M-am născut în Moundsville, un orăşel liniştit din nordul Virginiei de Vest (SUA), situat pe malul râului Ohio. Am fost al doilea copil la părinţi. Fiind în total patru, dintre care trei eram băieţi, în familia noastră n-aveai niciodată timp să te plictiseşti. Părinţii mei erau oameni harnici, cinstiţi şi iubitori. N-am avut niciodată o situaţie materială foarte bună, însă am avut mereu cele necesare. Întrucât erau Martori ai lui Iehova, părinţii noştri s-au străduit să ne întipărească în inimă principiile Bibliei încă din copilărie.

În adolescenţă însă, am început să mă simt atras de lume şi să resping lucrurile pe care le învăţasem. Am început să mă întreb dacă respectarea principiilor Bibliei te ajută cu adevărat să ai o viaţă plină de sens şi de satisfacţii. Credeam că numai libertatea absolută te poate face cu adevărat fericit. N-a trecut mult şi am încetat să mai merg la întrunirile creştine. Fratele meu mai mare şi sora mea au adoptat şi ei o conduită răzvrătită. Părinţii noştri au făcut tot ce au putut ca să ne ajute, însă noi nu le-am acceptat ajutorul.

Pe atunci nu-mi dădeam seama că aşa-zisa libertate pe care mi-o doream avea să mă arunce în ghearele viciilor. Într-o zi, când veneam de la şcoală, un prieten mi-a dat o ţigară şi aşa am început să fumez. După aceea, am început să fac şi multe alte lucruri dăunătoare. Cu timpul, am început să consum droguri, să beau în exces şi să duc o viaţă imorală. În următorii ani, am consumat droguri şi mai puternice, care m-au transformat într-un sclav. Cufundându-mă şi mai mult în vicii, am început să vând droguri ca să-mi pot continua stilul de viaţă.

Chiar dacă am încercat din răsputeri să-mi ignor conştiinţa, ea îmi amintea deseori că modul în care îmi trăiam viaţa era greşit. Cu toate acestea, consideram că mersesem deja prea departe şi că nu mai exista cale de întoarcere. Deşi eram în mijlocul oamenilor la chefuri şi la concerte, de multe ori mă simţeam singur şi deprimat. Uneori, mă gândeam ce oameni buni şi cumsecade erau părinţii mei şi mă întrebam cum ajunsesem în această stare.

Chiar dacă eu mă consideram o cauză pierdută, ceilalţi n-au gândit astfel. În anul 2000, părinţii m-au invitat să merg la un congres de district al Martorilor lui Iehova. M-am dus, deşi fără tragere de inimă. Spre surprinderea mea, la congres au venit şi fratele meu mai mare şi sora mea.

În timpul congresului, mi-am amintit că, în urmă cu un an, fusesem în acelaşi loc la un concert rock. Contrastul pe care l-am văzut mi-a sensibilizat inima. La concert, locul era plin de gunoaie şi de fum de ţigară. Majoritatea celor prezenţi la concert erau oameni neprietenoşi, iar mesajul muzicii era deprimant. La congres însă, eram înconjurat de oameni cu adevărat fericiţi, oameni care m-au întâmpinat cu căldură, deşi nu mă mai văzuseră de ani de zile. Locul era curat, iar mesajul prezentat era plin de speranţă. Văzând efectul pozitiv al adevărului biblic, am început să mă întreb de ce îl respinsesem (Isaia 48:17, 18).

Imediat după congres, am hotărât să mă întorc în congregaţia creştină. Fratele meu şi sora mea au fost şi ei sensibilizaţi de cele văzute la congres şi au hotărât să se întoarcă şi ei. Toţi trei am fost de acord să începem un studiu biblic.

Un verset care m-a impresionat profund a fost Iacov 4:8, unde se spune: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, iar el se va apropia de voi!“. Mi-am dat seama că, dacă voiam să mă apropii de Dumnezeu, trebuia să-mi fac ordine în viaţă. Printre altele, trebuia să mă las de fumat şi să renunţ la droguri şi la alcool (2 Corinteni 7:1).

Am rupt legătura cu vechii mei prieteni şi mi-am făcut noi prieteni dintre închinătorii lui Iehova. Bătrânul de congregaţie cu care am studiat m-a ajutat în mod deosebit. El mă suna cu regularitate şi trecea pe la mine ca să vadă ce mai fac. Şi în prezent, el este unul dintre prietenii mei cei mai buni.

În primăvara anului 2001, m-am botezat, ca simbol al dedicării mele la Iehova. Tot atunci s-au botezat şi fratele meu mai mare şi sora mea. Vă puteţi imagina cât de bucuroşi au fost părinţii şi fratele meu mai mic, care era deja Martor, când familia noastră a ajuns, în sfârşit, să i se închine în unitate lui Iehova!

Înainte credeam că principiile Bibliei sunt prea restrictive, însă acum consider că ele ne oferă o protecţie extraordinară. Biblia m-a ajutat să nu mai consum şi să nu mai vând droguri, ci să devin un membru util al societăţii.

Am privilegiul de a face parte dintr-o familie internaţională de închinători ai lui Iehova. Aceşti oameni se iubesc cu adevărat unii pe alţii şi îi slujesc în unitate lui Dumnezeu (Ioan 13:34, 35). În această familie de fraţi am găsit-o şi pe Adrianne, care mi-a devenit soţie şi pe care o iubesc şi o preţuiesc foarte mult. Ea este o adevărată binecuvântare de la Iehova. Ne bucurăm mult să-i slujim împreună Creatorului nostru.

Acum nu mai am un mod de viaţă egoist, ci slujesc ca evanghelizator cu timp integral, învăţându-i pe oameni cum îi poate ajuta Cuvântul lui Dumnezeu să aibă o viaţă mai bună. Această activitate îmi aduce cea mai mare bucurie. Pot spune cu toată convingerea că Biblia mi-a schimbat viaţa. Am găsit, în sfârşit, adevărata libertate!