Să continuăm să creştem în iubire frăţească

„Umblaţi mereu în iubire, aşa cum şi Cristos v-a iubit.“ (EF. 5:2)

1. Potrivit cuvintelor lui Isus, care este semnul de identificare al continuatorilor săi?

PREDICAREA din casă în casă a veştii bune despre Regat este o trăsătură distinctivă a Martorilor lui Iehova. Totuşi, Cristos Isus a ales o altă trăsătură a creştinismului ca semn de identificare al adevăraţilor săi discipoli. El a spus: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v-am iubit eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi“ (Ioan 13:34, 35).

2, 3. Ce efect are iubirea frăţească asupra celor ce participă la întrunirile creştine?

² Iubirea frăţească ce există între adevăraţii creştini nu are egal în lume. Aşa cum un magnet atrage fierul, tot aşa iubirea îi ţine strâns uniţi pe slujitorii lui Iehova şi îi atrage pe cei sinceri la închinarea adevărată. Să luăm, de exemplu, cazul lui Marcelino, un bărbat din Camerun, care şi-a pierdut vederea într-un accident de muncă. După accident s-a răspândit zvonul că orbise fiindcă era vrăjitor. În loc să-i aline suferinţa, pastorul şi alţi membri ai bisericii din care făcea parte l-au exclus din rândurile lor. Mai târziu, când un Martor al lui Iehova l-a invitat la o întrunire, Marcelino a ezitat să accepte invitaţia, temându-se că va fi respins din nou.

³ Însă, când a mers la Sala Regatului, a fost plăcut surprins. Acolo a fost întâmpinat cu căldură şi a găsit multă mângâiere în învăţăturile biblice pe care le-a auzit. Marcelino a început să asiste la toate întrunirile, a progresat în studierea Bibliei, iar în 2006 s-a botezat. În prezent le împărtăşeşte adevărul biblic membrilor familiei şi semenilor şi conduce câteva studii. Marcelino vrea ca persoanele cu care studiază să simtă aceeaşi iubire pe care a simţit-o el în mijlocul poporului lui Dumnezeu.

4. De ce trebuie să dăm ascultare îndemnului lui Pavel de ‘a umbla mereu în iubire’?

⁴ Într-adevăr, iubirea creştină îi atrage pe cei sinceri. Însă ea nu poate exista dacă noi nu ne facem partea. Să ne imaginăm un foc de tabără ce arde în puterea nopţii, atrăgându-i pe oameni la lumina şi căldura lui. Dacă acei oameni nu pun lemne pe foc, focul se va stinge. La fel se poate întâmpla şi cu iubirea ce-i uneşte pe membrii congregaţiei. Dacă nu-şi face fiecare partea pentru a o întări, aceasta va slăbi. Dar ce putem face? Apostolul Pavel ne dă răspunsul: „Umblaţi mereu în iubire, aşa cum şi Cristos v-a iubit şi s-a dat pe sine pentru voi ca ofrandă şi jertfă lui Dumnezeu cu mireasmă plăcută“ (Ef. 5:2). Aşadar, să analizăm în continuare câteva modalităţi concrete prin care dovedim că umblăm în iubire.

„Lărgiţi-vă şi voi“

5, 6. De ce i-a sfătuit Pavel pe creştinii din Corint ‘să se lărgească’?

⁵ Apostolul Pavel le-a scris creştinilor din Corintul antic: „Gura noastră vă vorbeşte deschis, corintenilor, inima noastră s-a deschis larg faţă de voi. Nu sunteţi la strâmtoare în noi, ci sunteţi la strâmtoare în propria voastră inimă. Şi ca răsplată — vă vorbesc ca unor copii ai mei — lărgiţi-vă şi voi“ (2 Cor. 6:11–13). De ce i-a sfătuit Pavel pe corinteni să se lărgească în iubire?

⁶ Să ne gândim la începuturile congregaţiei din Corintul antic. Pavel a ajuns în Corint spre  sfârşitul anului 50 e.n. Deşi la început predicarea lui a întâmpinat opoziţie, apostolul n-a renunţat, iar în scurtă vreme mulţi corinteni au acceptat vestea bună. Timp de „un an şi şase luni“, Pavel a lucrat din greu ca să înveţe şi să întărească noua congregaţie. În mod evident, el îi iubea mult pe creştinii din Corint (Fap. 18:5, 6, 9–11). La rândul lor, ei aveau toate motivele să-l iubească şi să-l respecte. Cu toate acestea, unii membri ai congregaţiei s-au îndepărtat de Pavel. Probabil că unora nu le plăceau sfaturile lui directe (1 Cor. 5:1–5; 6:1–10). Alţii probabil că îşi plecaseră urechea la calomniile „superapostolilor“ (2 Cor. 11:5, 6). Pavel dorea să fie iubit de toţi fraţii şi surorile din congregaţie. De aceea, i-a implorat ‘să se lărgească’ apropiindu-se de el şi de alţi colaboratori creştini.

