RECENT, un cercetător a realizat un studiu pe un eşantion de aproximativ 800 de tineri din peste 12 confesiuni religioase. La întrebarea: „Credeţi că Isus răspunde la rugăciuni?”, peste 60 la sută dintre ei au răspuns afirmativ. Totuşi, o tânără a înlocuit numele „Isus” cu „Dumnezeu”.

Cui credeţi că ar trebui să ne rugăm? Lui Isus sau lui Dumnezeu? * Pentru a afla răspunsul, să vedem cum şi-a învăţat Isus discipolii să se roage.

Isus ne-a învăţat şi ne-a arătat cui să ne rugăm.

ÎNVĂŢĂTURA SA: Când unul dintre discipoli i-a spus lui Isus: „Doamne, învaţă-ne cum să ne rugăm”, Isus a răspuns: „Când vă rugaţi, să spuneţi: «Tată, să fie sfinţit numele tău»” (Luca 11:1, 2). Mai târziu, în celebra Predică de pe munte, Isus i-a îndemnat pe cei prezenţi: ‘Rugaţi-vă Tatălui vostru’ şi le-a dat următoarea asigurare: „Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie chiar înainte de a-i cere voi” (Matei 6:6, 8). În noaptea dinaintea morţii sale, Isus le-a spus discipolilor: „Dacă veţi cere ceva de la Tatăl, el vă va da în numele meu” (Ioan 16:23). Aşadar, Isus ne-a învăţat să ne rugăm lui Iehova Dumnezeu, adică Tatălui său şi Tatălui nostru (Ioan 20:17).

EXEMPLUL SĂU: În armonie cu modul în care i-a învăţat pe alţii să se roage, Isus însuşi s-a rugat astfel: „Te laud în public, Tată, Domn al cerului şi al pământului” (Luca 10:21). Cu altă ocazie, „Isus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: «Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat»” (Ioan 11:41). De asemenea, când se afla pe stâlpul de tortură, Isus s-a rugat: „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez spiritul!” (Luca 23:46). Rugându-se Tatălui său ceresc, ‘Domnul cerului şi al pământului’, Isus ne-a lăsat un exemplu demn de urmat (Matei 11:25; 26:41, 42; 1 Ioan 2:6). Cum au aplicat primii discipoli ai lui Isus aceste instrucţiuni?

După întoarcerea lui Isus la cer, discipolii au fost hărţuiţi şi ameninţaţi de împotrivitori (Faptele 4:18). Ei s-au rugat pentru ajutor, dar cui i-au adresat rugăciunile? Ei „şi-au înălţat cu toţii glasul către Dumnezeu”, rugându-l să-i ajute ‘prin numele sfântului său slujitor Isus’ (Faptele 4:24, 30). Aşadar, discipolii au urmat instrucţiunile lui Isus referitoare la rugăciune. Ei s-au rugat lui Dumnezeu, nu lui Isus.

După mai mulţi ani, apostolul Pavel a vorbit despre modul în care el şi colaboratorii lui se rugau. Într-o scrisoare adresată creştinilor, el a spus: „Îi mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, când ne rugăm pentru voi” (Coloseni 1:3). De asemenea, Pavel le-a scris colaboratorilor săi în credinţă că ‘îi mulţumea întotdeauna pentru toate Dumnezeului şi Tatălui nostru în numele Domnului nostru Isus Cristos’ (Efeseni 5:20). De aici înţelegem că  Pavel i-a îndemnat pe alţii să se roage „pentru toate Dumnezeului şi Tatălui” său şi, bineînţeles, în numele lui Isus (Coloseni 3:17).

Asemenea creştinilor din secolul I, arătăm că îl iubim pe Isus dacă urmăm sfaturile sale privitoare la rugăciune (Ioan 14:15). În timp ce ne rugăm Tatălui nostru ceresc, cuvintele din Psalmul 116:1, 2 vor căpăta şi mai mult sens: „Îl iubesc pe Iehova, pentru că aude glasul meu . . . îl voi chema în toate zilele mele”. *