O singură turmă cu un singur păstor

„Voi, care m-aţi urmat, veţi sta şi voi pe douăsprezece tronuri şi le veţi judeca pe cele douăsprezece triburi ale lui Israel.“ (MAT. 19:28)

1. a) Cum i-a considerat Iehova pe urmaşii lui Avraam? b) A ignorat Iehova toate celelalte naţiuni? Explicaţi.

IEHOVA l-a iubit pe Avraam; de aceea, El a arătat iubire loială şi faţă de urmaşii acestuia. Pentru mai bine de 1 500 de ani, israeliţii, care erau descendenţi ai lui Avraam, au fost consideraţi de Iehova poporul Său, „o proprietate specială“. (Citeşte Deuteronomul 7:6.) Însemna oare aceasta că Iehova a ignorat celelalte naţiuni? Nu. În tot acest timp, neisraeliţii care doreau să i se închine lui Iehova puteau să intre în naţiunea Sa specială. Cei care se converteau, adică prozeliţii, erau consideraţi membri ai poporului Israel şi trebuiau să fie trataţi ca atare (Lev. 19:33, 34). Din partea lor se aştepta să respecte toate legile lui Iehova (Lev. 24:22).

2. a) Ce le-a spus Isus evreilor? b) La ce întrebări au dat naştere cuvintele lui Isus?

² Cu toate acestea, Isus le-a spus evreilor din timpul său ceva surprinzător: „Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unei naţiuni care va face roadele lui“ (Mat. 21:43). Cine avea să formeze noua naţiune? Cum ne influenţează pe noi această schimbare?

Noua naţiune

3, 4. a) Cum a identificat apostolul Petru noua naţiune? b) Din cine este formată noua naţiune?

³ Apostolul Petru a identificat în mod clar noua naţiune la care s-a referit Isus. Petru le-a spus colaboratorilor săi în credinţă: „Voi sunteţi «un neam ales, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor care să fie o proprietate specială, ca să anunţaţi pretutindeni virtuţile» celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată“ (1 Pet. 2:9). Aşa cum fusese profeţit, evreii care l-au acceptat pe Isus ca Mesia au fost primii membri ai acestei noi naţiuni (Dan. 9:27a; Mat. 10:6). Mai târziu, mulţi neevrei au fost primiţi şi ei în noua naţiune. Astfel, apostolul Petru a scris: „Odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu“ (1 Pet. 2:10).

⁴ Dar cui i se adresa Petru? Iată ce spune el la începutul scrisorii sale: „[Dumnezeu] ne-a născut din nou la o speranţă vie prin învierea lui Isus Cristos din morţi, la o moştenire nepieritoare, neîntinată şi care nu se veştejeşte. Aceasta vă este rezervată în ceruri vouă“ (1 Pet. 1:3, 4). Aşadar, această nouă naţiune este alcătuită din creştini unşi care au speranţă cerească. Ei formează „Israelul lui Dumnezeu“ (Gal. 6:16). Apostolul Ioan a văzut într-o viziune că israeliţii spirituali sunt în număr de 144 000. Ei sunt „cumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel“ ca să fie „preoţi“ şi „regi“ cu Isus o mie de ani (Rev. 5:10; 7:4; 14:1, 4; 20:6; Iac. 1:18).

Sunt şi alţii incluşi?

5. a) La cine se referă expresia „Israelul lui Dumnezeu“? b) De ce se poate spune că termenul „Israel“ are uneori un sens mai larg?

⁵ Aşadar, expresia „Israelul lui Dumnezeu“ din Galateni 6:16 se referă în mod evident  doar la creştinii unşi. Există însă şi ocazii când Iehova menţionează naţiunea Israel cu referire la alţi creştini, nu doar la cei unşi? Răspunsul poate fi găsit în cuvintele lui Isus adresate apostolilor săi loiali: „Închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat, ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea, în regatul meu, şi să staţi pe tronuri ca să judecaţi cele douăsprezece triburi ale lui Israel“ (Luca 22:28–30). Acest lucru va avea loc la „crearea din nou“, în timpul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos. (Citeşte Matei 19:28.)

