CE AŞTEAPTĂ Iehova de la cei care doresc să i se închine într-un mod aprobat de el? Cere el perfecţiune de la noi, oamenii imperfecţi, făcând astfel să ne fie imposibil să-i plăcem? Sau, mai degrabă, are aşteptări rezonabile? Răspunsul la aceste întrebări este vital dacă dorim să-i slujim lui Iehova cu bucurie. Să analizăm cerinţele lui Dumnezeu, aşa cum le-a prezentat profetul Mica. (Citeşte Mica 6:8.)

„El ţi-a spus . . . ce este bine.“ Nu este nevoie să ghicim ce aşteaptă Dumnezeu de la noi. El ne-a spus care sunt cerinţele sale, arătându-le clar în Biblie. Ceea ce ne cere Dumnezeu „este bine“. Şi nici n-ar putea fi altfel, deoarece „Dumnezeu este iubire“. El are în vedere ce este cel mai bine pentru noi (1 Ioan 4:8; 5:3). Dacă respectăm cerinţele sale, nu numai că-i suntem plăcuţi, dar avem şi noi foloase (Deuteronomul 10:12, 13).

„Ce [anume] cere Iehova de la tine?“ Are Dumnezeu dreptul să ceară ceva de la noi? Bineînţeles! Noi îi datorăm ascultare pentru că el este Sursa şi Susţinătorul vieţii (Psalmul 36:9). Aşadar, ce anume cere el de la noi? Mica foloseşte trei expresii pentru a arăta care sunt cerinţele lui Dumnezeu. Primele două se referă în principal la relaţiile noastre cu semenii, iar a treia se referă la relaţia noastră cu Dumnezeu.

„Să practici dreptatea.“ Potrivit unei lucrări de referinţă, termenul ebraic pentru „dreptate“ presupune „corectitudine şi cinste în relaţiile cu cei din comunitate“. Dumnezeu ne cere să-i tratăm pe alţii în armonie cu ceea ce este corect şi cinstit potrivit normelor sale. Noi practicăm dreptatea fiind imparţiali, integri şi oneşti în relaţiile cu alţii (Leviticul 19:15; Isaia 1:17; Evrei 13:18). Când îi tratăm pe alţii în mod drept, ei s-ar putea simţi îndemnaţi să ne trateze la fel (Matei 7:12).

„Să iubeşti bunătatea.“ Dumnezeu ne cere nu doar să arătăm bunătate, ci s-o iubim. Termenul ebraic redat prin „bunătate“ (ḥésed) poate fi redat şi prin „bunătate iubitoare“ sau „iubire loială“. Un biblist spune: „Cuvintele iubire, îndurare şi bunătate nu sunt echivalente potrivite pentru termenul [ḥésed]; acesta nu se referă doar la una dintre aceste virtuţi, ci la toate la un loc“. Dacă iubim bunătatea, o manifestăm de bunăvoie; ne face plăcere să-i ajutăm pe cei aflaţi în situaţii grele. Drept urmare, simţim fericirea care provine din faptul de a dărui (Faptele 20:35).

„Să umbli modest cu Dumnezeul tău.“ În Biblie, verbul „a umbla“ înseamnă „a urma un anumit mod de viaţă“. Noi umblăm cu Dumnezeu urmând modul de viaţă recomandat de el în Biblie. Trebuie să fim ‘modeşti’ când urmăm acest mod de viaţă. În ce sens? Când umblăm modest cu Dumnezeu, ne evaluăm în mod realist poziţia pe care o avem înaintea lui şi ne recunoaştem limitele. De aceea, expresia „a umbla modest cu Dumnezeu“ înseamnă a avea un punct de vedere realist despre ce anume cere Dumnezeu de la noi şi ce putem să-i dăm.

Din fericire, Iehova nu ne cere niciodată mai mult decât putem să-i dăm. El este mulţumit când facem tot ce ne stă în putinţă pentru a-i sluji (Coloseni 3:23). Iehova ne înţelege limitele (Psalmul 103:14). Atunci când dăm dovadă de modestie şi ni le acceptăm şi noi, putem fi bucuroşi în timp ce umblăm cu el. Nu aţi vrea să învăţaţi mai multe despre modul în care puteţi umbla cu Dumnezeu? Acest mod de viaţă aduce multe binecuvântări (Proverbele 10:22).