1, 2. a) Ce era ‘coliba lui David’ şi cum a fost ea rezidită? b) Cine sunt slujitorii lui Iehova în prezent?

ÎN ANUL 49 e.n., în timpul unei întruniri memorabile a corpului de guvernare ţinute la Ierusalim, discipolul Iacov a spus: „Simeon [Petru] a istorisit amănunţit cum, pentru prima oară, Dumnezeu şi-a îndreptat atenţia spre naţiuni ca să scoată din ele un popor pentru numele său. Şi cu aceasta corespund cuvintele Profeţilor, după cum este scris: «După aceste lucruri mă voi întoarce şi voi rezidi coliba căzută a lui David. Îi voi rezidi ruinele şi o voi ridica din nou, pentru ca aceia care rămân dintre oameni să-l caute stăruitor pe Iehova, împreună cu oameni din toate naţiunile, oameni numiţi cu numele meu, spune Iehova, care face aceste lucruri, cunoscute din vechime»“ (Fap. 15:13–18).

² ‘Coliba [casa regală a] lui David’ a căzut când regele Zedechia a fost detronat (Am. 9:11). Însă această ‘colibă’ urma să fie rezidită odată cu venirea lui Isus, descendentul lui David, ca Rege pe timp indefinit (Ezec. 21:27; Fap. 2:29–36). După cum a arătat Iacov la acea întrunire istorică, această profeţie a lui Amos începea să se împlinească în sensul că moştenitorii Regatului erau aleşi atât dintre iudei, cât şi dintre oamenii din naţiuni. În prezent, o rămăşiţă a creştinilor unşi şi milioane de „alte oi“ ale lui Isus predică în unitate adevărul biblic ca slujitori ai lui Iehova (Ioan 10:16).

3, 4. Cum a supravieţuit din punct de vedere spiritual poporul lui Iehova în Babilon?

³ Când iudeii au fost luaţi captivi în Babilon, a fost clar că profeţia despre căderea ‘colibei lui David’ s-a împlinit. Cum a supravieţuit din punct de vedere spiritual poporul lui Dumnezeu în cei 70 de ani de exil, din 607 până în 537 î.e.n., având în vedere că în Babilon  religia falsă era foarte răspândită? În acelaşi fel cum supravieţuieşte poporul lui Iehova în această lume aflată sub controlul lui Satan (1 Ioan 5:19). Moştenirea spirituală bogată a poporului lui Dumnezeu a făcut şi face posibilă această supravieţuire.

⁴ O parte a moştenirii noastre spirituale o constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Iudeii exilaţi în Babilon nu aveau întreaga Biblie. Totuşi, ei cunoşteau Legea mozaică şi Cele zece porunci din ea. Ei ştiau şi „cântările Sionului“ şi multe proverbe. De asemenea, ei cunoşteau faptele slujitorilor lui Iehova din trecut. Acei exilaţi plângeau când îşi aminteau de Sion; ei nu-l uitaseră pe Iehova. (Citeşte Psalmul 137:1–6.) Moştenirea lor spirituală i-a ţinut treji din punct de vedere spiritual, chiar dacă trăiau în Babilon, unde existau o mulţime de practici şi de doctrine false.

5. La ce triade de zei se închinau babilonienii şi egiptenii din vechime?

⁵ Trinitatea, sau triada de zei, era o caracteristică importantă a închinării din Babilon. O triadă babiloniană era compusă din Sin (zeul-lună), Şamaş (zeul-soare) şi Iştar (zeiţa fertilităţii şi a războiului). În Egiptul antic era răspândită concepţia că un zeu era căsătorit cu o zeiţă care îi năştea un fiu, „formând o triadă de zei, sau o trinitate, în care tatăl nu era întotdeauna conducătorul, ci se mulţumea uneori cu rolul de prinţ consort, în timp ce zeitatea principală era zeiţa“ (New Larousse Encyclopedia of Mythology). Una dintre triadele egiptene era formată din zeul Osiris, zeiţa Isis şi fiul lor, Horus.

6. a) Cum aţi defini Trinitatea? b) Cum am fost ocrotiţi pentru a nu crede această învăţătură falsă?

