FLORIN * are emoţii. Doi bătrâni i-au spus că vor să discute cu el în particular. După câteva vizite ale supraveghetorului de circumscripţie, bătrânii i-au explicat ce ar trebui să facă pentru a putea primi mai multe privilegii în congregaţie. Timpul a trecut şi Florin a început să se întrebe dacă avea să fie vreodată numit bătrân. De curând, supraveghetorul de circumscripţie a vizitat din nou congregaţia. Oare ce aveau să-i spună bătrânii de această dată?

Florin ascultă în timp ce unul dintre bătrâni îi vorbeşte. Acesta face referire la 1 Timotei 3:1, iar apoi îi spune că bătrânii congregaţiei au fost înştiinţaţi că fusese numit bătrân. Surprins, Florin îl întreabă: „Serios?”. Bătrânul îi confirmă cele spuse, iar pe faţa lui Florin apare un zâmbet. Mai târziu, când numirea sa este anunţată în congregaţie, toţi sunt numai un zâmbet.

Este greşit să-ţi doreşti privilegii în congregaţie? Nicidecum. Potrivit cu 1 Timotei 3:1, „dacă cineva aspiră la sarcina de supraveghetor, doreşte o lucrare bună”. Mulţi fraţi urmează acest îndemn şi fac progrese spirituale pentru a putea primi responsabilităţi în congregaţie. Astfel, poporul lui Dumnezeu este binecuvântat cu sute de mii de bătrâni şi slujitori auxiliari capabili. Însă, având în vedere creşterea înregistrată în congregaţii, este nevoie ca şi mai mulţi fraţi să aspire la privilegii. Care este modalitatea potrivită de a face acest lucru? Ar trebui oare ca fraţii care „aspiră la sarcina de supraveghetor” să se gândească mereu când vor fi numiţi, aşa cum a făcut Florin?

Termenul biblic „a aspira” este traducerea unui verb grecesc, al cărui sens este „a dori fierbinte”, „a se întinde după ceva”. Acest termen ne-ar putea trimite cu gândul la o persoană care se întinde pentru a apuca un fruct apetisant dintr-un pom. Însă faptul de a aspira la privilegii nu înseamnă a încerca să obţii cu lăcomie „sarcina de supraveghetor”. De ce? Deoarece obiectivul celor care doresc  cu sinceritate să slujească în calitate de bătrâni ar trebui să fie acela de a face „o lucrare bună”, nu de a obţine o poziţie în congregaţie.

Multe dintre cerinţele pe care trebuie să le întrunească un frate care doreşte să facă această lucrare bună sunt enumerate în 1 Timotei 3:2-7 şi în Tit 1:5-9. În legătură cu aceste cerinţe înalte, un bătrân cu experienţă pe nume Raymond spune: „Pentru mine, cel mai mult contează ce fel de persoane suntem. Calităţile oratorice şi faptul de a fi învăţători eficienţi sunt lucruri importante, însă nu sunt mai importante decât necesitatea de a fi ireproşabili, cumpătaţi în obiceiuri, cu o minte sănătoasă, ordonaţi, ospitalieri şi rezonabili”.

Un frate care aspiră în mod sincer la privilegii arată că este ireproşabil evitând orice formă de necinste şi necurăţie. El este cumpătat în obiceiuri, cu o minte sănătoasă, ordonat şi rezonabil. Ca urmare, fraţii săi de credinţă au încredere că el îi poate îndruma şi îi poate ajuta când se confruntă cu probleme. Fiind ospitalier, el este o sursă de încurajare pentru cei tineri şi pentru cei noi la adevăr. Deoarece iubeşte binele, el le oferă mângâiere şi ajutor celor bolnavi şi celor în vârstă. El cultivă aceste calităţi pentru a le fi de folos altora, nu pentru a-şi creşte şansele de a fi numit. *

Corpul de bătrâni se bucură să le dea sfaturi fraţilor şi să-i încurajeze, însă faptul de a corespunde cerinţelor biblice este, în primul rând, responsabilitatea celui care aspiră la privilegii. Henry, un supraveghetor cu experienţă, spune: „Dacă aspiri la privilegii, străduieşte-te să arăţi că eşti calificat”. Făcând referire la Eclesiastul 9:10, el adaugă: „«Tot ce găseşte mâna ta să facă fă cu toată puterea ta». Achită-te cât mai bine de orice sarcină pe care ţi-o încredinţează bătrânii. Îndeplineşte cu plăcere orice activitate necesară în congregaţie, inclusiv măturatul. Cu timpul, munca şi eforturile tale vor fi apreciate”. Dacă îţi doreşti să slujeşti ca bătrân, fii harnic şi demn de încredere în toate aspectele serviciului sacru. Viaţa ta ar trebui să fie caracterizată de umilinţă, nu de ambiţie şi mândrie (Mat. 23:8-12).

Unii fraţi care doresc să primească privilegii în congregaţie ar putea fi tentaţi să bată apropouri sau să încerce să influenţeze corpul de bătrâni. Alţii se irită când bătrânii le dau sfaturi. Aceşti fraţi ar trebui să se întrebe: „Îmi caut propriile interese sau vreau să mă îngrijesc în mod umil de oile lui Iehova?”.

Cei care aspiră la privilegii ar trebui să-şi amintească de încă o cerinţă pentru bătrâni, şi anume aceea de ‘a deveni exemple pentru turmă’ (1 Pet. 5:1-3). Un frate care este un exemplu pentru congregaţie evită gândirea şi acţiunile înşelătoare. El cultivă perseverenţă şi răbdare indiferent că este numit sau nu. Faptul de a fi numit bătrân nu-l eliberează în mod miraculos pe un frate de defecte (Num. 12:3; Ps. 106:32, 33). Poate că un frate are ‘conştiinţa curată în toate privinţele’, însă, din anumite motive, s-ar putea ca alţii să nu aibă o părere prea bună despre el (1 Cor. 4:4). De aceea, dacă bătrânii îţi dau în mod deschis sfaturi bazate pe Biblie, încearcă să-i asculţi fără să te superi. Apoi străduieşte-te să pui în practică sfaturile primite.

