Religia — alegerea ta sau a părinţilor?

ÎN POLONIA, mulţi oameni le spun Martorilor lui Iehova: „În credinţa asta m-am născut, în ea vreau să mor“. În opinia lor, religia se transmite din generaţie în generaţie. Întâlniţi o concepţie similară şi în ţara voastră? Din cauza unei asemenea mentalităţi, religia tinde să devină pentru mulţi un simplu ritual, doar o tradiţie de familie. Li s-ar putea întâmpla acest lucru şi Martorilor lui Iehova care au primit o valoroasă moştenire spirituală de la părinţi sau de la bunici?

Lui Timotei, care a fost ajutat de mama şi de bunica lui să creadă în adevăratul Dumnezeu şi să-l iubească, nu i s-a întâmplat aşa ceva. El cunoştea scrierile sfinte „din pruncie“. Cu timpul, asemenea mamei şi bunicii lui, Timotei s-a convins că religia adevărată era creştinismul. El ‘a fost convins să creadă’ pe baza a ceea ce a învăţat din Scripturi despre Isus Cristos (2 Tim. 1:5; 3:14, 15). Prin urmare, deşi părinţii creştini îşi dau toată silinţa să-şi ajute copiii să devină slujitori ai lui Iehova, copiii trebuie să cultive ei înşişi dorinţa de a i se închina lui Dumnezeu (Mar. 8:34).

Dacă vrea să-i slujească lui Iehova din iubire şi să-şi păstreze integritatea orice s-ar întâmpla, fiecare tânăr trebuie să se convingă de adevărul creştin pe baza unor argumente solide. Numai aşa va avea o credinţă puternică şi bine înrădăcinată (Ef. 3:17; Col. 2:6, 7).

Rolul copiilor

„Ştiam că Martorii lui Iehova sunt religia adevărată, dar mi-era greu să accept ce spuneau ei despre felul în care să-ţi trăieşti viaţa“, mărturiseşte Albert *, care a crescut într-o familie de Martori. Dacă eşti tânăr, poate că şi tu simţi la fel. În acest caz, încearcă să înţelegi modul de viaţă aprobat de Dumnezeu şi astfel vei face cu plăcere voinţa sa (Ps. 40:8). Albert îşi aminteşte: „Am început pur şi simplu să mă rog. Dar mi-a fost greu, trebuia să mă oblig. Însă, nu după mult timp, am înţeles că puteam fi preţios în ochii lui Dumnezeu dacă mă străduiam să fac ce este bine. Ca urmare, am dobândit tăria de a face schimbările necesare“. Dacă vei lega o prietenie strânsă cu Iehova, îţi vei dori din ce în ce mai mult să îndeplineşti cerinţele sale (Ps. 25:14; Iac. 4:8).

 Gândeşte-te la un joc sau la un sport. Dacă nu-i cunoşti regulile sau nu-l joci prea bine, te plictiseşte, nu-i aşa? În schimb, dacă îi înveţi regulile şi devii bun, de abia aştepţi, chiar cauţi ocazii, să joci. La fel este şi cu activităţile creştine. Aşadar, pregăteşte-te pentru întruniri. Implică-te în viaţa congregaţiei. Fii sigur că, indiferent de vârsta ta, poţi chiar să-i încurajezi pe ceilalţi prin propriul exemplu (Evr. 10:24, 25).

De asemenea, când le vorbeşti altora despre credinţa ta, trebuie să faci asta din iubire, nu din constrângere. Întreabă-te: De ce vreau să le vorbesc oamenilor despre Iehova? De ce îl iubesc pe Dumnezeu? E bine să vezi în Iehova un Tată iubitor. Iată ce a declarat el prin profetul Ieremia: „Mă veţi căuta şi mă veţi găsi, fiindcă mă veţi căuta din toată inima voastră“ (Ier. 29:13, 14). Dar ce înseamnă a-l căuta pe Iehova? Jakub ne spune: „A trebuit să-mi schimb modul de gândire. Încă de mic mergeam la întruniri şi participam la lucrarea de predicare. Însă aceste activităţi deveniseră oarecum o rutină. Numai după ce l-am cunoscut mai bine pe Iehova şi am cultivat o prietenie strânsă cu el am ajuns să trăiesc realmente adevărul“.

Cât de mult îţi place lucrarea de predicare? Asta depinde în mare măsură de prietenii pe care ţi-i alegi. „Cine umblă cu înţelepţii devine înţelept“, zice un proverb inspirat (Prov. 13:20). Prin urmare, caută prieteni încurajatori, care au obiective spirituale şi îi slujesc lui Iehova cu bucurie. „Prietenia cu mulţi tineri ce iubesc serviciul sacru a avut un efect benefic asupra mea. Am început să predic cu regularitate, ceea ce mi-a adus multă bucurie“, povesteşte Jola.

Rolul părinţilor

„Le sunt nespus de recunoscătoare părinţilor că m-au învăţat adevărul despre Iehova“, mai spune Jola. Da, părinţii îşi pot ajuta mult copiii să ia decizia de a-i sluji lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a scris: „Voi, taţilor, . . . creşteţi-i în disciplina şi în modul de gândire al lui Iehova“ (Ef. 6:4). Acest sfat inspirat subliniază că părinţii au datoria de a-i învăţa pe copii căile lui Iehova, nu ale lor. În loc să-i îndemnaţi să realizeze ceea ce aţi dori voi, ce frumos ar fi să-i ajutaţi să-şi fixeze obiectivul de a trăi în armonie cu scopurile lui Dumnezeu!