⁶ Şi creştinătatea are triada ei: Trinitatea, sau Sfânta Treime. Clericii spun că Tatăl, Fiul şi spiritul sfânt sunt un singur Dumnezeu. Dar această învăţătură constituie un atac la adresa suveranităţii lui Iehova, deoarece transmite ideea că el este doar o parte, adică o treime, din Dumnezeu. Iehova şi-a ocrotit slujitorii pentru a nu crede această învăţătură falsă. Ei sunt de acord cu următoarele cuvinte inspirate: „Ascultă, o, Israele: Iehova, Dumnezeul nostru, este un singur Iehova“ (Deut. 6:4). Isus a citat aceste cuvinte. Niciun creştin adevărat n-ar pune la îndoială cuvintele sale, nu-i aşa? (Mar. 12:29)

7. De ce este imposibil ca o persoană care crede în Trinitate să fie botezată ca simbol al dedicării la Dumnezeu?

⁷ Doctrina Trinităţii contravine misiunii pe care le-a dat-o Isus continuatorilor săi de a ‘face discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfânt’ (Mat. 28:19). Pentru a se boteza şi a fi un creştin adevărat şi un Martor al lui Iehova, o persoană trebuie să recunoască supremaţia Tatălui, Iehova, precum şi poziţia şi autoritatea Fiului lui Dumnezeu, Isus. De asemenea, un candidat la botez trebuie să creadă că spiritul sfânt este forţa activă a lui Dumnezeu, nu o parte a unei Trinităţi (Gen. 1:2). O persoană care continuă să creadă în Trinitate nu poate fi botezată ca simbol al dedicării ei la Iehova Dumnezeu. Cât de recunoscători suntem că moştenirea noastră spirituală ne-a ocrotit ca să nu credem această învăţătură care îl dezonorează pe Dumnezeu!

8. Ce credeau babilonienii despre zei şi demoni?

⁸ Gândirea religioasă din Babilon abunda în doctrine false, zeităţi, demoni şi spiritism. O enciclopedie spune: „În religia babiloniană, demonii erau pe locul doi ca importanţă, după zei. Ei aveau puterea să-i lovească pe oameni cu diferite boli ale  trupului sau ale minţii. O mare parte a religiei era orientată spre lupta chinuitoare cu aceşti demoni; pretutindeni, oamenii se rugau la zei ca să-i ocrotească de demoni“ (The International Standard Bible Encyclopaedia).

9. a) Cum s-au lăsat mulţi iudei influenţaţi de învăţături religioase false după exilul în Babilon? b) Cum suntem ocrotiţi de pericolul de a intra în legătură cu demonii?

⁹ După exilul în Babilon, mulţi iudei s-au lăsat influenţaţi de învăţături nebiblice. Mai târziu, când concepţiile greceşti au început să prindă rădăcini în mintea iudeilor, mulţi au devenit vulnerabili în faţa demonilor, întrucât au adoptat ideea că demonii puteau fi buni. Moştenirea noastră spirituală ne ocroteşte de pericolul de a intra în legătură cu demonii, deoarece ştim că Dumnezeu a condamnat practicile spiritiste din Babilon (Is. 47:1, 12–15). În plus, noi ne lăsăm îndrumaţi de punctul de vedere al lui Dumnezeu despre spiritism. (Citeşte Deuteronomul 18:10–12; Revelaţia 21:8.)

10. Ce se poate spune despre practicile şi convingerile Babilonului cel Mare?

¹⁰ Spiritismul nu a fost practicat doar în trecut de babilonieni. El este practicat şi în prezent de susţinătorii Babilonului cel Mare, imperiul mondial al religiei false (Rev. 18:21–24). O lucrare de referinţă spune: „Babilonul [cel Mare] nu cuprinde doar un imperiu sau o cultură. El nu se limitează la un anumit loc geografic sau la o anumită perioadă istorică; el se caracterizează prin practicarea pe scară largă a idolatriei“ (The Interpreter’s Dictionary of the Bible, vol. 1, p. 338). Întrucât este plin de spiritism, de idolatrie şi de alte păcate, Babilonul cel Mare va fi în curând distrus. (Citeşte Revelaţia 18:1–5.)