7. Cum putem ‘să ne lărgim’ în iubirea frăţească?

⁷ Dar ce se poate spune despre noi? Cum putem ‘să ne lărgim’ în iubirea frăţească? Persoanelor de aceeaşi vârstă sau de aceeaşi etnie le-ar putea fi mai uşor să se apropie unele de altele. Iar cei ce au preferinţe comune în ce priveşte destinderea petrec adesea mult timp împreună. Dar, dacă ceea ce ne apropie de unii creştini ne îndepărtează de alţii, trebuie ‘să ne lărgim’. Ar fi înţelept să ne întrebăm: Sunt rare ocaziile când merg în predicare sau petrec timp cu fraţi şi surori din afara cercului meu de prieteni? La Sala Regatului, îmi limitez relaţiile cu cei noi deoarece consider că aceştia trebuie mai întâi să se dovedească demni de prietenia mea? Îi salut atât pe cei în vârstă, cât şi pe cei tineri din congregaţie?

8, 9. Cum ne poate ajuta sfatul lui Pavel din Romani 15:7 ‘să ne lărgim’ în iubire?

⁸ Să ne oprim puţin asupra acestui ultim aspect, faptul de a ne saluta unii pe alţii. Cuvintele lui Pavel către creştinii din Roma ne pot ajuta să cultivăm atitudinea potrivită faţă de colaboratorii în închinare. (Citeşte Romani 15:7.) Termenul grecesc tradus prin „a primi cu căldură“ înseamnă „a primi cu bunătate sau ospitalitate, a accepta pe cineva în cercul său de prieteni“. Când îi veneau prietenii în vizită, o gazdă ospitalieră din timpurile biblice îşi exprima deschis bucuria de a-i vedea. Figurativ vorbind, aşa ne-a primit şi Cristos în congregaţia creştină, iar noi suntem îndemnaţi să-i urmăm exemplul, primindu-i cu căldură pe fraţii noştri.

⁹ Când îi salutăm pe fraţi la Sala Regatului sau în alte locuri, le-am putea acorda mai multă atenţie celor pe care nu i-am văzut sau cu care n-am vorbit în ultima vreme. De ce n-am sta câteva minute de vorbă cu ei? La următoarea întrunire, am putea discuta cu alţi fraţi. În scurt timp, vom fi avut conversaţii plăcute cu aproape toţi membrii congregaţiei. Nu trebuie să ne facem griji dacă nu reuşim să vorbim cu toţi într-o zi. Şi nimeni n-ar trebui să se supere dacă nu reuşim să-l salutăm la fiecare întrunire.

10. Ce ocazii extraordinare avem cu toţii în organizaţia lui Iehova, şi cum le putem fructifica?

 ¹⁰ Când îi salutăm pe alţii, facem de fapt primul pas în a-i primi cu căldură. Acest prim pas poate duce la conversaţii plăcute şi la prietenii durabile. De exemplu, fraţii care fac cunoştinţă şi discută unii cu alţii la congrese îşi doresc să se reîntâlnească. Voluntarii care lucrează la construirea Sălilor Regatului, precum şi cei ce iau parte la acţiunile de ajutorare în caz de dezastre leagă deseori prietenii strânse între ei deoarece, lucrând umăr la umăr, ajung să-şi vadă reciproc calităţile. În organizaţia lui Iehova avem numeroase ocazii de a lega prietenii trainice. Dacă ne ‘lărgim’, ne vom face mai mulţi prieteni, iar astfel iubirea care ne uneşte în închinarea adevărată va creşte.

Să fim sociabili

11. Potrivit cu Marcu 10:13–16, ce exemplu a lăsat Isus?

¹¹ Toţi creştinii trebuie să se străduiască să fie prietenoşi, aşa cum a fost Isus. Să ne gândim cum a reacţionat Isus când discipolii săi au încercat să-i împiedice pe unii părinţi să-i aducă pe copiii lor la el. „Lăsaţi copilaşii să vină la mine!“, le-a spus el. „Nu încercaţi să-i opriţi, căci regatul lui Dumnezeu este al celor ca ei.“ Apoi „a luat copiii în braţe şi i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei“ (Mar. 10:13–16). Cât de încântaţi trebuie să fi fost acei micuţi fiindcă Marele Învăţător le-a arătat atenţie şi iubire!

