DIN ARHIVĂ
Regele a fost încântat!
ERA august 1936. Robert şi George Nisbet se aflau la kraalul regal (reşedinţa regală) din Swaziland. Folosind o maşină cu difuzoare, ei au pus înregistrări muzicale şi câteva discursuri ale fratelui Joseph Rutherford. Regele Sobhuza al II-lea a fost încântat! George relatează: „Spre surprinderea noastră, regele a vrut să cumpere fonograful, discurile şi difuzoarele pe care le foloseam ca să predicăm vestea bună despre Regat“.
Robert i-a spus în mod amabil că lucrurile respective nu erau de vânzare deoarece aparţineau altcuiva. Atunci regele a vrut să ştie cine era proprietarul.
„Toate acestea aparţin unui alt rege“, a răspuns Robert. Sobhuza a întrebat cine era acel rege. „Este Isus Cristos, Regele Regatului lui Dumnezeu.“
„O, ce rege măreţ!“, a exclamat Sobhuza cu mare respect. „Nu vreau să-i iau ceva ce-i aparţine.“
„Am fost foarte impresionat de caracterul Şefului Suprem, regele Sobhuza, scrie Robert. Deşi vorbea foarte bine engleza, nu se mândrea cu asta. Era o persoană sinceră şi abordabilă. Am stat împreună în cabinetul lui cam 45 de minute, în timp ce, afară, George punea înregistrări muzicale.“
Robert relatează în continuare: „Mai târziu în acea zi, am vizitat Şcoala Naţională din Swaziland. Aici am avut una dintre cele mai frumoase experienţe. I-am depus mărturie directorului, care ne-a ascultat cu interes. I-am spus de maşina noastră cu difuzoare şi i-am propus să punem înregistrări pentru toţi cei din şcoală. El a acceptat cu bucurie şi a adunat aproape o sută de elevi, care au stat pe iarbă ca să asculte. Ni s-a spus că, la acest liceu, băieţii erau instruiţi în domenii precum agricultura, grădinăritul, tâmplăria, construcţiile, limba engleză şi aritmetica, iar fetele primeau instruire în domeniul sanitar, precum şi în alte domenii. În plus, erau învăţate anumite treburi gospodăreşti.“ Şcoala fusese înfiinţată de bunica Şefului Suprem.
Încă din anul 1933, regele Sobhuza i-a ascultat cu plăcere pe pionierii care l-au vizitat la reşedinţa sa regală. Cu o anumită ocazie, el i-a adunat pe toţi cei o sută de războinici din garda sa personală ca să asculte înregistrări cu mesajul despre Regat. S-a abonat la revistele noastre şi a acceptat
literatură biblică. În scurt timp, regele avea o bibliotecă teocratică aproape completă. Deşi guvernul colonial britanic a interzis literatura noastră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, regele şi-a păstrat biblioteca.Regele Sobhuza al II-lea a continuat să-i primească pe Martori la reşedinţa sa regală din Lobamba, invitându-i şi pe clerici să asculte cuvântările lor biblice. Odată, în timp ce un Martor local pe nume Helvie Mashazi analiza capitolul 23 al cărţii Matei, câţiva clerici furioşi s-au ridicat şi au încercat să-l oprească. Dar regele a intervenit, rugându-l pe fratele Mashazi să continue. El chiar le-a spus celor prezenţi să noteze toate versetele biblice menţionate.
Cu altă ocazie, după ce au ascultat o cuvântare a unui pionier, patru membri ai clerului au spus: „De acum înainte nu mai suntem oameni ai bisericii. Suntem Martori ai lui Iehova“. Apoi l-au întrebat pe fratele care ţinuse cuvântarea dacă mai avea cărţi precum cele din biblioteca regelui.
Din anii ’30 ai secolului trecut până la moartea sa, în 1982, Şeful Suprem a arătat respect faţă de Martorii lui Iehova şi nu a permis ca aceştia să fie persecutaţi pentru că nu respectau ritualurile swazi. De aceea, Martorii au avut motive întemeiate să-i fie recunoscători şi au fost sincer îndureraţi când regele a încetat din viaţă.
La începutul anului 2013, în Swaziland erau peste 3 000 de vestitori ai Regatului. Cu o populaţie depăşind cu puţin un milion de locuitori, Swazilandul avea o proporţie de Martori la numărul de locuitori de 1 la 384. Peste 260 de pionieri slujeau în 90 de congregaţii, iar în anul 2012, asistenţa la Comemorare a fost de 7 496 de persoane. Aşadar, progresele înregistrate dovedesc că Swazilandul este un teritoriu roditor. În mod sigur, acele prime vizite din anii ’30 ai secolului trecut au constituit o temelie solidă a creşterii din Swaziland. (Din arhiva noastră din Africa de Sud)