1, 2. De ce a putut Pavel să arate empatie faţă de cei slabi?

TOŢI ne simţim uneori slăbiţi. Din cauza unei gripe sau a unei alergii, ne-ar putea fi greu să ne achităm de responsabilităţile zilnice. Dar să ne imaginăm că ne-am simţi slăbiţi nu doar o săptămână sau două, ci luni la rând. Cum am vrea să ne trateze alţii în această situaţie? Cu siguranţă, ne-am bucura dacă ar manifesta empatie.

² Apostolul Pavel ştia ce înseamnă să te simţi uneori slăbit din cauza presiunilor din exteriorul sau din interiorul congregaţiei. De mai multe ori, el a simţit că ajunsese la capătul puterilor (2 Cor. 1:8; 7:5). Gândindu-se la viaţa sa şi la nenumăratele greutăţi prin care trecuse, Pavel a spus: „Cine este slab, şi eu să nu fiu slab?” (2 Cor. 11:29). Iar cu privire la membrii congregaţiei, pe care i-a comparat cu părţile corpului uman, Pavel a spus că părţile care „par mai slabe sunt necesare” (1 Cor. 12:22). Ce a vrut el să spună? De ce trebuie să-i privim pe cei care par mai slabi aşa cum îi priveşte Iehova? Şi ce foloase ne va aduce acest lucru?

3. Ce ne-ar putea influenţa modul în care îi privim pe membrii congregaţiei care au nevoie de ajutor?

³ Trăim într-o lume competitivă, care pune mare accent pe forţă şi pe tinereţe. Mulţi fac orice pentru a-şi atinge scopul, deseori fără să le pese de sentimentele celor mai slabi. Bineînţeles, noi nu suntem de acord cu acest gen de comportament. Totuşi, fără să ne dăm seama, am putea ajunge să avem un punct de vedere negativ faţă de cei care au mereu nevoie de ajutor, chiar şi faţă de unii membri ai congregaţiei. Ce putem face pentru a-i privi pe ceilalţi aşa cum îi priveşte Dumnezeu?

4, 5. a) Cum ne ajută ilustrarea lui Pavel despre părţile corpului să înţelegem cum priveşte Iehova slăbiciunile oamenilor? b) Ce foloase avem când îi ajutăm pe cei slabi?

⁴ Putem înţelege cum priveşte Iehova slăbiciunile oamenilor dintr-o ilustrare făcută de Pavel în prima scrisoare adresată creştinilor din Corint. În capitolul 12, Pavel ne aminteşte că până şi cea mai puţin atrăgătoare sau cea mai slabă parte a corpului uman are un rol. (Citeşte 1 Corinteni 12:12, 18, 21-23.) Unii evoluţionişti au afirmat că există părţi ale corpului care nu sunt necesare. Însă descoperirile din domeniul anatomiei arată că organele considerate cândva inutile au, de fapt, un rol esenţial. * De exemplu, unii au pus la îndoială utilitatea degetului mic de la picior. Totuşi, în prezent se ştie că acesta are un rol important în menţinerea echilibrului.

⁵ Din ilustrarea lui Pavel înţelegem că toţi membrii congregaţiei sunt importanţi. Satan vrea să-i facă pe oameni să creadă că n-au nicio valoare (Iov 4:18, 19). Însă Iehova îi preţuieşte pe toţi slujitorii săi, inclusiv pe cei care par mai slabi. Această idee ar trebui să ne ajute să preţuim rolul pe care îl avem în congregaţie şi să ne bucurăm că facem parte din familia mondială a slujitorilor lui Dumnezeu. Gândeşte-te, de exemplu, la o ocazie în care i-ai dat o mână de ajutor unei persoane în vârstă. Fără îndoială, persoana s-a bucurat. Dar nu-i aşa că şi tu te-ai simţit bine? Da, când îi ajutăm pe alţii, simţim bucurie, cultivăm mai multă răbdare şi iubire şi devenim creştini mai maturi (Ef. 4:15, 16). Tatăl nostru iubitor doreşte să-i preţuim pe toţi membrii congregaţiei, indiferent de limitele lor. Procedând astfel, nu vom avea aşteptări prea mari de la fraţii noştri, iar congregaţia va fi mai iubitoare.

