Pui pe primul loc serviciul sacru?

„Gura mea va istorisi faptele tale de dreptate, toată ziua, faptele tale de salvare.“ (PS. 71:15)

CUM AŢI RĂSPUNDE?

De ce au pus Noe, Moise, Ieremia şi Pavel serviciul sacru pe primul loc în viaţă?

Ce te va ajuta să decizi cum să-ţi trăieşti viaţa?

De ce eşti hotărât să-l pui pe Iehova pe primul loc în viaţă?

1, 2. a) Ce am dovedit când ne-am dedicat lui Iehova? b) Cum ne ajută exemplele lui Noe, Moise, Ieremia şi Pavel?

DEDICAREA şi botezul au fost doi paşi importanţi în viaţa ta. Când ai devenit continuator al lui Isus, ai luat cea mai înţeleaptă decizie. A fost ca şi cum i-ai fi spus lui Dumnezeu: „Iehova, vreau să fii Stăpânul meu. Viaţa mea îţi aparţine. Spune-mi, te rog, cum să-mi folosesc timpul, resursele şi aptitudinile şi ce priorităţi să-mi stabilesc“.

² Meriţi toate laudele pentru decizia ta. Însă cum ar trebui să-ţi foloseşti timpul acum, când Iehova este Stăpânul tău? Noe, Moise, Ieremia şi Pavel sunt exemple pentru noi. Prin deciziile lor, ei au arătat că şi-au stabilit corect priorităţile şi că i-au dat lui Iehova tot ce au avut mai bun. Întrucât situaţia noastră se aseamănă cu a lor, este bine să medităm la modul în care ne folosim şi noi timpul (Mat. 28:19, 20; 2 Tim. 3:1).

ÎNAINTE DE POTOP

3. Ce asemănări există între zilele noastre şi ale lui Noe?

³ Isus a făcut o paralelă între zilele lui Noe şi zilele noastre. „Aşa cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului“, a spus Isus. Oamenii de atunci „mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care a intrat Noe în arcă, şi n-au dat atenţie până a venit potopul şi i-a măturat pe toţi“ (Mat. 24:37–39). Majoritatea oamenilor din prezent îşi trăiesc viaţa ignorând urgenţa timpurilor şi avertismentele proclamate de slujitorii lui Iehova. La fel ca în vremea lui Noe, mulţi iau în derâdere  ideea că Dumnezeu va interveni în treburile omenirii (2 Pet. 3:3–7). Dar cum şi-a folosit Noe timpul în mijlocul acelei lumi ostile?

4. Cum şi-a folosit Noe timpul după ce a primit misiunea de la Iehova, şi de ce?

⁴ După ce i-a spus lui Noe ce urma să se întâmple, Iehova i-a încredinţat misiunea de a construi o arcă pentru a salva specia umană şi regnul animal (Gen. 6:13, 14, 22). Până la venirea Potopului, Noe a proclamat ziua de judecată a lui Iehova. Apostolul Petru îl numeşte „un predicator al dreptăţii“, arătând că acest bărbat fidel s-a străduit să-şi ajute semenii să înţeleagă gravitatea situaţiei lor. (Citeşte 2 Petru 2:5.) Noe şi familia lui şi-ar fi putut folosi timpul pentru a începe o afacere, pentru a câştiga o poziţie socială bună sau pentru a-şi face traiul cât mai confortabil. Dar ar fi dat ei dovadă de înţelepciune? Întrucât ştiau ce urma să se întâmple, Noe şi membrii familiei lui au evitat distragerile.

ALEGERILE UNUI PRINŢ EGIPTEAN

5, 6. a) Ce viitor ar fi putut avea Moise, ţinând cont că fusese „instruit în toată înţelepciunea egiptenilor“? b) De ce a respins Moise perspectivele pe care le avea în Egipt?