11. Ce avertismente privitoare la spiritism au apărut în publicaţiile noastre?

¹¹ Iehova a spus: „Eu nu pot suporta puterea magică“ (Is. 1:13). În secolul al XIX-lea, spiritismul era foarte răspândit. În Turnul de veghere al Sionului din mai 1885 se spunea: „Credinţa că morţii trăiesc într-un alt domeniu sau într-o altă stare nu este nouă. Ea făcea parte din religia oamenilor din Antichitate, fiind rădăcina tuturor mitologiilor“. Articolul mai spunea că ideea nebiblică potrivit căreia morţii comunică cu cei vii „le-a permis demonilor să-i înşele şi mai mult pe oameni, pretinzând că sunt spiritele celor morţi. Ei au profitat de acest mod de a-şi ascunde identitatea, continuând astfel să aibă o influenţă puternică asupra minţii şi a vieţii multor oameni“. În aceeaşi perioadă, broşura Ce spun Scripturile despre spiritism? dădea avertismente asemănătoare, la fel ca publicaţiile noastre mai recente.

12. Ce a spus Solomon sub inspiraţie divină despre starea morţilor?

¹² „Toţi cei care au cunoscut adevărul“ pot răspunde la această întrebare (2 Ioan 1). Noi suntem întru totul de acord cu ceea ce a spus Solomon: „Un câine viu este mai bun decât un leu mort. Fiindcă cei vii sunt conştienţi că vor muri, dar cei morţi nu sunt conştienţi de nimic . . . Tot ce găseşte mâna ta să facă fă cu toată puterea ta, căci în Şeol [mormântul comun al omenirii], locul unde te duci, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ (Ecl. 9:4, 5, 10).

13. Cum au fost iudeii influenţaţi de religia şi de cultura elenă?

¹³ Iudeii cunoşteau adevărul despre starea morţilor. Însă, când Imperiul Grec a fost împărţit între generalii lui Alexandru cel Mare, s-au depus eforturi ca Iuda să fie unită cu Siria prin intermediul unor mijloace cum ar fi religia şi cultura elenă. Drept urmare, iudeii au acceptat învăţăturile false care spuneau că sufletul omului  este nemuritor şi că există un loc în care acesta este chinuit. Dar ideea unei lumi de dincolo în care sufletele sunt chinuite nu provine de la greci, ci de la babilonieni, care credeau că „iadul . . . este un loc plin de orori, stăpânit de zei şi de demoni foarte puternici şi cruzi“ (The Religion of Babylonia and Assyria). Aşadar, babilonienii credeau în nemurirea sufletului.

14. Ce au ştiut Iov şi Avraam despre moarte şi despre înviere?

¹⁴ Deşi dreptul Iov nu avea Scripturile, el cunoştea adevărul despre moarte. De asemenea, el a înţeles că Iehova este un Dumnezeu iubitor şi că era dornic să-l învie (Iov 14:13–15). Şi Avraam a crezut în înviere. (Citeşte Evrei 11:17–19.) Întrucât este imposibil să învii pe cineva care nu poate să moară, acei oameni temători de Dumnezeu n-au crezut în nemurirea sufletului. Fără îndoială, spiritul lui Dumnezeu i-a ajutat pe Iov şi pe Avraam să înţeleagă care este starea morţilor şi să creadă în înviere. Aceste adevăruri fac şi ele parte din moştenirea noastră spirituală.

15, 16. Cum am fost eliberaţi din păcat şi din moarte?

¹⁵ Suntem recunoscători că Dumnezeu ne-a dezvăluit şi adevărul despre modul în care ne-a eliberat din păcat şi din moarte, pe care le-am moştenit de la Adam (Rom. 5:12). Noi am înţeles că Isus „n-a venit ca să i se slujească, ci să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare pentru mulţi“ (Mar. 10:45). Ce bine este că ştim despre ‘eliberarea prin răscumpărarea plătită de Cristos Isus’! (Rom. 3:22–24)

¹⁶ În secolul I, iudeii şi oamenii din naţiuni trebuiau să se căiască de păcatele lor şi să manifeste credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus. Altminteri, nu puteau fi iertaţi. Lucrurile stau la fel şi în prezent (Ioan 3:16, 36). Dacă o persoană  continuă să creadă în doctrine false, precum Trinitatea sau nemurirea sufletului, ea nu poate beneficia de răscumpărare. Noi însă putem. Noi cunoaştem adevărul despre ‘Fiul iubirii [lui Dumnezeu]. Prin el avem eliberarea prin răscumpărare, iertarea păcatelor’ (Col. 1:13, 14).

