1, 2. Ce înţelegem din faptul că Iehova se aseamănă pe sine cu un păstor?

ÎN CUVÂNTUL său, Iehova spune că este asemenea unui păstor (Ezec. 34:11–14). Acest lucru ne ajută să înţelegem ce fel de Dumnezeu este Iehova. Un păstor iubitor îşi asumă întreaga responsabilitate pentru viaţa şi binele turmei aflate în grija sa. El conduce oile la păşune şi la locuri de adăpat (Ps. 23:1, 2); veghează asupra lor zi şi noapte (Luca 2:8); le ocroteşte de prădători (1 Sam. 17:34, 35); poartă mieii la sân (Is. 40:11); caută oile rătăcite şi le îngrijeşte pe cele care se rănesc (Ezec. 34:16).

² Întrucât majoritatea slujitorilor lui Iehova din vechime se ocupau cu agricultura şi cu păstoritul, ei au înţeles uşor comparaţia dintre Iehova Dumnezeu şi un păstor iubitor. Ei ştiau că oile au nevoie de grijă şi de atenţie pentru a le merge bine. În sens spiritual, lucrurile stau la fel şi cu oamenii (Mar. 6:34). Fără o bună conducere şi îngrijire spirituală, oamenii au de suferit. Ei devin vulnerabili şi se rătăcesc din punct de vedere moral, aşa cum „nişte oi fără păstor“ se împrăştie (1 Regi 22:17). Însă Iehova se îngrijeşte cu iubire de necesităţile slujitorilor săi.

3. Ce vom analiza în acest articol?

³ Comparaţia dintre Iehova şi un păstor este sugestivă şi în zilele noastre. El continuă să se îngrijească de slujitorii săi, care se aseamănă cu nişte oi. Să vedem cum îşi îndrumă Iehova oile şi cum le poartă de grijă în prezent. Vom vedea şi cum ar trebui să reacţioneze oile la grija plină de iubire a lui Iehova.

4. Ce rol are Isus în îngrijirea oilor lui Iehova?

⁴ Iehova l-a numit pe Isus Cap al congregaţiei  creştine (Ef. 1:22, 23). Fiind „păstorul cel bun“, Isus reflectă calităţile Tatălui său şi acţionează în armonie cu scopurile Sale. Isus chiar ‘şi-a dat sufletul în folosul oilor’ (Ioan 10:11, 15). Jertfa de răscumpărare a lui Cristos aduce multe binecuvântări omenirii (Mat. 20:28). De fapt, scopul lui Iehova este ca „oricine manifestă credinţă în [Isus] să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16).

5, 6. a) Pe cine a numit Isus să se îngrijească de oile sale şi ce presupune acest lucru din partea oilor? b) Care ar trebui să fie principalul motiv pentru care dorim să ascultăm de bătrâni?

⁵ Cum reacţionează oile la grija lui Isus Cristos, Păstorul cel Bun? Isus a spus: „Oile mele ascultă glasul meu, eu le cunosc şi ele mă urmează“ (Ioan 10:27). A asculta glasul Păstorului cel Bun înseamnă a respecta îndrumarea sa în toate lucrurile. Aceasta presupune şi a colabora cu subpăstorii spirituali numiţi de el. Isus a arătat că apostolii şi discipolii săi trebuiau să continue lucrarea pe care o începuse el. Ei trebuiau ‘să înveţe’ şi ‘să pască oiţele lui Isus’ (Mat. 28:20). (Citeşte Ioan 21:15–17.) Pe măsură ce vestea bună s-a răspândit şi numărul discipolilor a crescut, Isus a numit creştini maturi care să se ocupe de păstorirea congregaţiilor (Ef. 4:11, 12).

⁶ Când a vorbit cu supraveghetorii congregaţiei din Efes, apostolul Pavel le-a spus că spiritul sfânt îi numise supraveghetori ‘ca să păstorească congregaţia lui Dumnezeu’ (Fap. 20:28). Acelaşi lucru se poate spune şi despre supraveghetorii creştini din prezent, întrucât şi ei sunt numiţi ţinându-se cont de cerinţele consemnate în Biblie sub îndrumarea spiritului sfânt. Aşadar, ascultând de supraveghetorii creştini, arătăm respect faţă de Iehova şi Isus, cei mai mari Păstori (Luca 10:16). Acesta ar trebui să fie principalul motiv pentru care dorim să le fim supuşi bătrânilor. Însă există şi alte motive pentru care este înţelept să ascultăm de ei.