⁵ Să ne gândim acum la Moise. El a fost adoptat de fiica faraonului, fiind crescut în familia regală a Egiptului. Ca prinţ, Moise „a fost instruit în toată înţelepciunea egiptenilor“ (Fap. 7:22; Ex. 2:9, 10). Fără îndoială, el ar fi putut avea o carieră strălucită la curtea faraonului. Ar fi putut face parte din elita politică a celei mai puternice ţări din epoca sa. Ar fi putut trăi în lux, bucurându-se de nenumărate privilegii. Dar era aceasta viaţa pe care şi-o dorea Moise?

⁶ Datorită educaţiei primite în copilărie de la părinţii săi naturali, Moise cunoştea promisiunea făcută de Iehova strămoşilor săi, Avraam, Isaac şi Iacob. Moise era convins că acele promisiuni aveau să se împlinească. El trebuie să fi meditat cu toată seriozitatea la viitorul său şi la ce însemna să-i fie loial lui Iehova. În cele din urmă a trebuit să facă o alegere: să fie prinţ în Egipt sau să devină sclav, asemenea celorlalţi israeliţi. Moise a preferat „să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului“. (Citeşte Evrei 11:24–26.) El a urmat de fiecare dată îndrumarea lui Iehova (Ex. 3:2, 6–10). De ce a făcut Moise acest lucru? Deoarece a crezut în promisiunile lui Dumnezeu şi a înţeles că succesul pe care l-ar fi avut în Egipt ar fi fost trecător. Şi, într-adevăr, nu s-a înşelat. Dumnezeu i-a pedepsit pe egipteni trimiţând asupra lor cele zece plăgi. Ce putem învăţa din exemplul lui Moise? În viaţa noastră,  prioritate trebuie să aibă Iehova şi serviciul adus lui, nu cariera sau plăcerile lumii.

IEREMIA ŞTIA CE URMA SĂ SE ÎNTÂMPLE

7. Cum se aseamănă situaţia lui Ieremia cu a noastră?

⁷ Profetul Ieremia a pus şi el pe primul loc serviciul sacru. Iehova i-a încredinţat un mesaj de judecată împotriva locuitorilor din Ierusalim şi din Iuda, care părăsiseră închinarea curată. Într-un anumit sens, Ieremia trăia „la sfârşitul zilelor“ (Ier. 23:19, 20). El nu avea nicio îndoială că sfârşitul acelui sistem era aproape.

8, 9. a) De ce a trebuit Iehova să corecteze modul de gândire al lui Baruc? b) Ce ar trebui să avem în vedere când ne facem planuri?

⁸ Cum au reflectat acţiunile lui Ieremia convingerea sa? El nu a încercat să-şi facă un viitor în acel sistem muribund. N-ar fi avut niciun rost. Dar Baruc, secretarul său, a început să privească greşit lucrurile. De aceea, Iehova l-a inspirat pe Ieremia să-i transmită următorul mesaj: „Priveşte! Ce am construit dărâm şi ce am sădit smulg din rădăcină, da, toată ţara. Dar tu continui să cauţi lucruri mari pentru tine. Nu mai căuta! Căci iată că aduc o nenorocire peste orice carne, . . . iar ţie îţi voi da ca pradă sufletul tău în toate locurile unde vei merge“ (Ier. 45:4, 5).

⁹ Nu ştim cu exactitate ce „lucruri mari“ căuta Baruc. * Ştim doar că ele n-aveau niciun viitor deoarece Ierusalimul urma să fie cucerit de babilonieni în 607 î.e.n. Ce învăţăm de aici? Evident, trebuie să ne facem planuri pentru a ne asigura cele necesare vieţii (Prov. 6:6–11). Însă ar fi oare înţelept să investim mult timp şi energie pentru a obţine lucruri efemere? Organizaţia lui Iehova are în continuare multe proiecte teocratice, precum construirea de săli ale Regatului sau clădiri de filială. Aceste iniţiative nu sunt inutile întrucât au drept scop promovarea intereselor Regatului. Prin urmare, când îşi fac planuri, slujitorii lui Iehova trebuie să-şi stabilească în mod corect priorităţile. Dar ce poţi spune despre tine? ‘Cauţi mai întâi Regatul şi dreptatea lui Iehova?’ (Mat. 6:33)

„LE CONSIDER NIŞTE GUNOAIE“

10, 11. a) Ce punea Pavel pe primul loc în viaţă înainte să devină creştin? b) De ce s-au schimbat priorităţile lui Pavel?