6. Cum a folosit uneori Pavel cuvintele „slab” şi „tare”?

⁶ Când le-a scris corintenilor, Pavel a folosit cuvintele „slab” şi „slăbiciune” pentru a arăta cum îi considerau cei din lume pe creştinii din secolul I. Însă el a folosit aceste cuvinte şi cu privire la el însuşi (1 Cor. 1:26, 27; 2:3). De asemenea, Pavel a spus că unii creştini erau „tari” (Rom. 15:1). Prin aceasta, el nu a vrut să spună că unii creştini erau mai buni decât alţii, ci, mai degrabă, că membrii congregaţiei cu mai multă experienţă trebuiau să fie răbdători cu cei care nu erau încă bine înrădăcinaţi în adevăr.

7. Ce ne-ar putea împiedica să-i ajutăm pe cei aflaţi în nevoie?

⁷ Când îi ajutăm pe cei slabi, noi îl imităm pe Iehova şi avem parte de aprobarea  sa (Ps. 41:1; Ef. 5:1). Însă un punct de vedere negativ faţă de cei slabi ne-ar putea împiedica să le oferim ajutorul de care au nevoie. Poate ne gândim că aceştia ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru propriile probleme. Ori poate că îi evităm pentru că nu ştim ce să le spunem. Cynthia, * o soră care a fost părăsită de soţul ei, a spus: „Dacă fraţii te evită sau nu se poartă cu tine aşa cum te-ai aştepta să se poarte nişte prieteni apropiaţi, te simţi rănit. Când treci prin încercări, simţi nevoia să ai pe cineva lângă tine”. Regele David a ştiut ce înseamnă să fii evitat de cei din jur (Ps. 31:12).

8. Ce ne poate ajuta să arătăm mai multă empatie faţă de fraţii noştri?

⁸ Ce ne poate ajuta să arătăm mai multă empatie faţă de fraţii noştri? Să ne amintim că unii se simt slăbiţi din cauza unei boli sau a depresiei ori pentru că locuiesc cu membri ai familiei care nu sunt la adevăr. Dacă ne-am afla într-o situaţie asemănătoare, am dori ca fraţii noştri să fie înţelegători. Să ne gândim la israeliţi, care fuseseră săraci şi suferiseră mult în Egipt. Înainte ca ei să intre în Ţara Promisă, Dumnezeu le-a spus ‘să nu-şi împietrească inima’ faţă de cei săraci. Iehova se aştepta ca israeliţii să-i ajute pe fraţii lor care treceau prin situaţii grele (Deut. 15:7, 11; Lev. 25:35-38).

9. Care ar trebui să fie prioritatea noastră când un frate se confruntă cu o situaţie dificilă? Ilustraţi.

⁹ În loc să-i desconsiderăm sau să-i judecăm pe fraţii care se confruntă cu situaţii dificile, ar trebui să-i ajutăm (Iov 33:6, 7; Mat. 7:1). Să ilustrăm: Când un motociclist este rănit într-un accident rutier şi ajunge la spital, personalul medical nu încearcă să stabilească cine a provocat accidentul, ci îi oferă imediat îngrijirea de care are nevoie. În mod asemănător, dacă un frate de credinţă suferă din cauza unei probleme personale, prioritatea noastră ar trebui să fie aceea de a-l ajuta din punct de vedere spiritual. (Citeşte 1 Tesaloniceni 5:14.)