7. Cum ne ajută bătrânii să ne păstrăm prietenia cu Iehova?

⁷ Când îi îndrumă pe fraţii de credinţă, bătrânii le oferă încurajare şi sfaturi bazate fie direct pe Scripturi, fie pe principii din Scripturi. Obiectivul lor nu este să le dicteze fraţilor cum să-şi trăiască viaţa (2 Cor. 1:24). Dimpotrivă, ei vor să le ofere sfaturi biblice care să-i ajute să ia decizii bune şi să promoveze pacea şi ordinea în congregaţie (1 Cor. 14:33, 40). Bătrânii ‘veghează asupra sufletelor’ membrilor congregaţiei în sensul că doresc să-i ajute să-şi păstreze prietenia cu Iehova. De aceea, ei vor oferi cu promptitudine ajutor dacă văd că un frate sau o soră a făcut sau este pe punctul de a face „un pas greşit“ (Gal. 6:1, 2; Iuda 22). Nu sunt acestea motive întemeiate ‘să ascultăm de cei care sunt în fruntea noastră’? (Citeşte Evrei 13:17.)

8. Cum apără bătrânii turma lui Dumnezeu?

⁸ Apostolul Pavel, el însuşi un păstor spiritual, le-a scris fraţilor săi din Colose: „Luaţi seama să nu vă fure cineva prin filozofie şi amăgire deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor, potrivit lucrurilor elementare ale lumii şi nu potrivit lui Cristos“ (Col. 2:8). Din acest avertisment reiese încă un motiv întemeiat pentru care trebuie să acordăm atenţie sfaturilor biblice date de bătrâni. Ei apără turma avertizându-i pe fraţi cu privire la cei care încearcă să le slăbească credinţa. Apostolul Petru a spus că urmau să apară „profeţi falşi“ şi „învăţători falşi“ care aveau ‘să ademenească sufletele nestatornice’ (2 Pet. 2:1, 14). Când  este necesar, bătrânii din prezent trebuie să dea avertismente similare. Fiind creştini maturi, ei au experienţă de viaţă. Mai mult, înainte să fie numiţi, ei au arătat că au o înţelegere clară a Scripturilor şi că sunt capabili să predea o învăţătură sănătoasă (1 Tim. 3:2; Tit 1:9). Maturitatea, echilibrul şi înţelepciunea lor bazată pe Biblie le permit să ofere o îndrumare eficientă turmei.

9. Cum îndrumă şi hrăneşte Isus congregaţia în prezent?

⁹ Prin intermediul organizaţiei sale, Iehova le oferă din abundenţă hrană spirituală slujitorilor săi de pretutindeni. Publicaţiile noastre conţin multe sfaturi biblice. De asemenea, organizaţia le oferă uneori îndrumare direct bătrânilor de congregaţie, fie prin scrisori, fie prin intermediul supraveghetorilor itineranţi. În toate aceste moduri, Isus îndrumă şi hrăneşte oile.

10. Ce responsabilitate au păstorii spirituali în legătură cu cei care s-au îndepărtat de turmă?

¹⁰ În sens spiritual, supraveghetorii au responsabilitatea de a-i ocroti pe membrii congregaţiei şi de a se îngriji de ei, mai ales de cei care suferă din cauza propriilor greşeli sau sunt bolnavi din punct de vedere spiritual. (Citeşte Iacov 5:14, 15.) Probabil că unii dintre aceştia s-au îndepărtat de turmă şi nu mai iau parte la activităţile congregaţiei. În  această situaţie, un bătrân grijuliu va face tot ce-i stă în putere pentru a găsi oaia pierdută şi pentru a o îndemna să se întoarcă la turmă. Isus a spus: „Nu este voia Tatălui meu care este în cer ca unul dintre aceşti micuţi să piară“ (Mat. 18:12–14).

11. De ce le-ar putea fi greu unora să urmeze îndrumarea bătrânilor?

¹¹ Iehova şi Isus sunt Păstori perfecţi. Însă subpăstorii cărora le-au dat în grijă congregaţiile nu sunt perfecţi. Din acest motiv, unor membri ai congregaţiei le-ar putea fi greu să urmeze îndrumarea bătrânilor. Astfel de fraţi s-ar putea gândi: „Bătrânii sunt oameni imperfecţi, la fel ca noi. De ce ar trebui să ascultăm sfaturile lor?“. E adevărat, bătrânii sunt imperfecţi. Totuşi, trebuie să avem un punct de vedere corect faţă de defectele şi slăbiciunile lor.

12, 13. a) Ce greşeli au făcut unii dintre cei cărora Iehova le-a încredinţat responsabilităţi? b) De ce au fost consemnate în Biblie greşelile făcute de unii bărbaţi cu responsabilităţi?

¹² Scripturile vorbesc în mod deschis despre greşelile pe care le-au făcut unii dintre cei prin intermediul cărora Iehova şi-a condus poporul. De exemplu, David a fost uns rege şi conducător al Israelului. Cu toate acestea, el a cedat ispitei şi s-a făcut vinovat de adulter şi de crimă (2 Sam. 12:7–9). Să ne gândim şi la apostolul Petru. Deşi îi fuseseră încredinţate mari responsabilităţi în congregaţia creştină din secolul I, el a făcut unele greşeli grave (Mat. 16:18, 19; Ioan 13:38; 18:27; Gal. 2:11–14). Cu excepţia lui Isus, niciun om de la Adam şi Eva încoace n-a fost perfect.