¹⁰ Să analizăm acum exemplul lui Pavel. Înainte să devină creştin, el avea un viitor promiţător. Fusese instruit în Legea mozaică de unul dintre cei mai respectaţi învăţători ai vremii. Primise autoritate chiar de la marele preot şi făcea progrese remarcabile în iudaism, depăşindu-i pe mulţi dintre contemporanii săi (Fap. 9:1, 2; 22:3; 26:10; Gal. 1:13, 14). Dar, când Pavel şi-a dat seama că Iehova nu mai binecuvânta naţiunea Israel, viaţa lui s-a schimbat radical.

¹¹ Pavel a înţeles că o carieră în sistemul iudaic n-ar fi avut nicio valoare în ochii lui Iehova, n-ar fi avut niciun viitor (Mat. 24:2). Acest fost fariseu chiar a afirmat că lucrurile pe care le considera înainte importante erau „nişte gunoaie“ în comparaţie cu modul în care înţelegea acum scopurile  divine şi cu privilegiul de a lua parte la predicare. Pavel a renunţat la religia mozaică, dedicându-şi restul vieţii pământeşti lucrării de predicare (Fap. 9:15). (Citeşte Filipeni 3:4–8, 15.)

SĂ NE EXAMINĂM PRIORITĂŢILE

12. Ce priorităţi a avut Isus după botez?

¹² Noe, Moise, Ieremia, Pavel şi mulţi alţi slujitori ai lui Iehova şi-au folosit cea mai mare parte din timpul şi din energia lor în serviciul sacru. Ei sunt exemple excelente pentru noi. Însă exemplul suprem este Isus (1 Pet. 2:21). După botez, el şi-a folosit restul vieţii pământeşti ca să predice vestea bună şi ca să-l onoreze pe Iehova. Aşadar, orice creştin care îl recunoaşte pe Iehova drept Stăpân trebuie să pună pe primul loc serviciul sacru. Este şi pentru tine serviciul creştin o prioritate? Cum poţi păstra un echilibru între activităţile teocratice şi cele laice strict necesare? (Citeşte Psalmii 71:15; 145:2.)

13, 14. a) Ce sunt îndemnaţi să facă toţi creştinii? b) Ce satisfacţie putem avea?

¹³ De-a lungul anilor, organizaţia lui Iehova i-a îndemnat pe creştini să-şi analizeze sub rugăciune situaţia pentru a vedea dacă pot face pionierat. Din cauza împrejurărilor, unii slujitori ai lui Iehova nu pot să dedice lucrării de predicare 70 de ore pe lună. Bineînţeles, ei nu trebuie să se simtă vinovaţi din acest motiv (1 Tim. 5:8). Dar cum stau lucrurile în cazul tău? Este pionieratul cu adevărat un obiectiv imposibil de atins?

¹⁴ Să ne gândim la bucuria de care au avut parte atât de mulţi slujitori ai lui Iehova în perioada Comemorării. În luna martie, celor care au dorit să facă pionierat auxiliar li s-a dat posibilitatea să dedice lucrării fie 30, fie 50 de ore (Ps. 110:3). Milioane de vestitori au slujit ca pionieri auxiliari, iar în congregaţiile din întreaga lume a existat un spirit extraordinar. N-ar fi posibil să faci modificări în programul tău astfel încât să slujeşti mai des ca pionier auxiliar? Câtă satisfacţie simţim când putem spune la sfârşitul zilei: „Iehova, am făcut tot ce-am putut în serviciul tău“!

