1. Ce lucruri tulburătoare a văzut Neemia când s-a întors la Ierusalim? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

 LOCUITORII Ierusalimului sunt tulburaţi. Un străin, cunoscut ca fiind un împotrivitor al lui Iehova, stă într-o sală de la templu. Leviţii nu se mai achită de îndatoririle lor. În loc să fie în fruntea închinării, bătrânii fac comerţ în ziua de sabat. Mulţi israeliţi se căsătoresc cu persoane din alte naţiuni. Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile tulburătoare pe care le vede Neemia când se întoarce în Ierusalim după anul 443 î.e.n. (Neem. 13:6).

2. Cum a devenit Israelul o naţiune sfântă?

² Israelul era o naţiune dedicată lui Dumnezeu. În 1513 î.e.n., israeliţii au fost dornici să îndeplinească voinţa lui Iehova. Ei au zis: „Suntem gata să împlinim toate cuvintele pe care le-a spus Iehova“ (Ex. 24:3). Astfel, Dumnezeu i-a sfinţit, adică i-a pus deoparte ca popor al său. Ce privilegiu extraordinar! După patruzeci de ani, Moise le-a reamintit israeliţilor: „Dintre toate popoarele care sunt pe faţa pământului, pe tine te-a ales Iehova, Dumnezeul tău, să devii poporul său, o proprietate specială“ (Deut. 7:6).

3. Care era starea spirituală a iudeilor când Neemia a venit la Ierusalim a doua oară?

³ Din nefericire, zelul lor n-a durat prea mult. Deşi în această naţiune au existat întotdeauna persoane care i-au slujit lui Dumnezeu, majoritatea iudeilor erau preocupaţi mai degrabă să pară sfinţi, decât să îndeplinească voinţa lui Dumnezeu. Când Neemia a venit la Ierusalim a doua oară, trecuseră aproximativ o sută de ani de când o rămăşiţă fidelă se întorsese din Babilon pentru a restabili închinarea adevărată. Însă naţiunea nu mai manifesta zel pentru lucrurile spirituale.

4. Ce vom analiza în acest articol?

⁴ Asemenea israeliţilor, şi Martorii lui Iehova din prezent au fost sfinţiţi de Dumnezeu ca popor al său. Atât creştinii unşi, cât şi membrii ‘marii mulţimi’ sunt sfinţi, sau puşi deoparte pentru un serviciu  sacru (Rev. 7:9, 14, 15; 1 Cor. 6:11). Noi nu dorim să ne pierdem starea de sfinţenie pe care o avem înaintea lui Dumnezeu, aşa cum s-a întâmplat, în cele din urmă, cu israeliţii. Prin urmare, ce ne poate ajuta să rămânem sfinţi şi aprobaţi în ochii lui Iehova? În acest articol, vom analiza patru îndemnuri care se desprind din capitolul 13 al cărţii Neemia: 1) Să evităm tovărăşiile rele, 2) să susţinem lucrarea lui Iehova, 3) să punem lucrurile spirituale pe primul loc şi 4) să ne păstrăm identitatea creştină.

5, 6. a) Cine erau Eliaşib şi Tobia? b) Care ar putea fi unele motive pentru care Eliaşib s-a împrietenit cu Tobia?

⁵ Citeşte Neemia 13:4–9. În jurul nostru există multe influenţe corupătoare. De aceea, nu este uşor să rămânem sfinţi. Să ne gândim la Eliaşib şi la Tobia. Eliaşib era marele preot, iar Tobia era amonit şi probabil deţinea o slujbă în administraţia persană din Iudeea. Tobia şi tovarăşii săi s-au opus eforturilor lui Neemia de a reconstrui zidurile Ierusalimului (Neem. 2:10). Amoniţii nu aveau voie să intre în curtea templului (Deut. 23:3). Atunci de ce i-a pregătit marele preot o sală de mese lui Tobia la templu?

⁶ Tobia se împrietenise cu Eliaşib. Tobia şi fiul său Iehohanan se căsătoriseră cu femei din Iuda, iar mulţi iudei vorbeau cu apreciere despre Tobia (Neem. 6:17–19). Unul dintre nepoţii lui Eliaşib era căsătorit cu fiica lui Sanbalat, guvernatorul Samariei, care era bun prieten cu Tobia (Neem. 13:28). Aceste legături explică, probabil, motivul pentru care marele preot Eliaşib s-a lăsat influenţat de un necredincios şi un împotrivitor. Dar Neemia a dat dovadă de loialitate faţă de Iehova aruncând din sala de mese tot mobilierul lui Tobia.

