm pe Isus, să ne asumăm responsabilităţile care decurg de aici şi să respectăm poruncile lui Dumnezeu (Luca 9:23; 1 Ioan 5:3). Deşi acest lucru nu este uşor, Isus ne promite: „Veniţi la mine, voi, toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi înviora!  Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu sunt blând şi am o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre. Pentru că jugul meu este plăcut şi sarcina mea, uşoară“. — Matei 11:28–30.

Când avea zece ani, Arthur a început să ia lecţii de vioară. Îl aştepta o carieră strălucită. La paisprezece ani dădea concerte. Cu toate acestea, nu era fericit. Tatăl său îşi punea mereu întrebări cu privire la sensul vieţii şi invita la ei acasă profesori de religie. Adesea discutau în familie pe tema existenţei lui Dumnezeu şi se întrebau de ce permite el răutatea. Apoi, tatăl lui Arthur a vorbit şi cu Martorii lui Iehova. Discuţia aceea i-a atins inima şi toată familia a început să studieze Biblia.

Încet, încet, Arthur a înţeles, pe baza Bibliei, de ce permite Dumnezeu suferinţa şi care este de fapt scopul vieţii. Alături de alţi trei membri ai familiei sale, Arthur a făcut o alegere pe care n-o regretă: şi-a dedicat viaţa lui Iehova. El spune: „Sunt atât de fericit că Iehova m-a binecuvântat ajutându-mă să înţeleg adevărul şi că m-a salvat din lumea plină de invidie în care lucram. Oamenii sunt în stare de orice ca să reuşească pe plan profesional“.

Şi-a păstrat pasiunea pentru vioară şi îi place să cânte pentru prieteni. Dar acum, serviciul pentru Dumnezeu este cel mai important lucru din viaţa sa. El slujeşte la o filială a Martorilor lui Iehova. Spre deosebire de tânărul conducător bogat, fiecare dintre noi poate face o alegere înţeleaptă, asemenea lui Arthur şi altor milioane de oameni. O alegere care ne va aduce cea mai mare bucurie din câte există: bucuria de a-l urma pe Isus!

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Dacă alegem să dăm o mână de ajutor, facem mult bine

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Veţi alege să studiaţi Biblia şi să-l urmaţi pe Cristos?