1. De ce poate fi numit Iehova primul şi cel mai mare Evanghelizator?

UN EVANGHELIZATOR este o persoană care anunţă veşti bune. Primul şi cel mai mare Evanghelizator este Iehova Dumnezeu. Imediat după răzvrătirea primilor noştri părinţi, Iehova a anunţat vestea bună că şarpele, Satan Diavolul, va fi distrus (Gen. 3:15). De-a lungul secolelor, Iehova a inspirat mai mulţi bărbaţi fideli să scrie cum va fi curăţat numele său de orice pată, cum va fi îndreptat răul cauzat de Satan şi cum vor primi oamenii binecuvântările pe care le-au pierdut Adam şi Eva.

2. a) Cum participă îngerii la lucrarea de evanghelizare? b) Cum a arătat Isus ce înseamnă să fii evanghelizator?

² Şi îngerii sunt evanghelizatori. Ei anunţă veşti bune şi îi ajută pe cei care participă la lucrarea de predicare (Luca 1:19; 2:10; Fap. 8:26, 27, 35; Rev. 14:6). Dar ce se poate spune despre arhanghelul Mihael? Când a fost pe pământ şi a purtat numele Isus, el a arătat ce înseamnă să fii evanghelizator. Predicarea veştii bune a fost cea mai importantă activitate din viaţa sa! (Luca 4:16–21)

3. a) Ce este vestea bună pe care o anunţăm? b) Ce întrebări importante vom analiza?

³ Isus le-a încredinţat discipolilor săi misiunea de-a fi evanghelizatori (Mat. 28:19, 20; Fap. 1:8). Apostolul Pavel l-a îndemnat pe Timotei, colaboratorul său: „Fă lucrarea unui evanghelizator, înfăptuieşte-ţi pe deplin serviciul!“ (2 Tim. 4:5). Ce este vestea bună pe care o răspândim noi, continuatorii lui Isus? Ea include adevărul încurajator că Tatăl nostru ceresc, Iehova, ne iubeşte (Ioan 3:16; 1 Pet. 5:7). Un mijloc important prin care Iehova Dumnezeu îşi arată iubirea este Regatul său. De aceea, noi le spunem cu bucurie oamenilor că toţi cei care se supun conducerii Regatului, care  ascultă de Dumnezeu şi fac ce este drept pot deveni prietenii Săi (Ps. 15:1, 2). De fapt, Iehova doreşte să înlăture orice suferinţă pe care oamenii o îndură pe nedrept. El va înlătura şi suferinţa cauzată de amintirile dureroase din trecut. Aceasta este într-adevăr o veste bună! (Is. 65:17) Întrucât suntem evanghelizatori, este bine să analizăm răspunsul la două întrebări importante: De ce este vital ca oamenii să audă vestea bună? Şi cum ne putem îndeplini cu succes rolul de evanghelizatori?

4. Ce lucruri neadevărate se spun uneori despre Dumnezeu?

⁴ Imaginează-ţi următoarea situaţie: Cineva îţi spune că tatăl tău şi-a abandonat familia. Cei care pretind că-l cunosc spun că el este distant, misterios şi crud. Alţii chiar vor să te convingă că este inutil să încerci să-l cauţi deoarece a murit. Lucruri asemănătoare se spun şi despre Dumnezeu. De exemplu, oamenilor li se spune că este imposibil să-l cunoaştem pe Dumnezeu sau că el este misterios şi crud. Unii conducători religioşi susţin că Dumnezeu îi chinuie veşnic pe oamenii răi în iad. Alţii dau vina pe Dumnezeu pentru suferinţa cauzată de dezastrele naturale. Deşi în aceste catastrofe mor oameni buni şi răi deopotrivă, se spune că ele sunt o pedeapsă de la Dumnezeu.

5, 6. Ce efect au asupra oamenilor teoria evoluţiei şi doctrinele false?