17, 18. a) Unde putem găsi informaţii utile despre istoria noastră? b) De ce este bine să ne familiarizăm cu istoria noastră?

¹⁷ Am putea spune multe despre învăţăturile adevărate în care credem, despre momentele frumoase de care ne-am bucurat ca slujitori ai lui Dumnezeu şi despre binecuvântările spirituale şi materiale de care avem parte. De-a lungul anilor, în Anuarele noastre au fost publicate relatări emoţionante despre activitatea slujitorilor lui Iehova din diferite ţări de pe glob. Istoria noastră este relatată în DVD-urile O credinţă vie, Partea I şi Partea a II-a, şi în publicaţii precum Martorii lui Iehova — Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu. Şi revistele noastre conţin adesea relatări autobiografice încurajatoare ale unor fraţi dragi.

¹⁸ O examinare atentă şi echilibrată a istoriei organizaţiei lui Iehova ne va aduce foloase, la fel cum şi israeliţilor le-a adus foloase meditarea la modul în care Dumnezeu i-a eliberat din Egipt (Ex. 12:26, 27). Când a îmbătrânit, Moise, care putea depune mărturie despre lucrările minunate ale lui Dumnezeu, le-a dat israeliţilor următorul îndemn: „Adu-ţi aminte de zilele de altădată, gândiţi-vă din generaţie în generaţie la anii care au trecut; întreabă-l pe tatăl tău, şi el îţi va povesti, pe bătrânii tăi, şi ei îţi vor spune“ (Deut. 32:7). Ca ‘popor al lui Iehova şi ca turmă a păşunii sale’, noi toţi vestim cu bucurie lauda sa şi le vorbim altora despre lucrările sale de putere (Ps. 79:13). În plus, este bine să ne analizăm istoria, să învăţăm din ea şi să ne facem planuri de viitor ţinând cont de ea.

19. Întrucât ne bucurăm de lumină spirituală, ce trebuie să facem?

¹⁹ Suntem recunoscători că nu rătăcim în întuneric spiritual, ci ne bucurăm de lumina care vine de la Iehova (Prov. 4:18, 19). Aşadar, să studiem cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu şi să le vorbim altora cu zel despre adevăr, manifestând aceeaşi atitudine ca psalmistul, care l-a lăudat pe Domnul Suveran Iehova în rugăciune: „Voi vorbi despre dreptatea ta, numai a ta. O, Dumnezeule, tu m-ai învăţat din tinereţea mea şi vestesc şi acum lucrările tale minunate. O, Dumnezeule, nu mă părăsi până la bătrâneţe şi până voi încărunţi, ca să pot vorbi despre braţul tău generaţiei viitoare, despre tăria ta, tuturor celor ce vor veni“ (Ps. 71:16–18).

20. a) Ce legătură există între suveranitatea lui Dumnezeu şi integritatea oamenilor? b) Ce eşti hotărât să faci?

²⁰ Ca popor dedicat al lui Iehova, noi înţelegem că există o legătură strânsă între suveranitatea lui Dumnezeu şi integritatea oamenilor. Într-adevăr, noi proclamăm adevărul incontestabil că Iehova este Suveranul Universului şi că el este demn de toată devoţiunea noastră (Rev. 4:11). În plus, întrucât avem spiritul lui Iehova, noi le predicăm vestea bună celor smeriţi, îi pansăm pe cei cu inima frântă şi îi mângâiem pe cei cuprinşi de jale (Is. 61:1, 2). Deşi Satan încearcă să stăpânească peste poporul lui Dumnezeu şi peste întreaga omenire, eforturile sale sunt sortite eşecului. Noi manifestăm o profundă apreciere pentru moştenirea noastră spirituală şi suntem hotărâţi să ne păstrăm integritatea faţă de Dumnezeu şi să-l lăudăm pe Domnul Suveran Iehova acum şi pentru totdeauna. (Citeşte Psalmii 26:11; 86:12.)