„EVRICA!” Acest cuvânt înseamnă: „Am găsit!”. În timpul goanei după aur din secolul al XIX-lea din California (SUA), acest strigăt se putea auzi când un miner găsea aur. Însă Charles Taze Russell şi alţi Studenţi în Biblie au găsit ceva mult mai preţios: adevărul biblic. Şi au fost nerăbdători să-l împărtăşească şi altora.

Până în vara anului 1914, milioane de oameni din marile oraşe vizionaseră „Foto-Drama Creaţiunei”, o producţie cinematografică de opt ore, realizată de I.B.S.A. (Asociaţia Internaţională a Studenţilor în Biblie). Această producţie îmbina imagini filmate impresionante şi diapozitive viu colorate cu o naraţiune captivantă şi muzică clasică frumoasă. Ea se baza pe Biblie şi prezenta istoria omenirii de la creare până la sfârşitul Domniei de O Mie de Ani a lui Isus Cristos (Rev. 20:4). *

Dar ce se putea face pentru cei care locuiau în oraşe mici sau în sate? Pentru oamenii însetaţi de adevăr din aceste zone, în august 1914, I.B.S.A. a lansat „Drama Evrica” – o variantă portabilă a „Foto-Dramei”, care nu conţinea imaginile filmate. Aceasta exista în trei versiuni, fiecare disponibilă în mai multe limbi. „Evrica X” conţinea toată naraţiunea şi muzica. „Evrica Y” conţinea toate înregistrările şi diapozitive frumos colorate. Iar „Drama Evrica pentru familii”, concepută pentru a fi audiată acasă, conţinea o parte din naraţiune şi unele cântări. De asemenea, se puteau obţine uşor fonografe şi echipamente de proiecţie ieftine.

Întrucât nu era nevoie de un proiector de film şi de un ecran mare, acest material putea fi vizionat în mod gratuit şi în zonele rurale. Astfel, Studenţii în Biblie au dus mesajul despre Regat în teritorii noi. „Evrica X”, care avea numai sunet, putea fi prezentată atât ziua, cât şi noaptea. Proiectorul de diapozitive al versiunii „Evrica Y” putea funcţiona fără curent electric, cu ajutorul unei lămpi cu carbid. Într-un raport apărut în Turnul de veghe în limba finlandeză se spunea: „Putem prezenta aceste imagini aproape în orice loc”. Şi, într-adevăr, aşa era!

De multe ori, în loc să închirieze cinematografe mari, Studenţii în Biblie au fost ingenioşi şi au găsit locuri pentru care n-au trebuit să plătească, cum ar fi săli de clasă, săli de judecată, gări sau chiar saloanele unor case mari. Multe proiecţii se făceau în  aer liber, pe un „ecran” făcut dintr-un cearşaf mare, atârnat pe peretele unui hambar. Anthony Hambuch, care făcea parte dintr-o echipă de fraţi ce se ocupa cu prezentarea dramei, a scris: „Fermierii amenajau în livezile lor un mic amfiteatru, punând mai mulţi buşteni pe care oamenii să se poată aşeza pentru a urmări programul”. Această echipă folosea o căruţă cu care transporta echipamentul, bagajele, corturile şi ustensilele de gătit.

Numărul celor care vizionau sau audiau „Drama Evrica” varia de la câţiva oameni la câteva sute. Într-un orăşel cu 150 de locuitori din Statele Unite, 400 de oameni au vizionat drama într-o şcoală. În alt loc, pentru a o viziona, unii au mers pe jos opt kilometri dus şi opt kilometri întors. În Suedia, vecinii care s-au strâns în casa lui Charlotte Ahlberg „au fost cu adevărat impresionaţi” de înregistrările ascultate. În Australia, aproximativ 1 500 de persoane au asistat la o prezentare într-un oraş minier izolat. În Turnul de veghe se spunea că, în licee şi în facultăţi, „profesorii, elevii şi studenţii au fost fascinaţi de imagini şi de frumoasele înregistrări”. „Drama Evrica” a fost apreciată chiar şi în locurile în care existau cinematografe.

„Drama Evrica” a contribuit la extinderea claselor de studiu ale Studenţilor în Biblie. Aceştia trimiteau vorbitori ca să formeze noi clase. Este greu de stabilit câte persoane au vizionat „Drama Evrica”. Multe seturi ale dramei au fost folosite în mod constant. Totuşi, în 1915, numai 14 din cele 86 de echipe care prezentau drama au raportat cu regularitate. Deşi datele erau incomplete, în raportul de sfârşit de an se menţiona că drama fusese vizionată de peste un milion de oameni. Aproximativ 30 000 dintre aceştia solicitaseră publicaţii biblice.

Chiar dacă „Drama Evrica” nu a avut un ecou puternic in istorie, din Australia până în Argentina, din Africa de Sud până în Insulele Britanice, India şi insulele din Caraibe, se pare că milioane de oameni au vizionat această prezentare unică. Mulţi dintre ei au găsit adevărul biblic, ceva mult mai preţios decât aurul, şi au putut striga „Evrica!”.