Unii fraţi consideră că aşteaptă de mult timp să fie numiţi. Dacă ‘aspiri la sarcina de supraveghetor’ de mulţi ani, simţi că devii uneori nerăbdător? Dacă da, aminteşte-ţi următoarele cuvinte inspirate: „O aşteptare amânată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom al vieţii” (Prov. 13:12).

O persoană poate ajunge să sufere când un obiectiv la care ţine mult pare de neatins. Aşa s-a întâmplat în cazul lui Avraam. Iehova îi promisese un fiu, însă anii au trecut, iar el şi Sara n-au avut copii (Gen. 12:1-3, 7). Ajuns la bătrâneţe, Avraam i-a spus lui Iehova: „Domn Suveran Iehova, ce-mi vei da, fiindcă mă duc fără să am copii? . . . Iată că nu mi-ai dat sămânţă”. Iehova l-a asigurat pe Avraam că promisiunea Sa se va împlini. Însă au trecut încă cel puţin 14 ani până când Dumnezeu şi-a dus la îndeplinire promisiunea (Gen. 15:2-4; 16:16; 21:5).

Şi-a pierdut Avraam bucuria în serviciul lui Iehova în timp ce aştepta? Nu. El nu s-a îndoit nicio clipă de împlinirea promisiunii lui Dumnezeu, ci a continuat să aştepte plin de speranţă. Apostolul Pavel a scris: „După ce a arătat răbdare, Avraam a primit promisiunea” (Evr. 6:15). În cele din urmă, Dumnezeul Atotputernic l-a binecuvântat pe acest bărbat fidel cu mult peste aşteptările sale. Ce putem învăţa din exemplul lui Avraam?

Dacă îţi doreşti să slujeşti ca bătrân, dar au trecut mulţi ani fără să fii numit, continuă să te încrezi în Iehova. Nu-ţi pierde bucuria în serviciul său. Warren, care a ajutat mulţi fraţi să facă progrese spirituale, a spus: „Calificarea în vederea unei numiri pretinde timp. Odată cu trecerea timpului, aptitudinile şi atitudinea unui frate devin tot mai evidente în modul în care se comportă şi se  achită de responsabilităţi. Unii cred că se vor simţi împliniţi în serviciul lui Iehova numai dacă primesc un anumit privilegiu sau o anumită numire. Însă o astfel de gândire este greşită şi se poate transforma într-o obsesie. Dacă îi slujeşti cu fidelitate lui Iehova oriunde eşti şi orice ai de făcut, te poţi simţi împlinit”.

Un frate a trebuit să aştepte peste zece ani până a fost numit bătrân. El a învăţat o lecţie importantă din Ezechiel, capitolul 1. El spune: „Iehova îşi conduce carul, sau organizaţia, cu viteza dorită de el. Ceea ce contează nu este orarul nostru, ci orarul lui Iehova. În ce priveşte faptul de a sluji ca bătrân, nu e important ce vreau eu sau ce-mi doresc eu să fiu. Ce vreau eu s-ar putea să nu corespundă cu ceea ce ştie Iehova că am nevoie”.

Dacă speri să faci cândva ‘lucrarea bună’ pe care o face un supraveghetor creştin, aspiră la acest privilegiu aducându-ţi contribuţia la bucuria congregaţiei. Dacă ţi se pare că timpul trece greu, nu te îngrijora şi nu fi nerăbdător. Raymond, menţionat anterior, spune: „Ambiţia este duşmanul sentimentului de mulţumire. Cei care sunt mereu nerăbdători nu simt bucuria pe care o aduce serviciul lui Iehova”. De aceea, cultivă într-o măsură mai mare rodul spiritului sfânt, în special răbdarea. Străduieşte-te să progresezi pe plan spiritual studiind Scripturile. Participă mai mult la predicarea veştii bune şi încearcă să conduci mai multe studii biblice. Ia iniţiativa în ce priveşte activităţile spirituale ale familiei şi închinarea în familie. Bucură-te de fiecare ocazie de a sta în compania fraţilor şi a surorilor de credinţă. În timp ce te vei apropia tot mai mult de obiectivul tău, vei simţi bucurie în serviciul lui Iehova.

Faptul de a progresa pentru a putea primi privilegii în congregaţie este o binecuvântare de la Iehova. Nici el, nici organizaţia sa nu vor ca fraţii care aspiră la privilegii să devină nemulţumiţi sau să-şi piardă bucuria în serviciul sacru. Dumnezeu îi susţine şi îi binecuvântează pe toţi cei care îi slujesc cu o motivaţie corectă. Aşa cum se întâmplă în cazul tuturor binecuvântărilor sale, Iehova ‘nu adaugă nicio durere’ binecuvântării pe care o dă celor ce aspiră la privilegii (Prov. 10:22).

Chiar dacă aspiri de mult timp la privilegii în congregaţie, poţi face în continuare progrese pe plan spiritual. În timp ce te străduieşti să cultivi calităţile necesare şi lucrezi din greu pentru a fi de folos congregaţiei, fără să-ţi neglijezi familia, poţi fi sigur că Iehova nu va uita ceea ce faci pentru a-i sluji. Fie ca serviciul lui Iehova să-ţi aducă mereu bucurie, indiferent de responsabilităţile pe care le vei primi!