EXISTĂ cineva care nu vrea să cunoşti numele lui Dumnezeu şi să te bucuri de o prietenie strânsă cu El. Cine este acest duşman înverşunat? Biblia explică: ‘Dumnezeul acestui sistem le-a orbit mintea celor necredincioşi’. Dumnezeul actualei lumi nelegiuite este Satan Diavolul. El vrea să te ţină în întuneric pentru ca inima ta să nu fie luminată de „glorioasa cunoştinţă despre Dumnezeu“. Satan nu doreşte să cunoşti numele lui Dumnezeu şi semnificaţia lui. Dar cum le orbeşte Diavolul mintea oamenilor? (2 Corinteni 4:4–6)

Satan s-a folosit de religia falsă pentru a-i împiedica pe oameni să-l cunoască pe Dumnezeu şi numele său. De exemplu, în vechime, unii evrei au decis să ignore Scripturile inspirate şi au pus tradiţia mai presus de acestea, tradiţie care le cerea să evite folosirea numelui divin. Apoi, în primele secole ale erei noastre, se pare că evreilor care citeau în public li s-a poruncit să nu mai pronunţe numele lui Dumnezeu acolo unde apărea în Sfintele Scripturi, ci să-l înlocuiască cu termenul Adhonái, adică „Domnul“. Consecinţa gravă a respectării acestei tradiţii a fost, fără îndoială, îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu. Astfel, mulţi au pierdut posibilitatea de a se bucura de foloasele unei prietenii strânse cu Creatorul. Dar ce putem spune despre Isus? Care a fost atitudinea sa faţă de numele lui Dumnezeu, Iehova?

Într-o rugăciune adresată Tatălui său, Isus a spus: „Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi mai face cunoscut“ (Ioan 17:26). Cu siguranţă, Isus a pronunţat numele lui Dumnezeu în numeroase ocazii când a citit, a citat sau a explicat anumite pasaje din Scripturile ebraice care conţin acest nume important. Isus a folosit fără reţinere numele lui Dumnezeu, la fel ca toţi profeţii dinaintea sa. Dacă pe timpul său unii evrei evitau deja să folosească numele lui Dumnezeu, putem fi siguri că Isus nu s-a conformat tradiţiei lor. El i-a criticat aspru pe conducătorii religioşi, spunându-le: „Aţi anulat cuvântul lui Dumnezeu din cauza tradiţiei voastre“ (Matei 15:6).

După moartea şi învierea lui Isus, discipolii săi fideli au continuat să le facă altora cunoscut numele lui Dumnezeu (vezi chenarul  „Au folosit primii creştini numele lui Dumnezeu?“). La Penticosta din 33 e.n., când s-a format congregaţia creştină, apostolul Petru, citând dintr-o profeţie a lui Ioel, a spus unei mulţimi formate din evrei şi prozeliţi: „Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat“ (Faptele 2:21; Ioel 2:32).  Primii creştini au ajutat oameni din multe naţiuni să-l cunoască pe Iehova Dumnezeu şi semnificaţia numelui său. Iată de ce, la o întrunire a apostolilor şi a bătrânilor din Ierusalim, discipolul Iacov a spus: „Dumnezeu şi-a îndreptat atenţia spre naţiuni ca să scoată din ele un popor pentru numele său“ (Faptele 15:14).

Totuşi, duşmanul numelui lui Dumnezeu nu a renunţat. Odată ce apostolii au murit, Satan a putut răspândi fără piedici sămânţa apostaziei (Matei 13:38, 39; 2 Petru 2:1). De exemplu, Iustin Martirul, un scriitor ce se declara creştin şi care s-a născut, după cât se pare, în anul morţii lui Ioan, ultimul apostol, a susţinut deseori în scrierile sale că Cel care ne dă toate lucrurile este „un Dumnezeu fără nume propriu“.

Când creştinii apostaţi au copiat Scripturile greceşti creştine, ei au înlocuit, fără îndoială, numele lui Dumnezeu, Iehova, cu termenul Kýrios, echivalentul grecesc al cuvântului „Domnul“.  La fel au stat lucrurile şi cu Scripturile ebraice. Întrucât scribii evrei apostaţi nu mai pronunţau cu voce tare numele lui Dumnezeu, ei l-au înlocuit cu Adhonái în peste 130 de ocurenţe din Scripturi. Vulgata, o traducere de referinţă a Bibliei în latină, încheiată de Ieronim în 405 e.n., omite şi ea numele personal al lui Dumnezeu.

Astăzi, erudiţii ştiu că numele personal al lui Dumnezeu apare de aproximativ 7 000 de ori în Biblie. Unele traduceri larg răspândite ale Bibliei, cum ar fi ediţiile catolice ale The Jerusalem Bible, La Biblia Latinoamérica în spaniolă, precum şi bine-cunoscuta Biblie Reina-Valera, tot în spaniolă, folosesc cu consecvenţă numele personal al lui Dumnezeu. Alte traduceri redau numele divin prin „Iahve“.

