Apropiaţi-vă de Dumnezeu

„O, Iehova, tu . . . mă cunoşti“

„O PERSOANĂ nu poate duce o povară mai grea decât aceea de a şti că nimeni nu se interesează de ea şi nu o înţelege.“ * Te regăseşti şi tu în aceste cuvinte? Ai simţit vreodată că nimănui nu-i pasă de tine sau că nimeni nu înţelege prin ce treci şi, cu atât mai puţin, ce simţi? Dacă da, următoarea idee ţi-ar putea aduce mângâiere: Lui Iehova îi pasă atât de mult de închinătorii săi, încât este atent la tot ce se întâmplă cu ei în viaţa de zi cu zi. Cuvintele lui David din Psalmul 139 ne asigură de acest adevăr.

Convins că Iehova se interesa de el, David a spus: „O, Iehova, tu m-ai cercetat şi mă cunoşti!“ (Versetul 1). David a folosit aici o imagine poetică sugestivă. Verbul ebraic redat prin „a cerceta“ se poate referi la a săpa în căutarea unui minereu (Iov 28:3), a explora un ţinut (Judecătorii 18:2) sau a examina faptele într-un proces (Deuteronomul 13:14). Într-adevăr, Iehova ne cunoaşte foarte bine. Este ca şi cum el examinează fiecare aspect şi fiecare colţişor al vieţii noastre. Spunând „mă cunoşti“, David arată că Iehova manifestă interes faţă de fiecare slujitor al său. El îi cercetează pe slujitorii săi şi ajunge să-i cunoască în mod individual.

David spune în continuare cât de atent ne cercetează Dumnezeu: „Tu ştii când mă aşez şi când mă ridic. Îmi pătrunzi de departe gândurile“ (Versetul 2). Într-un anumit sens, Iehova este „departe“, în locuinţa sa din ceruri. Totuşi, el ştie când ne aşezăm, probabil la sfârşitul unei zile încărcate, şi când ne ridicăm dimineaţa, pentru a ne relua activităţile cotidiene. De asemenea, el ne cunoaşte gândurile, dorinţele şi intenţiile. Se simţea David ameninţat de faptul că Iehova îl examina atât de atent? Nicidecum. David chiar l-a rugat pe Iehova să-l cerceteze (Versetele 23, 24). De ce?

David ştia că Iehova are o motivaţie bună când îşi examinează închinătorii. El a făcut referire la această motivaţie, spunând: „Mi-ai măsurat mersul şi odihna şi cunoşti bine toate căile mele“ (Versetul 3). În fiecare zi, Iehova vede ‘toate căile noastre’, atât greşelile, cât şi lucrurile bune pe care le facem. La ce se concentrează el? La aspectele rele sau la cele bune? Termenul ebraic redat prin verbul „a măsura“ poate însemna „a cerne“, sau „a vântura“, aşa cum un agricultor vântură pleava pentru a păstra grâul bun. Expresia „a cunoaşte bine“ este traducerea unui termen ebraic care înseamnă „a preţui“. Când examinează lucrurile pe care închinătorii săi le spun sau le fac în fiecare zi, Iehova păstrează ceea ce este bun. De ce? Deoarece el preţuieşte eforturile pe care ei le fac pentru a-i fi plăcuţi.

Din Psalmul 139 învăţăm că lui Dumnezeu îi pasă mult de închinătorii săi. El îi cercetează şi îi păzeşte în activităţile lor de zi cu zi. El ştie cu ce probleme se confruntă şi înţelege durerea din mintea şi din inima lor. Nu te simţi îndemnat să-i aduci închinare unui Dumnezeu căruia îi pasă atât de mult de noi? Dacă da, poţi fi sigur de următorul lucru: Iehova nu va uita niciodată „lucrarea [ta] şi iubirea pe care [ai] arătat-o pentru numele său“ (Evrei 6:10).

Sugestie pentru citirea Bibliei în septembrie:

▪ Psalmii 119—150

[Notă de subsol]