10. Cum sunt unii fraţi „bogaţi în credinţă”, deşi par mai slabi?

¹⁰ Dacă medităm la situaţia fraţilor noştri, s-ar putea să ne schimbăm punctul de vedere despre slăbiciunile lor. Să ne gândim la surorile care se confruntă de ani de zile cu împotrivire din partea familiei. Poate că unele dintre ele par firave, dar nu-i aşa că dau dovadă de o forţă morală şi de o credinţă remarcabile? Când vedem o mamă fără partener care vine cu regularitate la întruniri împreună cu copilul sau cu copiii ei, nu suntem impresionaţi de credinţa şi de hotărârea ei? Acelaşi lucru îl putem spune şi despre tinerii care rămân fideli în pofida influenţelor rele de la şcoală. Cu toată modestia, noi recunoaştem că astfel de fraţi, care par mai slabi, sunt, probabil, la fel de „bogaţi în credinţă” ca alţi membri ai congregaţiei care se bucură de o situaţie mai favorabilă (Iac. 2:5).

11, 12. a) Ce ne va ajuta să ne însuşim punctul de vedere al lui Iehova despre slăbiciuni? b) Ce învăţăm din modul în care l-a tratat Iehova pe Aaron?

¹¹ Ne putem însuşi punctul de vedere al lui Iehova despre slăbiciuni gândindu-ne la unele exemple biblice care arată cum îi priveşte el pe slujitorii săi. (Citeşte Psalmul 130:3.) Dacă ai fi fost alături de Moise când Aaron a făcut viţelul de aur, ce ai fi simţit când Aaron a început să-şi justifice acţiunea? (Ex. 32:21-24) Ce ai fi spus despre Aaron când, influenţat  de sora lui, Miriam, l-a criticat pe Moise pentru că se căsătorise cu o femeie străină? (Num. 12:1, 2) Sau cum ai fi reacţionat când Aaron şi Moise nu l-au onorat pe Iehova când le-a dat în mod miraculos israeliţilor apă la Meriba? (Num. 20:10-13)

¹² În toate aceste situaţii, Iehova l-ar fi putut pedepsi imediat pe Aaron. Însă Iehova ştia că, în pofida slăbiciunilor sale, Aaron nu era o persoană rea. Se pare că Aaron a greşit deoarece s-a aflat în împrejurări dificile ori s-a lăsat influenţat de alţii. Totuşi, el a fost dispus să-şi recunoască greşelile şi a acceptat judecata lui Iehova (Ex. 32:26; Num. 12:11; 20:23-27). Iehova a ales să se concentreze asupra credinţei şi a căinţei lui Aaron. De aceea, Aaron şi urmaşii săi au rămas în amintirea generaţiilor următoare ca oameni care s-au temut de Iehova (Ps. 115:10-12; 135:19, 20).

13. La ce am putea reflecta pentru a ne da seama cum privim slăbiciunile?

¹³ Pentru a ne însuşi punctul de vedere al lui Iehova, să reflectăm la modul în care îi privim pe cei care par slabi (1 Sam. 16:7). De exemplu, cum reacţionăm când un tânăr nu alege cu înţelepciune modul în care se destinde sau manifestă o atitudine nepăsătoare? În loc să fim exagerat de critici, să ne gândim ce am putea face pentru a-l ajuta să progreseze. Când ajutăm pe cineva în felul acesta, devenim mai înţelegători şi mai iubitori.

14, 15. a) Ce a făcut Iehova când Ilie a trecut printr-o perioadă de descurajare? b) Ce putem învăţa din această relatare?

¹⁴ De asemenea, vom reuşi să-i privim pe alţii cu mai multă empatie dacă vom medita la modul în care i-a tratat Iehova pe unii slujitori ai săi care s-au simţit descurajaţi. Un astfel de slujitor a fost profetul Ilie. Deşi a înfruntat plin de curaj 450  de profeţi ai lui Baal, Ilie a fugit când a aflat că regina Izabela plănuia să-l omoare. După ce a mers aproximativ 150 de kilometri până la Beer-Şeba, el şi-a continuat drumul prin pustiu. Epuizat după lunga călătorie prin soarele dogoritor, Ilie s-a aşezat sub un copac şi „a cerut ca sufletul lui să moară” (1 Regi 18:19; 19:1-4).