6, 7. La cine se referă expresia „cele douăsprezece triburi ale lui Israel“ în contextul versetelor din Matei 19:28 şi Luca 22:30?

⁶ Cei 144 000 vor sluji în cer ca regi, preoţi şi judecători în timpul Domniei de O Mie de Ani (Rev. 20:4). Pe cine vor judeca ei şi peste cine vor domni? Din Matei 19:28 şi Luca 22:30 aflăm că ei vor judeca „cele douăsprezece triburi ale lui Israel“. Dar la cine se referă în acest context expresia „cele douăsprezece triburi ale lui Israel“? La toţi cei care au speranţă pământească, adică cei care au credinţă în jertfa lui Isus, dar care nu sunt membri ai clasei de regi şi preoţi. (Tribul lui Levi nu a fost inclus printre cele douăsprezece triburi ale Israelului din vechime.) Oamenii simbolizaţi aici de „cele douăsprezece triburi“ sunt cei care vor avea multe foloase pe plan spiritual în urma serviciului preoţesc îndeplinit de cei 144 000. Şi aceşti oameni, care nu sunt membri ai clasei preoţeşti, fac parte din poporul lui Dumnezeu, iar El îi iubeşte şi îi aprobă. Este deci potrivită asemănarea lor cu poporul lui Iehova din vechime.

⁷ După ce apostolul Ioan i-a văzut pe cei 144 000 de israeliţi spirituali sigilaţi definitiv înainte de necazul cel mare, el a observat şi „o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere“ şi care venea „din toate naţiunile“ (Rev. 7:9). Membrii ‘marii mulţimi’ vor supravieţui necazului cel mare şi vor trăi sub Domnia de O Mie de Ani. Lor li se vor alătura miliardele de oameni care vor învia (Ioan 5:28, 29; Rev. 20:13). Toţi aceştia vor alcătui cele douăsprezece triburi simbolice ale lui Israel, care vor fi judecate de Isus şi de cei 144 000 de coregenţi (Fap. 17:31; 24:15; Rev. 20:12).

8. Cum au prefigurat evenimentele care aveau loc cu ocazia Zilei Ispăşirii relaţia dintre cei 144 000 şi restul omenirii?

⁸ Relaţia dintre cei 144 000 şi restul omenirii a fost prefigurată de evenimentele care aveau loc cu ocazia Zilei Ispăşirii (Lev. 16:6–10). Marele preot trebuia, mai întâi de toate, să jertfească „pentru el şi pentru casa lui“ un taur ca ofrandă pentru păcat. În mod asemănător, jertfa lui Isus se aplică mai întâi la „casa“ lui, alcătuită din subpreoţi, care vor sluji cu el din ceruri. Tot în Ziua Ispăşirii, doi ţapi erau jertfiţi pentru păcatele celorlalţi israeliţi. Având în vedere că în acest context tribul preoţesc îi simbolizează pe cei 144 000, restul Israelului îi reprezintă pe cei cu speranţă pământească. Această aplicare arată că  expresia „cele douăsprezece triburi ale lui Israel“ din Matei 19:28 nu se referă la subpreoţii unşi de spirit ai lui Isus, ci la toţi ceilalţi care au credinţă în jertfa sa. *

9. a) Pe cine simbolizează preoţii din viziunea lui Ezechiel despre templu? b) Pe cine simbolizează ceilalţi israeliţi?

⁹ Să luăm un alt exemplu. Profetul Ezechiel a primit o viziune detaliată a templului lui Iehova (Ezec., cap. 40–48). În această viziune, preoţii slujesc în templu; ei instruiesc poporul şi primesc de la Iehova îndrumare şi corectare, atât pentru ei, cât şi pentru popor (Ezec. 44:23–31). De asemenea, membrii altor triburi vin la templu ca să se închine şi să aducă jertfe (Ezec. 45:16, 17). În acest context, preoţii îi simbolizează pe cei unşi, iar israeliţii din triburile nepreoţeşti, pe cei cu speranţă pământească. Din viziune reiese că între cele două grupuri există o bună colaborare, clasa preoţească aflându-se în fruntea închinării curate.

