V-aţi întrebat vreodată?

De ce erau iudeii din timpul lui Isus răspândiţi printre alte naţiuni?

Când Isus le-a spus ascultătorilor săi că nu puteau veni acolo unde urma el să plece, iudeii s-au întrebat: ‘Unde are de gând omul acesta să meargă? Doar n-are de gând să meargă la iudeii răspândiţi printre greci!’ (Ioan 7:32–36). Nu după mult timp, misionarii creştini le-au anunţat vestea bună iudeilor răspândiţi în zona bazinului mediteranean (Faptele 2:5–11; 9:2; 13:5, 13, 14; 14:1; 16:1–3; 17:1; 18:12, 19; 28:16, 17).

Diaspora s-a format în urma exilării iudeilor de către imperiile care i-au cucerit — Asiria în 740 î.e.n., iar apoi Babilonul în 607 î.e.n. Doar un număr mic de iudei s-a întors în Israel (Isaia 10:21, 22). Restul au continuat să locuiască acolo unde se stabiliseră după exil.

De exemplu, în secolul al V-lea î.e.n., în cele 127 de provincii ale Imperiului Persan existau comunităţi iudaice (Estera 1:1; 3:8). În timp, eforturile evreilor de a-i converti pe alţii la iudaism au făcut ca multe persoane să dobândească o cunoştinţă de bază despre Iehova şi prevederile Legii mozaice (Matei 23:15). Cu ocazia sărbătorii Penticostei din 33 e.n. ţinute la Ierusalim, iudei veniţi din multe ţinuturi au auzit vestea bună despre Isus. Astfel, dispersarea acestora pe tot cuprinsul Imperiului Roman a contribuit la răspândirea rapidă a creştinismului.

Cât aur deţinea regele Solomon?

Potrivit Scripturilor, Hiram, regele Tirului, i-a trimis lui Solomon patru tone de aur, aceeaşi cantitate fiindu-i oferită şi de regina din Şeba. Totodată, flota lui Solomon a adus din Ofir 14 tone de aur. Relatarea biblică spune: „Greutatea aurului care sosea la Solomon într-un an era de şase sute şaizeci şi şase de talanţi de aur“, adică peste 22 de tone (1 Regi 9:14, 28; 10:10, 14). Sunt aceste consemnări plauzibile? Oare cât aur se găsea în vistieriile regilor din antichitate?

Potrivit unei inscripţii antice, considerată de erudiţi o sursă demnă de încredere, faraonul Tutmosis al III-lea (mileniul al II-lea î.e.n.) a dăruit aproximativ 12 tone de aur pentru templul zeului Amon Ra din Karnak. În secolul al VIII-lea î.e.n., regele asirian Tiglatpilaser (Tilgat-Pilneser) al III-lea a primit peste patru tone de aur ca tribut din partea Tirului, Sargon al II-lea închinând aceeaşi cantitate de aur zeilor Babilonului. Iar despre regele Filip al II-lea al Macedoniei (359–336 î.e.n.) se spune că extrăgea anual peste 25 de tone din minele din Pangaion (Tracia).

După ce fiul regelui Filip, Alexandru cel Mare (336–323 î.e.n.), a cucerit oraşul persan Suza, se crede că a luat ca pradă de aici circa 1 070 de tone de aur, iar din întreaga Persie, peste 6 000 de tone. Având în vedere aceste informaţii, consemnările biblice referitoare la aurul deţinut de regele Solomon nu sunt câtuşi de puţin exagerate.