¹⁵ Ce a făcut Iehova când a văzut că profetul său era cuprins de disperare? L-a respins el pe Ilie pentru că trecea printr-o perioadă în care era deprimat şi îi lipsea curajul? Nicidecum! Iehova a ţinut cont de limitele lui Ilie şi a trimis un înger ca să-l întărească. Îngerul l-a îndemnat de două ori pe Ilie să mănânce. Astfel, el a avut suficientă putere pentru a-şi continua drumul. (Citeşte 1 Regi 19:5-8.) Înainte să-i dea vreo instrucţiune lui Ilie, Iehova l-a ascultat şi i-a oferit ajutorul de care avea nevoie.

16, 17. Cum putem imita modul în care Iehova i-a purtat de grijă lui Ilie?

¹⁶ Cum îl putem imita pe Dumnezeul nostru iubitor? Să nu ne grăbim să dăm sfaturi (Prov. 18:13). Ar fi mai bine ca întâi să arătăm empatie şi să-i ascultăm pe cei care sunt deprimaţi ori se simt, probabil, inutili din cauza unor probleme personale (1 Cor. 12:23). Astfel, vom şti ce putem face pentru a le oferi ajutorul de care au cu adevărat nevoie.

¹⁷ Să ne gândim la Cynthia, menţionată mai înainte. După ce soţul ei a părăsit-o, ea şi cele două fetiţe ale ei s-au simţit dintr-odată singure. Cum au reacţionat unii fraţi de credinţă? Cynthia spune: „După ce le-am spus la telefon ce se întâmplase, în mai puţin de 45 de minute au venit la noi acasă. Erau cu ochii în lacrimi. În primele două sau trei zile au stat tot timpul cu noi. Deoarece nu prea mâncam şi eram foarte afectate, ne-au invitat să stăm o vreme la ei”. Această experienţă ne aminteşte probabil de cuvintele lui Iacov: „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, iar unul dintre voi le spune: «Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă», dar nu le daţi cele necesare corpului lor, la ce foloseşte? Tot aşa, şi credinţa, dacă nu are fapte, este moartă” (Iac. 2:15-17). Fraţii şi surorile din congregaţie le-au oferit Cynthiei şi fiicelor ei exact ajutorul de care aveau nevoie. Astfel, după numai şase luni, ele au avut puterea necesară pentru a sluji ca pioniere auxiliare (2 Cor. 12:10).

18, 19. a) Cum îi putem ajuta pe cei care se simt slăbiţi? b) Cine are parte de foloase când îi ajutăm pe cei slabi?

¹⁸ Ştim probabil din experienţă că poate dura mult până ne revenim după o boală grea. În mod asemănător, un frate care este slăbit din cauza unor probleme personale sau a unor încercări grele ar putea avea nevoie de timp ca să-şi recapete forţa spirituală. E adevărat, pentru a-şi întări credinţa, trebuie să studieze, să se roage şi să participe la întruniri. Însă el are nevoie şi de ajutorul nostru. Vom fi noi răbdători cu el până îşi recapătă echilibrul? Vom continua să-i arătăm iubire în tot acest timp? Ne vom strădui să-l facem să se simtă preţuit şi util în congregaţie? (2 Cor. 8:8)

¹⁹ Să nu uităm niciodată că, ajutându-i pe fraţii noştri, vom simţi bucuria pe care o aduce faptul de a dărui. De asemenea, vom deveni mai înţelegători şi mai răbdători. Ca urmare, în congregaţie va exista mai multă căldură şi iubire. Mai presus de toate, îl vom imita pe Iehova, care consideră că fiecare om este preţios. Aşadar, avem toate motivele să urmăm îndemnul de ‘a le veni în ajutor celor slabi’ (Fap. 20:35).