12. Ce ne-ar putea împiedica să stăm de vorbă cu alţii?

¹² Fiecare creştin ar trebui să se întrebe: Caut ocazii să stau de vorbă cu alţii sau de multe ori dau impresia că sunt prea ocupat? Anumite obiceiuri, care nu sunt rele în sine, pot ridica uneori bariere în calea comunicării. De exemplu, dacă vorbim întruna la celular sau ascultăm la căşti în prezenţa altora, am putea da de înţeles că nu ne dorim compania lor. Dacă alţii ne văd mereu ocupaţi cu computerul portabil, s-ar putea gândi că nu vrem să vorbim cu ei. Bineînţeles, este „un timp pentru a tăcea“. Dar, când suntem cu alţii, de cele mai multe ori este ‘timpul pentru a vorbi’ (Ecl. 3:7). Unii ar putea spune: „Prefer să fiu mai reţinut“ sau „Dimineaţa nu prea am chef de vorbă“. Totuşi, faptul de a purta discuţii prieteneşti chiar şi atunci când nu avem dispoziţia necesară este o dovadă de iubire, care „nu îşi caută propriile interese“ (1 Cor. 13:5).

13. Ce atitudine l-a încurajat Pavel pe Timotei să aibă faţă de fraţii şi surorile de credinţă?

¹³ Pavel l-a încurajat pe tânărul Timotei să arate respect faţă de toţi membrii congregaţiei. (Citeşte 1 Timotei 5:1, 2.) Şi noi trebuie să-i tratăm pe creştinii mai în vârstă ca pe nişte mame şi taţi, iar pe cei mai tineri, ca pe fraţii şi surorile noastre de corp. Dacă avem această atitudine, niciunul dintre membrii congregaţiei nu se va simţi stingher în prezenţa noastră.

14. Ce foloase aduc discuţiile ziditoare?

¹⁴ Purtând discuţii ziditoare cu alţii, contribuim la bunăstarea lor spirituală şi afectivă. Un frate care lucrează la o filială îşi aminteşte cu drag de câţiva betelişti mai în vârstă, care, în primele sale zile la Betel, îşi făceau timp să stea de vorbă cu el. Cuvintele lor încurajatoare l-au făcut să se simtă bine-venit în familia Betel. Acum el se străduieşte să le urmeze exemplul stând de vorbă cu ceilalţi betelişti.

Umilinţa ne ajută să facem pace

15. Ce arată că şi între noi pot apărea neînţelegeri?

¹⁵ Două surori creştine din anticul Filipi, Evodia şi Sintiche, au avut dificultăţi în rezolvarea unei probleme ce apăruse între ele (Filip. 4:2, 3). Din cauza unei dispute aprinse, care a ajuns să fie cunoscută şi de alţii, Pavel şi Barnaba s-au separat unul de celălalt pentru o vreme (Fap. 15:37–39). Aceste relatări dovedesc că şi între adevăraţii închinători ai lui Dumnezeu se pot ivi neînţelegeri. Iehova ne arată cum să ne rezolvăm conflictele şi să restabilim relaţiile de prietenie. Însă el aşteaptă ceva şi din partea noastră.

16, 17. a) Cât de importantă este umilinţa în rezolvarea neînţelegerilor? b) Cum reiese valoarea umilinţei din relatarea despre întâlnirea lui Iacob cu Esau?

 ¹⁶ Imaginează-ţi că pleci împreună cu un prieten într-o călătorie cu maşina. Pentru a putea pleca la drum, trebuie să pui cheia în contact şi să porneşti motorul. În mod asemănător, există o cheie şi pentru „pornirea“ procesului împăcării. Această cheie este umilinţa. (Citeşte Iacov 4:10.) Ea le permite celor aflaţi în conflict să înceapă să aplice principiile biblice, după cum ne arată următorul exemplu biblic.