15. Care ar trebui să fie obiectivul unui tânăr în ce priveşte instruirea laică?

¹⁵ Dacă eşti un tânăr care termină în curând şcoala, probabil că nu ai multe responsabilităţi şi te bucuri de o sănătate bună. Ai luat în calcul posibilitatea de a începe pionieratul regular? Profesorii consideră, probabil, că este mai bine să urmezi o instruire superioară şi să te pregăteşti pentru o carieră laică. Dar ei îşi pun încrederea într-un sistem social şi financiar fără viitor. Pe de altă parte, o carieră teocratică presupune stabilirea unor obiective care îţi vor aduce foloase pe termen lung. Astfel, vei imita exemplul perfect al lui Isus şi vei fi fericit şi ocrotit. În plus, vei dovedi că vrei să trăieşti la înălţimea dedicării tale (Mat. 6:19–21; 1 Tim. 6:9–12).

16, 17. Ce întrebări ar trebui să ne punem în legătură cu serviciul nostru sacru?

¹⁶ Numeroşi slujitori ai lui Iehova lucrează mult ca să le asigure membrilor familiei strictul necesar. Totuşi, unii lucrează mai mult decât ar fi nevoie (1 Tim. 6:8). Societatea de consum încearcă să ne convingă că nu putem trăi fără lucrurile pe care le produce şi că trebuie să cumpărăm de fiecare dată ultimul model de  pe piaţă. Însă creştinii adevăraţi nu permit lumii lui Satan să le stabilească priorităţile (1 Ioan 2:15–17). Dar ce se poate spune despre cei care au ieşit la pensie? Oare există un mod mai bun de a-şi folosi timpul decât acela de a face pionierat şi de a pune serviciul sacru pe primul loc?

¹⁷ Fiecare slujitor al lui Iehova ar trebui să se întrebe: Care este cel mai important lucru din viaţa mea? Pun interesele Regatului pe primul plan? Am spirit de sacrificiu asemenea lui Isus? Ţin seama de îndemnul său de a-l urma neîncetat? Aş putea să-mi modific programul în aşa fel încât să aloc mai mult timp lucrării de predicare şi altor activităţi teocratice? Sunt dispus să fac sacrificii, chiar dacă situaţia nu-mi permite deocamdată să dedic mai mult timp serviciului creştin?

„CA SĂ VREŢI ŞI, TOTODATĂ, SĂ ÎNFĂPTUIŢI“

18, 19. Cu privire la ce ar fi bine să te rogi, şi de ce poţi fi sigur că o astfel de rugăciune este plăcută în ochii lui Iehova?

¹⁸ Este minunat să vedem zelul slujitorilor lui Iehova. Totuşi, poate că unii nu doresc să facă pionierat sau nu se consideră capabili să slujească în acest mod, chiar dacă situaţia le permite (Ex. 4:10; Ier. 1:6). Dacă simţi şi tu la fel, roagă-te pentru ajutor. Pavel a spus că Iehova, ‘după buna sa plăcere, lucrează în noi ca să vrem şi, totodată, să înfăptuim’ (Filip. 2:13). Aşadar, dacă nu doreşti să-ţi extinzi serviciul sacru, roagă-l pe Iehova să-ţi dea atât dorinţa, cât şi capacitatea de-a face mai mult (2 Pet. 3:9, 11).

¹⁹ Noe, Moise, Ieremia, Pavel şi Isus au fost bărbaţi loiali care şi-au folosit timpul şi energia pentru a proclama avertismentele divine. Ei nu s-au lăsat distraşi de la serviciul lor. Întrucât sfârşitul acestui sistem este iminent, şi noi trebuie să ne asigurăm că facem tot ce ne stă în putinţă ca să le imităm exemplul (Mat. 24:42; 2 Tim. 2:15). Astfel, vom bucura inima lui Iehova şi vom avea parte de mari binecuvântări. (Citeşte Maleahi 3:10.)

[Notă de subsol]

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Oamenii n-au ţinut cont de avertismentul lui Noe

[Legenda fotografiilor de la pagina 24]

Te-ai gândit cu seriozitate la posibilitatea de-a începe pionieratul regular?