Din nefericire, multe biserici care sponsorizează traduceri ale Bibliei fac presiuni asupra erudiţilor ca aceştia să nu includă numele lui Dumnezeu în traducerile lor. De exemplu, într-o scrisoare datată 29 iunie 2008 şi adresată preşedinţilor conferinţelor episcopale catolice, Vaticanul a declarat: „În anii recenţi s-a împământenit obiceiul de a pronunţa numele propriu al Dumnezeului lui Israel“. În scrisoare se dădea această poruncă clară: ‘Să nu se adopte, nici să se pronunţe numele lui Dumnezeu’. În plus, „pentru traducerile textului biblic în limbile moderne, . . . tetragrama divină să fie redată cu echivalentul de Adonay/Kyrios: «Domn»“. Este cât se poate de clar că această dispoziţie a Vaticanului urmăreşte scoaterea din uz a numelui lui Dumnezeu.

Nici protestanţii nu au dat dovadă de mai mult respect faţă de numele divin, Iehova. Un purtător de cuvânt al New International Version, traducere a Bibliei sponsorizată de religii protestante şi publicată în engleză în 1978, a scris: „Iehova este numele propriu al lui Dumnezeu şi ar fi fost ideal să-l folosim. Însă am investit 2 250 000 de dolari în această traducere, iar dacă vrem să-i aruncăm la gunoi, nu avem decât să traducem, de exemplu, Psalmul 23 prin «Iahve este păstorul meu»“.

În plus, bisericile i-au împiedicat pe latinoamericani să cunoască numele lui Dumnezeu. Steven Voth, un consultant pe probleme de traducere în cadrul Societăţilor Biblice Unite (SBU), a scris: „Una dintre disputele permanente din cercurile protestante latinoamericane are legătură cu folosirea numelui Jehová . . . Este interesant că o biserică neo-penticostală foarte mare şi cu tot mai mulţi enoriaşi . . . a solicitat o  republicare a ediţiei din 1960 a Bibliei Reina-Valera, dar fără numele Jehová. Ea voia ca numele să fie înlocuit cu termenul Señor [Domnul]“. Conform celor spuse de Voth, SBU a respins iniţial această cerere, dar mai târziu a cedat, publicând o ediţie a Bibliei Reina-Valera „fără numele Jehová“.

Scoaterea numelui lui Dumnezeu din Cuvântul său scris şi înlocuirea lui cu „Domnul“ îi împiedică, de fapt, pe cititori să-l cunoască pe Dumnezeu. Această înlocuire creează confuzie. De pildă, unii cititori s-ar putea să nu-şi dea seama dacă termenul „Domnul“ se referă la Iehova sau la Fiul său, Isus. Un exemplu elocvent ar fi versetul în care apostolul Petru îl citează pe David: „Iehova i-a zis Domnului meu [înviatul Isus]: «Stai la dreapta mea»“. Multe traduceri ale Bibliei redau acest verset prin cuvintele: „Domnul i-a zis Domnului meu“ (Faptele 2:34, New International Version). Mai mult, David Clines, în eseul său „Iahve şi Dumnezeul teologiei creştine“, subliniază următoarele: „O consecinţă a absenţei lui Iahve din conştiinţa creştină este tendinţa de a ne concentra asupra persoanei lui Cristos“. Prin urmare, mulţi credincioşi nu ştiu că adevăratul Dumnezeu căruia Isus i-a adresat rugăciunile este o Persoană care are un nume: Iehova.

Satan face tot ce-i stă în putinţă pentru a orbi mintea oamenilor astfel încât aceştia să nu-l poată cunoaşte pe Dumnezeu. Totuşi, putem să-l cunoaştem pe Iehova Dumnezeu şi să ne apropiem de el.

Cu certitudine, Satan poartă război împotriva numelui divin, folosindu-se cu abilitate de religia falsă. Însă nicio putere din cer sau de pe pământ nu-l poate opri pe Domnul Suveran Iehova să-şi facă numele cunoscut celor care doresc să afle adevărul despre El şi despre scopul său glorios cu privire la oamenii fideli.

Martorii lui Iehova sunt bucuroşi să te ajute să afli cum te poţi apropia de Dumnezeu printr-un studiu al Bibliei. Ei urmează exemplul lui Isus, care i-a spus lui Dumnezeu: „Eu le-am făcut cunoscut numele tău“ (Ioan 17:26). Pe măsură ce vei examina versetele ce dezvăluie diferitele roluri pe care Iehova le îndeplineşte în folosul omenirii, vei ajunge să cunoşti nenumăratele faţete ale glorioasei sale personalităţi.

Fidelul patriarh Iov s-a bucurat de ‘o prietenie strânsă cu Dumnezeu’ (Iov 29:4). Şi tu te poţi bucura de o astfel de prietenie. Dacă vei studia Cuvântul lui Dumnezeu, vei putea să-l cunoşti pe Dumnezeu potrivit semnificaţiei numelui său. O astfel de cunoştinţă te va convinge că el va acţiona în armonie cu ceea ce a declarat că înseamnă numele său: „Voi deveni tot ceea ce îmi place“ (Exodul 3:14). El va împlini cu siguranţă toate promisiunile minunate pe care i le-a făcut omenirii.