„E prea greu! N-o să reușesc niciodată să învăț asta!”, se plânge copilul vostru, fiind pe punctul de a renunța. Nu vă place să-l vedeți că se chinuie să facă ceva greu, dar în același timp vreți să-l învățați să depășească obstacolele. Ce ar trebui să faceți? Să-i săriți imediat în ajutor? Să-l lăsați să renunțe? Sau să-l învățați să fie perseverent?

 Perseverența este esențială. Când părinții își învață copilul să dezvolte abilități prin eforturi repetate, este mai probabil ca el să obțină rezultate bune la școală, să se bucure de o sănătate fizică și emoțională mai bună și să aibă prietenii mai puternice și mai frumoase. În schimb, când părinții își ocrotesc copilul de orice dificultate sau eșec, este mai probabil ca el să fie deprimat, să se simtă mai puțin competent și să fie mai nefericit ca adult.

 Perseverența poate fi dezvoltată. Chiar și copiii foarte mici pot învăța să fie mai hotărâți să depășească obstacole și să rezolve probleme. În cadrul unui studiu, cercetătorii au observat comportamentul unor copilași de 15 luni. Când li s-a dat de făcut o sarcină dificilă, s-a constatat că cei care au văzut mai întâi un adult străduindu-se să îndeplinească o sarcină nu s-au dat bătuți la fel de ușor ca cei care au văzut un adult reușind fără efort.

 „Îmi amintesc de timpul când le-am învățat pe fetele mele să-și lege șireturile. Asta nu se învață într-o zi. De fiecare dată când trebuiau să-și lege șireturile, stăteau câte 10-15 minute încercând să-și amintească cum s-o facă. Abia apoi interveneam eu. După câteva luni și multe lacrimi, au învățat în sfârșit cum să se lege la șireturi. Puteam să-mi fac viața mai ușoară cumpărându-le pantofi fără șireturi. Dar uneori, chiar și noi, părinții, trebuie să perseverăm ca să-i învățăm pe copii să persevereze.” (Colleen)

 Perseverența poate fi slăbită. Fără să-și dea seama, unii părinți pot submina capacitatea copilului de a persevera. Cum anume? Încercând să-i crească stima de sine copilului, unii părinți sar imediat să-l „salveze” ferindu-l de orice frustrare sau eșec. Însă această abordare are efecte negative. Scriitoarea Jessica Lahey a spus: „De fiecare dată când . . . îi salvăm . . . pe copiii noștri din fața unei provocări, le transmitem un mesaj foarte clar: credem că sunt incompetenți, incapabili și nedemni de încrederea noastră”. a Ca urmare, copiii pot ajunge să renunțe ușor când se confruntă cu provocări, considerând că au nevoie ca un adult să le vină în ajutor.

 Încurajați-vă copilul să muncească din greu. Părinții îi pot învăța pe copiii lor să fie perseverenți încredințându-le treburi gospodărești potrivite vârstei. De exemplu, preșcolarii pot sorta rufele și își pot pune jucăriile la loc. Copiii mai mari pot pune cumpărăturile la locul lor, pot aranja și strânge masa, pot duce gunoiul și pot curăța ceva ce s-a vărsat. Iar adolescenții se pot ocupa de treburi casnice mai complexe, care țin de curățenie, întreținere sau reparații. Probabil, copiii nu vor dori întotdeauna să facă astfel de treburi, dar vor avea de câștigat dacă părinții îi implică încă de mici în treburile casei. Astfel, vor învăța să muncească din greu, ceea ce îi va ajuta în viața de adult, când vor trebui să îndeplinească sarcini dificile, dar necesare.

 Principiu biblic: „Orice muncă grea aduce foloase”. (Proverbele 14:23)

 „Nu le dați copiilor sarcini doar pentru a-i ține ocupați. Ar fi o pierdere de timp. Nimănui, nici chiar unui copil, nu-i place asta. Dați-le de făcut ceva cu adevărat util. Dacă copilul tău este mic, l-ai putea pune să șteargă mobila de praf acolo unde ajunge. Când speli mașina, lasă-l pe el să curețe porțiunile la care ajunge ușor. Nu uita să-l lauzi pentru munca lui.” (Chris)

 Ghidați-l pe copil pe parcursul realizării sarcinilor dificile. Uneori, copiii renunță ușor pentru că nu știu cum să ducă la bun sfârșit un lucru. De aceea, când îl învățați pe copilul vostru o deprindere nouă, ați putea încerca următoarea metodă. Mai întâi, arătați-i cum să facă acel lucru, după care faceți-l împreună. Apoi, puneți-l pe copil să-l facă și oferiți-i sfaturi utile. În cele din urmă, lăsați-l pe copil să ducă la bun sfârșit acea activitate de unul singur.

 Principiu biblic: „Am stabilit modelul, pentru ca, așa cum v-am făcut eu, așa să faceți și voi”. (Ioan 13:15, nota de subsol)

 „Am înțeles din proprie experiență că noi, părinții, trebuie să dăm un bun exemplu dacă vrem ca copiii noștri să fie perseverenți. Noi trebuie să manifestăm mai întâi această calitate dacă vrem să o dezvolte și ei.” (Doug)

 Ajutați-l pe copil să înțeleagă că dificultățile și eșecurile fac parte din viață. Spuneți-i copilului despre situațiile în care v-a fost greu să faceți ceva, dar, pentru că n-ați renunțat, ați avut foloase. Explicați-i că este normal să i se pară grele lucrurile noi și că poate învăța din greșeli. Asigurați-l că îl veți iubi la fel de mult, chiar dacă greșește. Așa cum un mușchi se dezvoltă prin exercițiu, tot așa se va dezvolta și capacitatea copilului de a persevera dacă îl lăsați să înfrunte provocările. Prin urmare, când se află în fața unei provocări, nu interveniți imediat, ci acordați-i timp să mai încerce, chiar dacă se simte frustrat. În cartea How Children Succeed se spune: „Cea mai bună modalitate prin care un tânăr își poate forma un caracter puternic este aceea de a fi pus în situații în care are șanse reale de eșec”.

 Principiu biblic: „Este bine ca omul să suporte greutăți în tinerețe”. (Plângerile 3:27, nota de subsol)

 „Îi faci un bine copilului dacă îl lași să-și bată puțin capul cu un lucru greu, asigurându-l totuși că mami și tati sunt acolo să-l ajute. După un timp îi va fi mai ușor să facă acel lucru pentru că a dobândit o deprindere. În plus, va învăța că merită să persevereze.” (Jordan)

 Lăudați efortul, nu inteligența. De exemplu, în loc să spuneți „Te-ai descurcat bine la test! Ești foarte deștept!”, ați putea spune „Te-ai descurcat bine la test! Se vede că ai învățat foarte mult!”. De ce e important să lăudați efortul, nu inteligența? Când îi lăudați pentru inteligența lor, „copiii ajung să se îndoiască de ei cu prima ocazie în care ceva li se pare greu sau greșit”, afirmă dr. Carol Dweck. Ea continuă: „Dacă părinții vor să le dăruiască ceva copiilor lor, cel mai nimerit ar fi să-i învețe să agreeze provocările, să se lase intrigați de greșeli, să nu se dea în lături de la efort și să învețe mereu lucruri noi. Astfel, copiii nu vor ajunge dependenți de laude”. b

 Principiu biblic: ‘Un om este încercat prin lauda pe care o primește’. (Proverbele 27:21, nota de subsol)