Despre speranţa învierii
Ce învăţăm de la Isus
Despre speranţa învierii
Isus a înviat cel puţin trei persoane, arătând astfel că cei ce au murit au perspectiva învierii (Luca 7:11–17; 8:49–56; Ioan 11:1–45). Însă pentru a înţelege ce stă la baza acestei speranţe, trebuie să vedem mai întâi cum a apărut moartea şi care este cauza ei.
De ce ne îmbolnăvim şi murim?
Când Isus le ierta oamenilor păcatele, ei erau vindecaţi. De exemplu, înainte să vindece un om paralizat, Isus a întrebat: „Ce este mai uşor? Să zici: «Păcatele îţi sunt iertate» sau să zici: «Ridică-te şi umblă»? Totuşi, ca să ştiţi că Fiul omului are autoritate pe pământ să ierte păcatele . . . , i-a spus paraliticului: «Ridică-te, ia-ţi patul şi du-te acasă!»“ (Matei 9:2–6). Aşadar, cauza bolilor şi a morţii este păcatul pe care l-am moştenit de la Adam (Luca 3:38; Romani 5:12).
Cărui scop a servit moartea lui Isus?
Întrucât nu a păcătuit niciodată, Isus nu a meritat să moară. El şi-a dat însă viaţa în locul nostru, plătind preţul pentru păcatele omenirii. Isus a spus că sângele său avea „să fie vărsat în folosul multora pentru iertarea păcatelor“ (Matei 26:28).
Isus a mai afirmat: „Fiul omului n-a venit ca să i se slujească, ci să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare pentru mulţi“ (Matei 20:28). El a numit preţul pe care l-a plătit „răscumpărare“ deoarece prin intermediul ei urma să-i elibereze pe oameni din sclavia morţii. Isus a declarat: „Eu am venit pentru ca [ei] să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug“ (Ioan 10:10). Pentru a înţelege în mod deplin această speranţă, să vedem mai întâi care este starea morţilor.
Ce se întâmplă cu omul când moare?
Când prietenul său, Lazăr, a murit, Isus a dezvăluit ce se întâmplă la moarte. El le-a zis discipolilor: „«Lazăr, prietenul nostru, se odihneşte, dar mă duc [în Betania] să-l trezesc din somn» . . . Ei credeau că vorbea despre odihna prin somn. Atunci Isus le-a spus deschis: «Lazăr a murit»“. Cu alte cuvinte, Isus a spus că morţii se află într-o stare de inconştienţă, ca şi cum ar dormi (Ioan 11:1–14).
Când Isus a venit să-l învie, Lazăr era deja mort de patru zile. Totuşi, Biblia nu spune că Lazăr ar fi vorbit despre acea perioadă în care fusese inconştient (Eclesiastul 9:5, 10; Ioan 11:17–44).
Ce speranţă există pentru cei care au murit?
Cei morţi vor fi înviaţi având posibilitatea de a se bucura pentru totdeauna de viaţă. Fiul lui Dumnezeu a promis: „Vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său [al lui Isus] şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, 29).
Speranţa învierii este o expresie a iubirii lui Iehova. Isus a afirmat: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16; Revelaţia 21:4, 5).
Pentru mai multe informaţii, vezi capitolul 6 al cărţii Ce ne învaţă în realitate Biblia? *
[Notă de subsol]
^ par. 15 Publicată de Martorii lui Iehova.