Să ne imaginăm un tată care vorbeşte cu băieţelul lui în vârstă de şapte ani. El spune: „Cu mult, mult timp în urmă, Dumnezeu a creat pământul şi tot ce este pe el, a creat soarele, luna şi stelele”. Băieţelul se gândeşte puţin, apoi întreabă: „Tati, dar pe Dumnezeu cine l-a creat?”.

„Dumnezeu n-a fost creat”, îi răspunde tatăl. „El există dintotdeauna.” Această afirmaţie simplă satisface pe moment curiozitatea băieţelului. Totuşi, pe măsură ce băiatul creşte, întrebarea continuă să-l preocupe. Îi este greu să înţeleagă cum e posibil ca cineva să nu aibă început. Până şi universul are început. „Cum a apărut Dumnezeu?”, se întreabă el.

Ce răspuns dă Biblia la această întrebare? Răspunsul Bibliei este foarte asemănător cu cel al tatălui din exemplul nostru. Moise a scris: „O, Iehova, . . . înainte să se fi născut munţii şi înainte ca tu să aduci în existenţă pământul şi solul roditor ca în durerile naşterii, din veşnicie în veşnicie tu eşti Dumnezeu” (Psalmul 90:1, 2). În mod asemănător, profetul Isaia a exclamat: „N-ai ştiut? N-ai auzit? Iehova, Creatorul marginilor pământului, este un Dumnezeu veşnic” (Isaia 40:28). În mod asemănător, în scrisoarea lui Iuda se spune că Dumnezeu există „în toată eternitatea care a trecut” (Iuda 25).

Aceste versete ne arată că Dumnezeu este ‘Regele eternităţii’, aşa cum îl numeşte apostolul Pavel (1 Timotei 1:17). De aici înţelegem că Dumnezeu există dintotdeauna, indiferent cât de departe am privi în trecut. De asemenea, el va exista pentru totdeauna (Revelaţia 1:8). Prin urmare, eternitatea este o trăsătură fundamentală a Dumnezeului cel Atotputernic.

Dar de ce ne este greu să înţelegem această idee? Deoarece durata vieţii omului este limitată. Din acest motiv, modul în care percepem noi timpul este foarte diferit de cel al lui Iehova. Întrucât Dumnezeu este etern, pentru el o mie de ani sunt ca o zi (2 Petru 3:8). Să ilustrăm. O lăcustă trăieşte în jur de 50 de zile după ce devine adultă. Prin urmare, ea nu poate percepe durata de viaţă a unui om, care este de 70 sau 80 de ani. Totuşi, Biblia arată că, în comparaţie cu Măreţul nostru Creator, noi suntem ca nişte lăcuste. Chiar şi capacitatea noastră de gândire este foarte limitată în comparaţie cu a sa (Isaia 40:22; 55:8, 9). Aşadar, nu trebuie să ne surprindă faptul că există anumite aspecte referitoare la natura lui Iehova pe care omul nu le poate înţelege pe deplin.

Deşi ideea că Dumnezeu este etern ar putea fi greu de înţeles, ea este logică. Dacă Dumnezeu ar fi fost creat de cineva, acea persoană ar fi fost Creatorul. Totuşi, Biblia arată că Iehova este cel care ‘a creat toate lucrurile’ (Revelaţia 4:11). În plus, ştim că universul nu a existat dintotdeauna (Geneza 1:1, 2). Cum a apărut el? Creatorul acestuia trebuia să existe înaintea lui. El a existat şi înaintea altor fiinţe inteligente, de exemplu a Fiului său unic-născut şi a îngerilor (Iov 38:4, 7; Coloseni 1:15). Este clar deci că la început a fost numai el. Dumnezeu nu putea fi creat. Nu exista nimic care să-l creeze.

Existenţa noastră şi cea a întregului univers dovedesc că există un Dumnezeu etern. Cel care a pus în mişcare vastul univers, Cel care a instituit legile care îl guvernează trebuie să fi existat dintotdeauna. Numai el trebuie să fi dat viaţă tuturor celorlalte lucruri (Iov 33:4).