7. Ce fac bătrânii şi ceilalţi slujitori ai lui Iehova pentru a rămâne sfinţi?

⁷ Ca popor dedicat lui Dumnezeu, noi trebuie să-i fim loiali în primul rând lui Iehova. Vom rămâne sfinţi înaintea lui Dumnezeu numai dacă respectăm normele sale drepte. Nu trebuie să permitem ca legăturile de rudenie să devină mai importante decât principiile biblice. Bătrânii creştini iau decizii bazându-se pe modul de gândire al lui Iehova, nu pe propriile opinii sau sentimente (1 Tim. 5:21). Ei sunt foarte atenţi să nu acţioneze într-un mod care i-ar face să nu mai fie sfinţi înaintea lui Dumnezeu (1 Tim. 2:8).

8. Ce ar trebui să ne amintim în legătură cu tovărăşiile?

⁸ Este bine să ne amintim că „tovărăşiile rele strică obiceiurile folositoare“ (1 Cor. 15:33). S-ar putea ca unele rude să nu aibă o influenţă bună asupra noastră. La început, Eliaşib dăduse un bun exemplu poporului lucrând alături de Neemia la reconstruirea zidurilor Ierusalimului (Neem. 3:1). Cu timpul însă, influenţa nesănătoasă a lui Tobia şi a altora l-a determinat să facă unele lucruri care l-au întinat în ochii lui Iehova. Prin urmare, este important să ne împrietenim cu persoane care ne îndeamnă să ne implicăm în activităţi creştine folositoare, cum ar fi citirea Bibliei, asistarea la întruniri şi participarea la lucrarea de predicare. De aceea, îi apreciem în mod deosebit pe membrii familiei care ne îndeamnă să facem ce este drept.

9. De ce nu se mai aduceau contribuţii la templu şi pe cine a mustrat Neemia pentru această situaţie?

⁹ Citeşte Neemia 13:10–13. Când Neemia s-a întors în Ierusalim, se pare că la templu nu se mai aduceau deloc contribuţii.  Nemaiavând acest sprijin, leviţii s-au dus să-şi lucreze ogoarele pentru a-şi putea întreţine familiile. Neemia i-a mustrat pe demnitari pentru această situaţie. După cât se pare, ei nu se achitau de sarcinile lor: fie nu adunau zeciuielile de la popor, fie nu le trimiteau la templu, cum ar fi trebuit să facă (Neem. 12:44). De aceea, Neemia a luat măsuri în vederea strângerii zeciuielilor. El a numit câţiva bărbaţi de încredere care să supravegheze sălile pentru provizii şi să le dea leviţilor zeciuielile.

10, 11. Cum putem susţine închinarea adevărată?

¹⁰ Ce învăţăm de aici? Acest exemplu ne aminteşte că este un privilegiu să-l onorăm pe Iehova cu lucrurile noastre de valoare (Prov. 3:9). Când facem donaţii pentru a susţine lucrarea sa, îi dăruim lui Iehova ceea ce, de fapt, îi aparţine (1 Cron. 29:14–16). S-ar putea să credem că nu avem mult de oferit. Însă, dacă vrem cu adevărat, toţi putem dărui ceva (2 Cor. 8:12).

¹¹ Ani la rând, o familie cu opt copii a invitat la masă o dată pe săptămână un cuplu de pionieri speciali în vârstă. Mama obişnuia să spună: „Unde mănâncă zece, mai pot mânca doi“. O masă pe săptămână pare un lucru mic, dar cât de recunoscători au fost acei pionieri pentru ospitalitatea care li s-a arătat! La rândul lor, ei s-au dovedit o adevărată binecuvântare pentru familia respectivă. Cuvintele şi experienţele lor încurajatoare i-au ajutat pe copii să progreseze pe plan spiritual. Mai târziu, toţi au început serviciul cu timp integral.

