ODATĂ cu izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, poziţia de neutralitate a Studenţilor în Biblie a ajuns în atenţia opiniei publice (Is. 2:2–4; Ioan 18:36; Ef. 6:12). Ce a însemnat acest lucru pentru slujitorii lui Dumnezeu din Marea Britanie?

În anul 1916, în Marea Britanie a fost adoptată o lege conform căreia bărbaţii necăsătoriţi cu vârsta cuprinsă între 18 şi 40 de ani trebuiau să se înroleze în armată. Această lege prevedea şi scutirea de serviciul militar a obiectorilor de conştiinţă. Guvernul le-a acordat tribunalelor dreptul de a stabili cine putea să beneficieze de această scutire şi în ce măsură.

Cu toate acestea, unii Studenţi în Biblie nu au fost scutiţi de serviciul militar. Astfel, aproximativ 40 au fost închişi, iar opt au fost trimişi să lupte în Franţa. În urma acestei nedreptăţi, fraţii din Marea Britanie i-au trimis prim-ministrului Herbert Asquith o scrisoare de protest şi o petiţie cu 5 500 de semnături.

Apoi s-a răspândit vestea că cei opt Studenţi în Biblie trimişi în Franţa fuseseră condamnaţi la moarte din cauza refuzului de a pune mâna pe armă. Dar, în timp ce se aflau înaintea plutonului de execuţie, au fost anunţaţi că sentinţa lor a fost comutată la 10 ani de închisoare. Cei opt au fost trimişi în Anglia pentru a-şi ispăşi pedeapsa în închisori civile.

Pe măsură ce războiul lua amploare, aria de recrutare a fost extinsă, incluzându-i şi pe bărbaţii căsătoriţi. Încercând să creeze un precedent juridic, autorităţile civile din Manchester (Anglia) l-au trimis în judecată pe Henry Hudson, medic şi Student în Biblie. La 3 august 1916, curtea a decis că acesta era vinovat, l-a amendat şi l-a predat autorităţilor militare. În aceeaşi perioadă, în Edinburgh (Scoţia), se derula un proces împotriva lui James Frederick Scott, un colportor în vârstă de 25 de ani. El însă a fost găsit nevinovat. Statul a făcut apel, dar a renunţat apoi pentru a se concentra asupra unui proces care se desfăşura la Londra. În acest caz, fratele Herbert Kipps a fost găsit vinovat, a fost amendat şi predat autorităţilor militare.

Până în septembrie 1916, solicitaseră să fie scutiţi de serviciul militar 264 de Studenţi în Biblie. Dintre aceştia, cinci au primit scutire, 154 au trebuit să presteze munci grele în folosul comunităţii, 23 au fost repartizaţi în rândul trupelor necombatante, 82 au fost trimişi în armată, iar alţii au fost predaţi tribunalelor militare, fiind condamnaţi la închisoare. Mulţi oameni au luat atitudine împotriva tratamentelor crude pe care aceşti Studenţi în Biblie trebuiau să le îndure în  închisoare. Ca urmare, guvernul i-a transferat din închisorile militare în lagăre de muncă.

Edgar Clay şi Pryce Hughes, care, mai târziu, a slujit ca supraveghetor al Filialei din Marea Britanie, au lucrat la un baraj din Ţara Galilor. De asemenea, Herbert Senior, unul dintre cei opt fraţi care s-au întors din Franţa, a fost trimis în Închisoarea Wakefield din Yorkshire. Alţii au muncit în condiţiile foarte dure din Închisoarea Dartmoor, unde au format cel mai mare grup de obiectori de conştiinţă.

Frank Platt, un Student în Biblie care a acceptat să facă parte din trupele necombatante, a fost torturat deoarece a refuzat să execute ordinul de a merge pe front. Atkinson Padgett a aflat adevărul la scurt timp după ce se înrolase în armată şi a fost supus unui tratament brutal de către autorităţile militare deoarece a refuzat să participe la război.

Deşi n-au înţeles pe deplin ce implica neutralitatea creştină, închinătorii lui Iehova din acele timpuri s-au străduit din răsputeri să facă voinţa sa. Fraţii menţionaţi în acest articol ne-au lăsat un exemplu remarcabil într-o ‘oră a încercării’ (Rev. 3:10). (Din arhiva noastră din Marea Britanie.)