10, 11. a) La ce împlinire a cuvintelor lui Isus asistăm în prezent? b) Ce întrebare se ridică în legătură cu membrii clasei alte oi?

¹⁰ Isus a vorbit despre „alte oi“, care nu aveau să fie din acelaşi ‘staul’ cu ‘turma mică’ a continuatorilor săi unşi (Ioan 10:16; Luca 12:32). El le-a spus: „Şi pe acelea trebuie să le aduc, iar ele vor asculta glasul meu şi vor fi o singură turmă cu un singur păstor“. Cât de mult ne întăreşte credinţa faptul că asistăm la împlinirea acestor cuvinte! Micului grup de creştini unşi i s-a alăturat marea mulţime de alte oi. (Citeşte Zaharia 8:23.) Membrii clasei alte oi slujesc în mod simbolic în curtea exterioară, nu în curtea interioară a templului spiritual.

¹¹ Dar, dacă uneori Iehova a menţionat triburile nepreoţeşti din Israelul antic referindu-se la alte oi, ar trebui să se împărtăşească din simboluri cu ocazia Comemorării şi cei cu speranţă pământească? În continuare vom analiza răspunsul la această întrebare.

Noul legământ

12. Ce măsură nouă a prezis Iehova?

¹² Iehova a prezis că va lua o nouă măsură în favoarea poporului său. El a spus: „Iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel după zilele acelea. . . . Voi pune legea mea înlăuntrul lor şi o voi scrie în inima lor. Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul meu“ (Ier. 31:31–33). Prin intermediul noului legământ, promisiunea făcută de Iehova lui Avraam urma să aibă o împlinire măreaţă şi durabilă. (Citeşte Geneza 22:18.)

13, 14. a) Cine sunt membrii noului legământ? b) Cine sunt beneficiarii noului legământ şi cum ‘ţin ei cu tărie’ acest nou legământ?

¹³ Isus s-a referit la noul legământ în noaptea dinaintea  morţii sale. El a zis: „Paharul acesta reprezintă noul legământ, pe baza sângelui meu, care trebuie să fie vărsat în folosul vostru“ (Luca 22:20; 1 Cor. 11:25). Sunt incluşi toţi creştinii în acest nou legământ? Nu. Unii dintre ei, cum ar fi apostolii care au băut din pahar în acea noapte, sunt membri ai noului legământ. * Isus a făcut un alt legământ cu ei, promiţându-le că vor domni cu el în Regatul său (Luca 22:28–30). Astfel, ei vor fi împreună cu Isus în Regat (Luca 22:15, 16).

¹⁴ Dar ce putem spune despre cei care vor trăi pe pământ sub domnia Regatului lui Isus? Ei sunt beneficiari ai noului legământ (Gal. 3:8, 9). Deşi nu sunt membri, ei ‘ţin cu tărie’ acest legământ şi respectă cerinţele sale, aşa cum a profeţit Isaia: „Pe străinii care s-au alipit de Iehova ca să-i slujească şi să iubească numele lui Iehova, ca să fie slujitorii lui, toţi cei ce ţin sabatul ca să nu-l profaneze şi ţin cu tărie legământul meu, îi voi aduce la muntele meu sfânt şi îi voi face să se bucure în casa mea de rugăciune“. Apoi Iehova spune: „Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele“ (Is. 56:6, 7).

Cine ar trebui să se împărtăşească?

15, 16. a) Cu ce asociază apostolul Pavel noul legământ? b) De ce nu trebuie să se împărtăşească din simbolurile de la Comemorare cei cu speranţă pământească?

¹⁵ Membrii noului legământ ‘intră cu îndrăzneală în locul sfânt’. (Citeşte Evrei 10:15–20.) Ei vor primi „un regat care nu poate fi clătinat“ (Evr. 12:28). Prin urmare, numai cei care vor fi regi şi preoţi în ceruri împreună cu Isus Cristos trebuie să bea din „paharul“ care reprezintă noul legământ. Ei sunt cei promişi în căsătorie Mielului (2 Cor. 11:2; Rev. 21:2, 9). Toţi ceilalţi care asistă la Comemorarea anuală sunt observatori plini de respect, însă ei nu se împărtăşesc din simboluri.