¹³ De ce i-a inspirat Iehova pe unii scriitori ai Bibliei să scrie despre greşelile unor bărbaţi cărora le încredinţase responsabilităţi? Printre altele, Iehova a vrut să arate că îşi poate conduce poporul prin intermediul unor oameni imperfecţi. De fapt, el a făcut dintotdeauna acest lucru. De aceea, nu ar trebui să considerăm imperfecţiunile celor numiţi în fruntea noastră o scuză pentru a murmura împotriva lor ori pentru a nu ţine seama de autoritatea lor. Iehova se aşteaptă să-i respectăm şi să ascultăm de ei. (Citeşte Exodul 16:2, 8.)

14, 15. Ce putem învăţa din modul în care a comunicat Iehova cu poporul său în vechime?

¹⁴ Este vital să ascultăm de cei aflaţi în fruntea noastră. Să ne gândim la modul în care a comunicat Iehova cu poporul său în momentele dificile. Când israeliţii au părăsit Egiptul, Dumnezeu le-a transmis instrucţiuni prin intermediul lui Moise şi al lui Aaron. Pentru a supravieţui celei de-a zecea plăgi, israeliţii au trebuit să pregătească o masă specială şi să ia puţin din sângele unui miel înjunghiat şi să stropească uşorii şi partea de sus a uşii. Israeliţii n-au primit aceste instrucţiuni prin intermediul unei voci care s-a auzit din cer. Ei au trebuit să asculte de bătrânii poporului, care, la rândul lor, primiseră instrucţiuni concrete de la Moise (Ex. 12:1–7, 21–23, 29). În acea situaţie, Moise şi bătrânii au acţionat ca mesageri ai lui Iehova. Bătrânii creştini din prezent îndeplinesc un rol la fel de important.

¹⁵ Probabil că ne vin în minte şi alte ocazii în care Iehova a dat instrucţiuni vitale prin intermediul unor oameni sau al unor îngeri. În toate aceste situaţii, Dumnezeu a decis să le încredinţeze altora autoritatea de a vorbi în numele său şi de a le spune slujitorilor săi ce trebuiau să facă în momente critice. Avem toate motivele să credem că Iehova va  proceda la fel la Armaghedon. Bineînţeles, bătrânii din prezent, care au responsabilitatea de a acţiona ca reprezentanţi ai lui Iehova şi ai organizaţiei sale, trebuie să fie foarte atenţi să nu abuzeze niciodată de autoritatea care le-a fost încredinţată.

16. Ce „cuvânt“ trebuie să ascultăm?

¹⁶ Poporul lui Iehova este „o singură turmă“, condusă de „un singur păstor“, Isus Cristos (Ioan 10:16). Isus a spus că avea să fie alături de discipolii săi „în toate zilele până la încheierea sistemului“ (Mat. 28:20). Ca Rege ceresc, el deţine un control absolut asupra tuturor evenimentelor care vor avea loc înainte de distrugerea lumii lui Satan. Ce trebuie să facem pentru a rămâne uniţi şi a fi în siguranţă în mijlocul turmei lui Dumnezeu? Biblia spune: „Urechile tale vor auzi un cuvânt în urma ta, zicând: «Iată calea! Umblaţi pe ea!»“. Acest „cuvânt“ se referă la ceea ce ne învaţă Iehova prin intermediul Bibliei şi la ceea ce Iehova şi Isus ne transmit prin intermediul subpăstorilor numiţi de ei. (Citeşte Isaia 30:21; Revelaţia 3:22.)

17, 18. a) Ce pericol ameninţă turma lui Dumnezeu, dar de ce anume putem fi siguri? b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁷ Biblia spune că Satan „dă târcoale ca un leu care răcneşte, căutând să devoreze pe cineva“ (1 Pet. 5:8). Asemenea unui prădător feroce şi înfometat, Satan stă la pândă, aşteptând momentul potrivit să se năpustească asupra oilor care nu sunt atente sau care se îndepărtează de turmă. Acesta este un motiv în plus pentru care ar trebui să rămânem foarte aproape de turmă şi de Iehova, „păstorul şi supraveghetorul sufletelor“ noastre (1 Pet. 2:25). Iată ce se spune în Revelaţia 7:17 despre cei care vor supravieţui necazului celui mare: „Mielul [Isus] . . . îi va păstori şi îi va călăuzi la izvoarele apelor vieţii. Şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor“. Aceasta este o promisiune cu adevărat minunată!

¹⁸ Aşadar, bătrânii au responsabilitatea foarte importantă de a păstori congregaţia. Ce pot face ei pentru a se asigura că se îngrijesc cum se cuvine de oile lui Isus? Vom analiza răspunsul la această întrebare în articolul următor.