⁵ Alţii spun că Dumnezeu nu există. Să ne gândim, de exemplu, la teoria evoluţiei. Susţinătorii acesteia afirmă că viaţa a apărut fără intervenţia vreunei fiinţe inteligente. Ei susţin că nu există un Creator. Unii chiar spun că omul nu este decât un animal şi că n-ar trebui să fim surprinşi când cineva are un comportament animalic. Ei susţin, de asemenea, că oamenii puternici care stăpânesc cu cruzime peste cei slabi nu fac decât să urmeze o lege a naturii. De aceea, mulţi cred că nedreptatea va exista la nesfârşit. Astfel, cei care cred în evoluţie n-au nicio speranţă.

⁶ Fără îndoială, teoria evoluţiei şi doctrinele false contribuie la suferinţa pe care o îndură omenirea în zilele din urmă (Rom. 1:28–31; 2 Tim. 3:1–5). Aceste învăţături omeneşti nu oferă o veste bună reală, cu efecte de durată. Mai degrabă, aşa cum spune apostolul Pavel, ele ‘întunecă mintea oamenilor şi îi înstrăinează de viaţa de la Dumnezeu’ (Ef. 4:17–19). În plus, teoria evoluţiei şi doctrinele false îi împiedică pe oameni să accepte vestea bună care provine de la Dumnezeu. (Citeşte Efeseni 2:11–13.)

7, 8. Care este singura modalitate prin care oamenii pot înţelege pe deplin vestea bună?

⁷ Ca să se împace cu Dumnezeu, oamenii trebuie mai întâi să se convingă că Iehova există şi că au motive întemeiate să se apropie de el. Noi îi putem ajuta să-l cunoască pe Dumnezeu îndemnându-i să examineze creaţia. Când studiază fără prejudecăţi creaţia, ei observă înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu (Rom. 1:19, 20). Pentru a-i ajuta să cultive respect şi admiraţie faţă de lucrările Marelui nostru Creator, putem folosi cele două broşuri Viaţa — Opera unui Creator? şi Originea vieţii — Cinci întrebări care merită să fie analizate. Însă oamenii care învaţă doar din creaţie nu vor găsi răspunsuri la unele întrebări dificile, cum ar fi: De ce permite Dumnezeu suferinţa? Care este scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ? Îi pasă lui Dumnezeu de mine?

⁸ Singura modalitate prin care oamenii pot înţelege pe deplin vestea bună despre  Dumnezeu şi despre scopul său este să studieze Biblia. Noi avem marele privilegiu de a-i ajuta să găsească răspunsuri la întrebările lor! Însă, pentru a ajunge la inima ascultătorilor noştri, nu este suficient să le prezentăm unele informaţii; trebuie şi să fim convingători (2 Tim. 3:14). Putem deveni mai convingători urmând exemplul lui Isus. Un motiv pentru care el a avut succes în predicare este acela că a folosit în mod eficient întrebările. Cum l-am putea imita?

9. Ce trebuie să facem ca să-i putem ajuta pe oameni din punct de vedere spiritual?

⁹ Când participăm la lucrarea de evanghelizare, de ce ar trebui să punem întrebări, aşa cum a făcut Isus? Să ne gândim la următoarea situaţie: Medicul te anunţă că are o veste bună. El îţi spune că te poate vindeca dacă eşti de acord cu o intervenţie chirurgicală majoră. Probabil că-l crezi. Dar cum ai reacţiona dacă el ţi-ar promite acest lucru înainte să-ţi pună vreo întrebare în legătură cu starea ta de sănătate? Puţin probabil că vei mai avea încredere în el. Indiferent cât de priceput ar fi, ca să te poată ajuta, medicul trebuie mai întâi să-ţi pună unele întrebări şi să vadă ce simptome ai. În mod asemănător, dacă vrem să-i ajutăm pe oameni să accepte vestea bună despre Regat, trebuie să învăţăm arta de a folosi cu eficienţă întrebările. Nu putem ajuta cu adevărat o persoană decât după ce înţelegem bine care este starea ei spirituală.

10, 11. Ce vom reuşi să facem imitând modul de-a preda al lui Isus?