¹⁶ Şi Pavel ne ajută să înţelegem că aceia care au speranţă pământească nu se împărtăşesc din embleme. El le-a spus creştinilor unşi din Corint: „Fiindcă, ori de câte ori mâncaţi această pâine şi beţi acest pahar, continuaţi să vestiţi moartea Domnului până când soseşte el“ (1 Cor. 11:26). Dar când „soseşte“ Domnul? Atunci când va veni să-i ia la cer şi pe ultimii membri unşi ai clasei miresei (Ioan 14:2, 3). Fără îndoială, comemorarea anuală a Cinei Domnului nu va continua la nesfârşit. „Cei rămaşi“ din sămânţa femeii, care mai sunt pe pământ, vor continua să se împărtăşească din simboluri până când toţi vor primi răsplata cerească (Rev. 12:17). Dar, dacă şi cei care vor trăi veşnic pe pământ ar avea dreptul să se împărtăşească, Comemorarea ar trebui să fie ţinută pentru totdeauna.

„Vor fi poporul meu“

17, 18. Ce împlinire are profeţia din Ezechiel 37:26, 27?

¹⁷ Iehova a profeţit unitatea poporului său astfel: „Voi încheia cu ei un legământ de pace; un legământ de durată indefinită va fi cu ei. Îi voi aşeza acolo, îi voi înmulţi şi-mi voi pune sanctuarul în mijlocul lor pe timp  indefinit. Tabernacolul meu va fi peste ei şi eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu“ (Ezec. 37:26, 27).

¹⁸ Toţi membrii poporului lui Dumnezeu au foloase în urma împlinirii acestei promisiuni minunate, care reprezintă un legământ de pace. Da, Iehova promite că toţi slujitorii săi ascultători se vor bucura de pace! Rodul spiritului Său este evident în rândurile lor. Templul lui Iehova, care simbolizează aici închinarea curată, este în mijlocul lor. Ei au devenit cu adevărat poporul Său, întrucât au abandonat orice formă de idolatrie şi i se închină numai lui Iehova.

19, 20. a) Cine se numără printre cei pe care Iehova îi numeşte „poporul meu“? b) Ce lucruri sunt posibile datorită noului legământ?

¹⁹ Cât de emoţionant este să fim martori la unificarea acestor două grupuri! Deşi marea mulţime, care este în continuă creştere, nu are speranţă cerească, membrii ei sunt mândri că se asociază cu cei care au această speranţă. Ei s-au alipit de Israelul lui Dumnezeu. Astfel, ei se numără printre cei pe care Iehova îi numeşte „poporul meu“. Profeţia lui Zaharia se împlineşte în persoana lor: „Multe naţiuni i se vor alătura în ziua aceea lui Iehova şi vor fi poporul meu; şi eu voi locui în mijlocul tău“ (Zah. 2:11; 8:21). (Citeşte Isaia 65:22; Revelaţia 21:3, 4.)

²⁰ Iehova a făcut posibile toate aceste lucruri prin intermediul noului legământ. Milioane de străini din punct de vedere spiritual au devenit membri ai naţiunii favorizate a lui Dumnezeu (Mica 4:1–5). Ei sunt hotărâţi să continue ‘să ţină cu tărie’ acest legământ, acceptând măsurile sale şi respectând cerinţele acestuia (Is. 56:6, 7). Astfel, împreună cu Israelul lui Dumnezeu, ei se bucură de binecuvântările pe care le aduce o pace fără sfârşit. Fie ca şi tu să te numeri printre ei, acum şi pentru eternitate!

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• Cine sunt „cele douăsprezece triburi ale lui Israel“ care vor fi judecate de cei 144 000?

• Ce relaţie există între: a) cei unşi şi noul legământ; b) „alte oi“ şi noul legământ?

• Ar trebui să se împărtăşească toţi creştinii din simbolurile de la Comemorare?

• Ce unitate a fost profeţită pentru zilele noastre?

[Întrebări de studiu]

[Graficul/Fotografiile de la pagina 25]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Mulţi slujesc în prezent împreună cu Israelul lui Dumnezeu

1950 | 373 430

1970 | 1 483 430

1990 | 4 017 213

2009 | 7 313 173