Întipăriţi-le în minte cuvintele lui Iehova şi ‘vorbiţi-le despre ele când sunteţi acasă şi când umblaţi pe drum, când vă culcaţi şi când vă sculaţi’ (Deut. 6:6, 7). „Discutam mult despre diversele forme de serviciu cu timp integral“, relatează Ewa şi Ryszard, părinţi a trei fii. Care au fost rezultatele? „Băieţii erau mici când s-au înscris la Şcoala Teocratică, apoi au devenit vestitori, iar în cele  din urmă au decis să se boteze. Ulterior au început serviciul cu timp integral, la Betel sau ca pionieri.“

Este esenţial ca părinţii să dea un bun exemplu. Iată ce ne spune Ryszard: „Am fost hotărâţi să nu avem o viaţă dublă, adică să nu ne purtăm într-un fel acasă şi în alt fel în congregaţie“. Aşadar, întrebaţi-vă: Ce văd copiii la mine? Văd ei că îl iubesc sincer pe Iehova? Transpare această iubire din rugăciunile şi din obiceiurile mele de studiu? Este ea evidentă în atitudinea mea faţă de predicare, destindere, lucruri materiale sau în felul în care vorbesc despre ceilalţi membri ai congregaţiei? (Luca 6:40) Copiii observă cum ne comportăm zi de zi şi remarcă imediat dacă zicem una şi facem alta.

Deşi disciplinarea este necesară în educarea copiilor, Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Educă-l pe copil conform căii potrivite pentru el“ (Prov. 22:6). Ewa şi Ryszard menţionează: „Ne-am făcut timp să ţinem un studiu biblic cu fiecare în parte“. Fireşte, părinţii sunt cei care decid dacă e cazul să studieze separat cu fiecare copil. Oricum ar sta lucrurile, copilul trebuie tratat ca o persoană unică. Aceasta presupune din partea părinţilor să fie flexibili şi echilibraţi. De pildă, în loc să le spuneţi copiilor că un anumit fel de muzică este nepotrivit, nu i-aţi putea ajuta să facă alegeri înţelepte pe baza principiilor biblice?

Probabil copiii ştiu foarte bine ce aşteptaţi de la ei şi par să vă respecte dorinţele. Însă trebuie să ajungeţi la inima lor. Nu uitaţi că „gândurile din inima omului sunt ca nişte ape adânci, dar omul cu discernământ le va scoate de acolo“ (Prov. 20:5). Manifestaţi deci discernământ, fiţi atenţi la orice ar putea indica o problemă în inima copilului şi treceţi imediat la acţiune. Arătaţi-vă îngrijorarea, fără a-l acuza, şi puneţi întrebări potrivite. Totuşi, nu-l supuneţi unui interogatoriu. Preocuparea voastră sinceră îi va atinge inima şi astfel îl veţi putea ajuta.

 Rolul congregaţiei

Dragi fraţi, îi puteţi ajuta pe tinerii din congregaţia voastră să-şi aprecieze moştenirea spirituală? Deşi părinţii sunt răspunzători de instruirea copiilor, şi alţi membri ai congregaţiei, îndeosebi supraveghetorii, îi pot susţine. Este foarte important să sprijinim şi acele familii în care numai un părinte este Martor al lui Iehova.

Dar ce pot face bătrânii creştini pentru a-i ajuta pe tineri să-l iubească pe Iehova şi să se simtă utili şi apreciaţi? Mariusz, supraveghetor într-o congregaţie din Polonia, ne spune: „Trebuie să comunice cât mai mult cu tinerii. Şi nu doar când se ivesc probleme, ci şi cu alte ocazii — în lucrarea de predicare, după întruniri sau la un ceai“. I-aţi putea întreba cum se simt în congregaţie. Discuţiile sincere, deschise îi apropie pe tineri de congregaţie şi îi ajută să simtă că fac parte din ea.

Dacă eşti bătrân creştin, te străduieşti să-i cunoşti mai bine pe tinerii din congregaţie? Albert, care în prezent slujeşte ca bătrân, s-a confruntat cu mai multe probleme în adolescenţă. El povesteşte: „La un moment dat, am avut nevoie de o vizită de păstorire specială“. Bătrânii mai pot manifesta interes faţă de tineri rugându-se pentru bunăstarea lor spirituală (2 Tim. 1:3).

Este bine ca tinerii să se implice în activităţile congregaţiei. Altminteri s-ar putea concentra asupra unor obiective lumeşti. Dragi fraţi şi surori, puteţi să-i invitaţi în lucrarea de predicare şi să vă împrieteniţi cu ei? Destindeţi-vă împreună, creând o atmosferă de încredere şi prietenie. Jola îşi aminteşte: „O soră pionieră s-a preocupat de mine. Ea a fost prima persoană cu care am mers în lucrare pentru că am vrut cu adevărat să predic“.

Este alegerea voastră

Tinerilor, întrebaţi-vă: Ce obiective mi-am fixat în viaţă? Dacă nu sunt încă botezat, mi-am propus acest obiectiv? Decizia de a deveni Martor al lui Iehova trebuie să izvorască dintr-o inimă plină de iubire pentru Dumnezeu, nu din sentimentul datoriei faţă de tradiţia familiei.

Fie ca Iehova să devină cel mai bun Prieten al vostru, iar adevărul, comoara inimii voastre! Iehova a spus prin profetul Isaia: „Nu te uita în jur, căci eu sunt Dumnezeul tău!“. El vă va fi alături atât timp cât îi rămâneţi prieteni. Fără îndoială, vă va întări şi ‘vă va sprijini cu mâna sa dreaptă a dreptăţii’! (Is. 41:10)

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Încercaţi să discerneţi ce este în inima copilului

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Decizia de a te boteza trebuie să izvorască dintr-o inimă plină de iubire pentru Iehova