V-aţi întrebat vreodată?

Le-a permis Dumnezeu israeliţilor să practice astrologia?

Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, astrologia este „prezicerea viitorului pe baza studierii poziţiei şi mişcării aştrilor, a constelaţiilor şi a unor fenomene cereşti“. An de an, constelaţiile îşi schimbă poziţia faţă de globul terestru pe măsură ce Pământul se învârte în jurul Soarelui. Din timpuri străvechi, oamenii au urmărit aceste schimbări şi le-au atribuit diverse semnificaţii.

Se crede că astrologia îşi are rădăcinile în anticul Babilon, unde se venerau stelele şi constelaţiile. Israeliţii au căzut în această capcană când au deviat de la închinarea adevărată. Până în zilele regelui iudeu Iosia, astrologia devenise o practică obişnuită printre israeliţi. Dar cum privea Dumnezeu lucrurile? Cu veacuri înainte, Legea mozaică interzisese cultul aştrilor şi oricine o încălca era pedepsit cu moartea (Deuteronomul 17:2–5).

Regele Iosia dorea din toată inima ‘să-l urmeze pe Iehova şi să-i respecte poruncile’. Prin urmare, a trecut la acţiune interzicându-le israeliţilor să aducă ofrande „soarelui, lunii, constelaţiilor zodiacului şi întregii armate a cerurilor“ (2 Regi 23:3–5). Oamenii de azi care vor să i se închine lui Dumnezeu „cu spirit şi cu adevăr“ trebuie să-şi însuşească punctul de vedere divin cu privire la astrologie (Ioan 4:24).

Cine erau „Fiii lui Zeus“ despre care se vorbeşte în Faptele 28:11?

Cartea biblică Faptele Apostolilor relatează că, în drum spre Roma, apostolul Pavel s-a îmbarcat din Malta spre Puteoli pe o corabie având semnul „Fiii lui Zeus“ (Faptele 28:11). Călătorii şi oamenii mării din vechime obişnuiau să poarte un astfel de însemn.

Potrivit mitologiei greceşti şi romane, Castor şi Pollux erau fiii gemeni ai lui Zeus (sau Jupiter) şi ai Ledei. Erau zugrăviţi ca marinari dibace, cu puteri asupra vântului şi valurilor. Navigatorii îi considerau protectorii lor, iar călătorii le aduceau ofrande şi îi invocau când izbucneau furtuni. Se credea că ei îşi arătau puterile ocrotitoare sub forma focului Sfântului Elmo, o strălucire de lumină văzută uneori în vârful catargului pe timp de furtună.

Acest cult era larg răspândit la greci şi romani. Un scriitor din antichitate îi atestă existenţa în zona oraşului Cirena (nordul Africii). Corabia amintită în Faptele Apostolilor era din apropiere de Alexandria (Egipt).

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Regele Nazimaruttaş venerând aştri (stelă babiloniană)

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Efigie a fiilor lui Zeus (dinar, 114–113 î.e.n.)

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 9]

Stelă: Réunion des Musées Nationaux/Art Resource, NY; monedă: Courtesy Classical Numismatic Group, Inc./cngcoins.com