12. Ce exemplu excelent dau fraţii cu responsabilităţi în congregaţie?

¹² Din această relatare mai învăţăm ceva: La fel ca Neemia, fraţii cu responsabilităţi teocratice sunt primii care susţin lucrarea lui Iehova. Exemplul lor are o influenţă pozitivă asupra celorlalţi membri ai congregaţiei. Prin aceasta, bătrânii îl imită pe apostolul Pavel. El a susţinut închinarea adevărată şi a dat îndrumări utile în acest sens. De pildă, el a dat câteva sugestii practice cu privire la modul în care să fie oferite contribuţiile (1 Cor. 16:1–3; 2 Cor. 9:5–7).

13. Ce făceau unii iudei în ziua de sabat?

¹³ Citeşte Neemia 13:15–21. Dacă permitem ca lucrurile materiale să devină principala noastră preocupare, treptat ne-am putea pierde spiritualitatea. Potrivit cu Exodul 31:13, sabatul săptămânal  trebuia să le amintească israeliţilor că erau un popor sfânt. Ziua de sabat trebuia rezervată pentru închinarea în familie, rugăciune şi meditarea la Legea lui Dumnezeu. Însă pentru unii dintre contemporanii lui Neemia, sabatul devenise o zi ca oricare alta, o zi în care se ocupau de afaceri. Închinarea nu mai era pe primul loc. Văzând ce se întâmpla, Neemia a poruncit ca porţile oraşului să fie închise în seara zilei a şasea şi i-a alungat pe negustorii străini înainte să înceapă sabatul.

14, 15. a) Ce s-ar putea întâmpla dacă am aloca prea mult timp câştigării banilor? b) Cum putem intra în odihna lui Dumnezeu?

¹⁴ Ce putem învăţa din exemplul lui Neemia? În primul rând, învăţăm că n-ar trebui să alocăm prea mult timp câştigării banilor. În caz contrar, am putea fi cu uşurinţă distraşi — sau chiar am putea ajunge să avem o inimă împărţită —, în special dacă îndrăgim munca pe care o efectuăm. Să ne amintim că Isus a spus că nu putem fi sclavi la doi stăpâni. (Citeşte Matei 6:24.) Neemia ar fi putut să câştige mulţi bani făcând afaceri cu tirienii şi cu alţi negustori. Însă ce a făcut el? (Neem. 5:14–18) El a lucrat din greu pentru a-şi ajuta fraţii şi pentru a sfinţi numele lui Iehova. Şi în prezent, bătrânii şi slujitorii auxiliari îşi folosesc timpul şi energia pentru a ajuta congregaţia, iar fraţii îi iubesc pentru spiritul pe care îl manifestă. Ca urmare, în poporul lui Dumnezeu există iubire, pace şi siguranţă (Ezec. 34:25, 28).

¹⁵ Deşi creştinilor nu li se cere să respecte un sabat săptămânal, Pavel ne spune că „rămâne . . . pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de sabat“. El a adăugat: „Cel care a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrările lui, aşa cum s-a odihnit Dumnezeu de ale sale“ (Evr. 4:9, 10). Ca slujitori ai lui Iehova, noi putem intra în odihna lui Dumnezeu dacă ascultăm de el şi acţionăm în armonie cu scopul său. Întreabă-te: Ocupă închinarea în familie, întrunirile şi lucrarea de predicare primul loc în viaţa mea şi a familiei mele? Poate că va trebui să fim fermi în relaţiile cu patronul nostru sau cu partenerii de afaceri, în special dacă ei nu ţin cont de priorităţile noastre spirituale. Poate că, figurativ vorbind, va fi nevoie ‘să închidem porţile oraşului şi să-i alungăm pe tirieni’ pentru a acorda prioritate şi atenţia cuvenită lucrurilor sfinte. Deoarece Iehova ne-a sfinţit, ar fi bine să ne întrebăm: Dovedesc prin modul în care îmi trăiesc viaţa că sunt pus deoparte pentru serviciul lui Iehova? (Mat. 6:33)