¹⁰ Isus ştia că întrebările bine alese îl ajută nu numai pe învăţător să-l cunoască mai bine pe elev, ci şi pe elev să se implice în conversaţie. De exemplu, când a vrut să le dea discipolilor săi o lecţie despre umilinţă, Isus le-a pus mai întâi o întrebare care le-a dat de gândit (Mar. 9:33). Pentru a-l învăţa pe Petru să gândească pe baza principiilor, el i-a pus o întrebare cu două variante de răspuns (Mat. 17:24–26). Cu altă ocazie, când a vrut să afle ce era în inima discipolilor săi, el le-a pus două întrebări de opinie. (Citeşte Matei 16:13–17.) Isus nu doar le-a spus oamenilor ce să facă. Prin modul în care a pus întrebări, el le-a sensibilizat inima, ajutându-i să accepte vestea bună şi să facă schimbări în viaţă.

¹¹ Dacă îl imităm pe Isus folosind cu eficienţă întrebările, vom reuşi să facem cel puţin trei lucruri: vom înţelege cum îi putem ajuta cel mai bine pe oameni, vom depăşi eventualele obiecţii şi le vom arăta celor umili cum să aplice lucrurile pe care le învaţă. Să analizăm trei situaţii pentru a vedea cum putem folosi în mod eficient întrebările.

12–14. Cum poate fi ajutat un copil să predice cu îndrăzneală vestea bună? Daţi un exemplu.

¹² Prima situaţie: Eşti părinte, iar copilul tău adolescent îţi spune că-i este teamă să vorbească despre credinţa sa în creaţie cu colegii de şcoală. Ce-ai face? Fără îndoială că ai vrea să-l ajuţi să predice cu îndrăzneală vestea bună. În loc să-l critici sau să te grăbeşti să-i dai sfaturi, ai putea imita exemplul lui Isus punându-i câteva întrebări de opinie. Cum ar fi bine să procedezi?

¹³ După ce citiţi împreună câteva pasaje din broşura Originea vieţii — Cinci întrebări care merită să fie analizate, l-ai  putea întreba care argumente i se par mai interesante. Îndeamnă-l să se gândească ce anume îl convinge pe el să creadă într-un Creator şi de ce doreşte să facă voinţa lui Dumnezeu (Rom. 12:2). Spune-i că motivele lui nu trebuie să fie neapărat identice cu ale tale.

¹⁴ Explică-i copilului tău că ar putea proceda la fel când discută cu un coleg. El i-ar putea arăta anumite idei din broşură, după care i-ar putea pune câteva întrebări ca să afle ce gândeşte. De exemplu, l-ar putea ruga pe colegul lui să citească chenarul de la pagina 21 din broşura Originea vieţii. Apoi l-ar putea întreba: „Nu-i aşa că ADN-ul poate stoca mai multe informaţii decât orice computer din lume?“. Foarte probabil, el va răspunde afirmativ. În continuare, copilul tău ar putea întreba: „Atunci, n-ar fi logic să credem că, aşa cum computerul are un proiectant, tot aşa şi ADN-ul a fost proiectat de cineva?“. Pentru a-ţi ajuta copilul să fie mai relaxat când discută cu alţii despre credinţa lui, puneţi în scenă din când în când unele situaţii cu care s-ar putea confrunta. Dacă îl înveţi să folosească în mod eficient întrebările, îl vei ajuta să-şi îndeplinească rolul de evanghelizator.

15. Ce întrebări am putea pune pentru a ajuta un ateu?

¹⁵ A doua situaţie: În lucrarea de predicare întâlnim uneori persoane care se îndoiesc de existenţa lui Dumnezeu. De exemplu, cineva ar putea spune că este ateu. În loc să considerăm discuţia încheiată, l-am putea întreba cu respect de când este ateu şi ce l-a determinat să adopte această concepţie. După ce ascultăm răspunsul şi îl lăudăm că s-a gândit cu seriozitate la această chestiune, l-am putea întreba dacă i s-ar părea nepotrivit să citească un material care prezintă dovezi  că viaţa a fost creată. Dacă n-are prejudecăţi, locatarul va spune probabil că n-ar fi raţional să refuze să citească astfel de dovezi. În acest caz, i-am putea oferi broşura Viaţa — Opera unui Creator? sau Originea vieţii — Cinci întrebări care merită să fie analizate. Întrebările puse cu tact şi cu amabilitate pot fi ca o cheie care deschide inima unei persoane la vestea bună.