¹⁷ Trecuseră douăzeci de ani de când Esau se mâniase atât de tare pe Iacob din cauza dreptului de întâi născut, încât voia să-l omoare. Acum aceşti fraţi gemeni erau pe punctul de a se întâlni din nou. „Pe Iacob l-a cuprins o mare frică şi s-a îngrijorat.“ El ştia că era foarte posibil ca Esau să-l atace. Însă, când s-au întâlnit, Iacob a făcut un lucru la care Esau nu s-a aşteptat. În timp ce se apropia de fratele său, el „s-a plecat până la pământ“. Ce s-a întâmplat apoi? „Esau a alergat în întâmpinarea lui, l-a îmbrăţişat şi s-a aruncat de gâtul lui şi l-a sărutat şi amândoi au început să plângă“ (Gen. 27:41; 32:3–8; 33:3, 4). Astfel, a fost evitată o posibilă luptă. Umilinţa lui Iacob a stins orice sentiment de ură pe care Esau l-ar fi putut nutri.

18, 19. a) Când apar neînţelegeri, de ce este important să luăm iniţiativa şi să aplicăm sfaturile Bibliei? b) De ce nu trebuie să ne pierdem speranţa dacă cealaltă persoană nu reacţionează favorabil de la început?

¹⁸ Biblia conţine sfaturi excelente privitoare la rezolvarea neînţelegerilor (Mat. 5:23, 24; 18:15–17; Ef. 4:26, 27). * Însă, dacă nu le aplicăm cu umilinţă, ne va fi greu să facem pace. Aşadar, să nu aşteptăm din partea celeilalte persoane să arate umilinţă, când şi noi avem această cheie în mână!

¹⁹ Dacă, dintr-un motiv sau altul, încercările noastre de a face pace nu par să dea rezultate, să nu ne pierdem speranţa. Poate că persoana cu care avem o neînţelegere are nevoie de timp ca să-şi pună în ordine sentimentele. De exemplu, fraţii lui Iosif i-au făcut mult rău acestuia. Şi au trecut mulţi ani până s-au reîntâlnit cu Iosif, care devenise prim-ministru al Egiptului. Însă până la urmă ei şi-au schimbat atitudinea şi l-au implorat să-i ierte. Iosif i-a iertat şi, astfel, fiii lui Iacob au devenit o  naţiune ce a avut privilegiul de a purta numele lui Iehova (Gen. 50:15–21). Păstrând pacea cu fraţii şi surorile noastre, contribuim la unitatea şi fericirea congregaţiei. (Citeşte Coloseni 3:12–14.)

Să iubim „cu fapta şi cu adevărul“

20, 21. Ce lecţie desprindem din gestul lui Isus de a le spăla picioarele apostolilor?

²⁰ Cu puţin timp înainte să moară, Isus le-a spus apostolilor: „V-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut eu, aşa să faceţi şi voi“ (Ioan 13:15). El tocmai le spălase picioarele celor doisprezece. Gestul lui n-a fost nici un ritual, nici un simplu act de amabilitate. Chiar înainte de a consemna acest episod, Ioan a scris: „Isus . . . , fiindcă i-a iubit pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit“ (Ioan 13:1). Ceea ce l-a îndemnat pe Isus să facă un lucru pe care îl făcea de obicei un sclav a fost iubirea faţă de discipoli. La rândul lor, aceştia trebuiau să facă cu umilinţă fapte de iubire unii faţă de alţii. Da, iubirea frăţească autentică trebuie să ne motiveze să ne interesăm îndeaproape de toţi fraţii şi surorile de credinţă.

²¹ Apostolul Petru, căruia Fiul lui Dumnezeu îi spălase picioarele, a înţeles semnificaţia gestului lui Isus. El a scris: „Acum, că v-aţi purificat sufletul prin ascultarea de adevăr, ceea ce a dus la o afecţiune frăţească neipocrită, iubiţi-vă profund unii pe alţii, din inimă“ (1 Pet. 1:22). Apostolul Ioan, ce se numărase şi el printre cei cărora Domnul le spălase picioarele, a scris: „Copilaşilor, să iubim nu cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul!“ (1 Ioan 3:18). Aşadar, fie ca inima noastră să ne îndemne să ne dovedim iubirea frăţească prin fapte!

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• În ce moduri ne putem ‘lărgi’ în iubire unii faţă alţii?

• Ce ne poate ajuta să fim sociabili?

• Ce rol joacă umilinţa în restabilirea păcii?

• Ce ar trebui să ne motiveze să ne interesăm îndeaproape de fraţii noştri?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Să-i primim cu căldură pe fraţii de credinţă

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Nu irosi ocaziile de a petrece timp cu alţii