16. De ce erau israeliţii din zilele lui Neemia în pericolul de a-şi pierde identitatea de popor sfânt?

¹⁶ Citeşte Neemia 13:23–27. În zilele lui Neemia, bărbaţii israeliţi se căsătoreau cu femei străine. Când a vizitat prima oară Ierusalimul, Neemia i-a pus pe toţi bătrânii să semneze un acord prin care promiteau că nu se vor căsători cu femei păgâne (Neem. 9:38; 10:30). Însă, ani mai târziu, el a constatat nu numai că israeliţii îşi luaseră soţii străine, ci şi că erau pe punctul de a-şi pierde identitatea de popor sfânt al lui Dumnezeu! Copiii acestor femei străine nu ştiau să vorbească şi să citească în ebraică. Aveau ei să se identifice ca israeliţi când creşteau? Sau urmau să se considere asdodiţi, amoniţi ori moabiţi? Aveau ei să înţeleagă Legea lui Dumnezeu, dacă nu cunoşteau limba ebraică? Cum aveau să-l cunoască pe Iehova şi să aleagă să-i slujească lui, şi nu dumnezeilor falşi la care se închinau mamele lor? Era nevoie de o  acţiune rapidă şi hotărâtă. De aceea, Neemia a trecut imediat la acţiune (Neem. 13:28).

17. Cum îi pot ajuta părinţii pe copiii lor să aibă o relaţie personală cu Iehova?

¹⁷ În prezent, părinţii trebuie să facă tot ce pot ca să-şi ajute copiii să dobândească o identitate creştină. Părinţi, întrebaţi-vă: Cât de bine vorbesc copiii mei ‘limba pură’ a adevărului biblic? (Ţef. 3:9) Reflectă conversaţiile copiilor mei influenţa spiritului lui Dumnezeu sau cea a lumii? Nu vă descurajaţi dacă observaţi că trebuie făcute unele îmbunătăţiri. Pentru a învăţa o limbă este nevoie de timp, mai ales când există multe lucruri care ne-ar putea distrage. Asupra copiilor voştri se exercită mari presiuni ca să nu asculte de Dumnezeu. De aceea, folosiţi-vă de închinarea în familie şi de alte ocazii pentru a-i ajuta cu răbdare să cultive o prietenie strânsă cu Iehova (Deut. 6:6–9). Arătaţi-le care sunt avantajele faptului de a fi diferiţi de lumea lui Satan (Ioan 17:15–17). Şi străduiţi-vă să le sensibilizaţi inima.

18. De ce sunt părinţii creştini cei mai în măsură să-şi ajute copiii să i se dedice lui Iehova?

¹⁸ Mai devreme sau mai târziu, fiecare copil va decide personal dacă vrea sau nu să-i slujească lui Dumnezeu. Însă părinţii îi pot ajuta mult pe copiii lor. Ei pot face lucrul acesta oferindu-le un bun exemplu, stabilindu-le limite clare şi discutând cu ei despre consecinţele deciziilor pe care le iau. Părinţi, voi sunteţi cei mai în măsură să-i ajutaţi pe copiii voştri să i se dedice lui Iehova! Ei au nevoie de ajutorul vostru pentru a dobândi o identitate creştină şi pentru a şi-o păstra. Desigur, toţi trebuie să fim vigilenţi ca să nu ne pierdem „veşmintele“ simbolice — calităţile şi normele care ne identifică drept continuatori ai lui Cristos (Rev. 3:4, 5; 16:15).

19, 20. Ce trebuie să facem pentru ca Iehova ‘să-şi aducă aminte de noi spre bine’?

¹⁹ Profetul Maleahi, care era contemporan cu Neemia, a spus că „o carte de amintire a început să fie scrisă . . . despre cei ce se tem de Iehova şi despre cei ce se gândesc la numele său“ (Mal. 3:16, 17). Dumnezeu nu-i va uita niciodată pe cei ce se tem de el şi iubesc numele său (Evr. 6:10).

²⁰ Neemia s-a rugat: „Adu-ţi aminte de mine, o, Dumnezeul meu, spre bine!“ (Neem. 13:31). La fel ca în cazul lui Neemia, şi numele noastre vor fi scrise în cartea de amintire a lui Dumnezeu dacă vom continua să evităm tovărăşiile rele, să susţinem lucrarea lui Iehova, să punem lucrurile spirituale pe primul loc şi să ne păstrăm identitatea creştină. De aceea, ‘să verificăm mereu dacă suntem în credinţă’ (2 Cor. 13:5). Dacă ne vom păstra sfinţenia şi prietenia cu Iehova, el ‘îşi va aduce aminte de noi spre bine’.