16. De ce nu este suficient ca un elev să citească răspunsurile din manualul de studiu?

¹⁶ A treia situaţie: Când conducem un studiu biblic, l-am putea lăsa pe elev să citească pur şi simplu răspunsurile din manualul de studiu. Dar, dacă facem aşa, nu-l vom ajuta să progreseze pe plan spiritual. De ce? Deoarece este puţin probabil că un elev care repetă răspunsurile fără să mediteze la ele va dezvolta rădăcini spirituale adânci. Când se va confrunta cu împotriviri, el ar putea ceda, asemenea unei plante care se usucă din cauza arşiţei (Mat. 13:20, 21). Pentru a nu ajunge în această situaţie, trebuie să-l întrebăm ce părere are despre ceea ce învaţă. Încearcă să afli dacă este de acord cu ideile menţionate. Şi mai important, întreabă-l de ce este sau de ce nu este de acord cu ele. Apoi, ajută-l să mediteze la principiile biblice pentru ca, în final, să ajungă singur la concluzia corectă (Evr. 5:14). Dacă folosim cu eficienţă întrebările, există şanse mai mari ca persoanele cu care studiem să devină bine înrădăcinate în credinţă şi să fie capabile să le facă faţă celor care li se vor împotrivi sau vor vrea să-i înşele (Col. 2:6–8). Ce-am mai putea face pentru a ne îndeplini rolul de evanghelizatori?

17, 18. Cum poţi fi un bun partener când însoţeşti pe cineva în lucrarea de predicare?

¹⁷ Isus şi-a trimis discipolii în lucrarea de predicare doi câte doi (Mar. 6:7; Luca 10:1). Mai târziu, apostolul Pavel a vorbit despre ‘colaboratorii’ care „au luptat cot la cot cu [el] pentru vestea bună“ (Filip. 4:3). În armonie cu acest precedent biblic, în 1953, vestitorii Regatului au iniţiat un program de instruire în vederea predicării.

¹⁸ Cum poţi fi un bun partener când îl însoţeşti pe un frate de credinţă în lucrarea de predicare? (Citeşte 1 Corinteni 3:6–9.) Caută în propria Biblie versetele pe care le citeşte partenerul tău. Uită-te la el sau la locatar când aceştia vorbesc. Urmăreşte atent discuţia pentru a vedea dacă partenerul tău are nevoie de ajutor ca să depăşească o obiecţie (Ecl. 4:12). Dar, atenţie: Împotriveşte-te tentaţiei de a-ţi întrerupe partenerul dacă el sau ea conduce bine discuţia! Entuziasmul tău l-ar putea descuraja pe partener şi l-ar putea deruta pe locatar. Uneori poate fi potrivit să intervii în discuţie. Dar, dacă alegi să spui ceva, limitează-te la una sau două idei scurte. Apoi, lasă-l pe partenerul tău să reia firul discuţiei.

19. Ce n-ar trebui să uităm şi de ce?

¹⁹ Cum v-aţi putea ajuta unul pe celălalt în timp ce vă deplasaţi de la o uşă la alta? Puteţi folosi acest timp pentru a discuta despre unele modalităţi de a vă îmbunătăţi prezentarea. Fiţi însă atenţi să nu vorbiţi în mod descurajator despre oamenii din teritoriu. De asemenea, nu insistaţi asupra trăsăturilor negative ale colaboratorilor voştri (Prov. 18:24). Să nu uităm că suntem vase de lut. Iehova a arătat multă bunătate faţă de noi încredinţându-ne comoara veştii bune. (Citeşte 2 Corinteni 4:1, 7.) Aşadar, să arătăm cu toţii apreciere pentru această comoară făcând tot ce ne stă în putinţă ca să ne îndeplinim rolul de evanghelizatori!