SUNT toate rugăciunile noastre ascultate indiferent cui le adresăm? Aşa cred mulţi oameni, îndeosebi cei care susţin mişcările interconfesionale şi care acceptă toate religiile, în pofida diferenţelor dintre ele. Ar putea fi însă această idee eronată?

Biblia arată că, de multe ori, oamenii se roagă cui nu trebuie. Pe timpul scrierii Bibliei, oamenii obişnuiau să se roage la chipuri cioplite. Dar Dumnezeu i-a avertizat în repetate rânduri cu privire la această practică. De exemplu, Psalmul 115:4–6 spune despre idoli: „Au urechi, dar nu aud“. Deci ar fi absurd să ne rugăm unui dumnezeu care nu ne aude!

Acest subiect este dezvoltat într-un pasaj biblic emoţionant. Aici se spune că Ilie, profetul adevăratului Dumnezeu, i-a provocat pe profeţii lui Baal să se roage zeului lor, în timp ce el avea să se roage Dumnezeului său. El le-a spus că doar Dumnezeul adevărat va răspunde la rugăciuni, nu şi cel fals! Profeţii lui Baal au acceptat provocarea, rugându-se mult şi din răsputeri, chiar strigând. Dar în zadar! Relatarea biblică menţionează: „N-a răspuns nimeni şi n-a fost niciun semn de luare-aminte“ (1 Regi 18:29). Însă ce s-a întâmplat când s-a rugat Ilie?

Dumnezeu a răspuns imediat la rugăciunea slujitorului său trimiţând foc din cer şi mistuind jertfa pe care acesta i-o adusese. Prin ce s-a deosebit rugăciunea lui Ilie de rugăciunile profeţilor lui Baal? Rugăciunea lui Ilie, consemnată în 1 Regi 18:36, 37, conţine un indiciu important. Deşi rosteşte o rugăciune foarte scurtă — în limba ebraică având circa 30 de cuvinte —, Ilie i se adresează de trei ori Dumnezeului său pe nume. El foloseşte numele personal al lui Dumnezeu: Iehova!

Baal, care înseamnă „proprietar“ sau „stăpân“, era zeul canaaniţilor. În plus, existau şi multe variante locale ale acestei zeităţi. Numele Iehova este însă unic, aparţinând unei singure Persoane din univers! Acest Dumnezeu i-a spus poporului său: „Eu sunt Iehova. Acesta este numele meu şi gloria mea n-o voi da altuia“ (Isaia 42:8).

De ce rugăciunea lui Ilie a fost ascultată, iar rugăciunile profeţilor lui Baal, nu? Întrucât presupunea practicarea prostituţiei sacre şi aducerea de sacrificii umane, închinarea la Baal îi înjosea pe oameni. În schimb, închinarea la Iehova îi înnobila pe israeliţi, ferindu-i de astfel de practici degradante. Gândiţi-vă: Dacă i-aţi trimite o scrisoare unui prieten pe care îl respectaţi foarte mult, aţi adresa-o unei persoane cu alt nume şi cu o proastă reputaţie, care infirmă toate valorile promovate de prietenul vostru? Bineînţeles că nu!

 Când vă rugaţi lui Iehova, vă rugaţi de fapt Creatorului, Tatălui omenirii. * „Tu, o, Iehova, eşti Tatăl nostru“, a spus profetul Isaia într-o rugăciune (Isaia 63:16). Este acelaşi Tată despre care le-a vorbit şi Isus Cristos continuatorilor săi: „Eu urc la Tatăl meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru“ (Ioan 20:17). Iehova este Tatăl lui Isus. Este Dumnezeul căruia s-a rugat Isus şi căruia s-au rugat şi discipolii, aşa cum îi instruise Învăţătorul lor (Matei 6:9).

Ne învaţă Biblia să ne rugăm lui Isus, Mariei, sfinţilor sau îngerilor? Nicidecum. Ea ne învaţă să ne rugăm doar lui Iehova Dumnezeu. Iată două motive: 1) Rugăciunea este o formă de închinare, iar Biblia spune că închinarea trebuie să-i fie adusă în exclusivitate lui Iehova (Exodul 20:5); 2) Biblia ne dezvăluie că unul dintre titlurile lui Dumnezeu este acela de „Ascultător al rugăciunii“ (Psalmul 65:2). Deşi Iehova le încredinţează nenumărate responsabilităţi altora, aceasta este o responsabilitate pe care şi-o asumă în totalitate. El este Dumnezeul care promite că ne ascultă personal rugăciunile.

Deci dacă vrem ca rugăciunile să ne fie ascultate de Dumnezeu, trebuie să ţinem seama de următorul îndemn biblic: „Oricine va chema numele lui Iehova va fi salvat“ (Faptele 2:21). Dar ascultă oare Iehova toate rugăciunile? Ce ar trebui să mai luăm în considerare dacă vrem ca Iehova să ni le asculte?