„Orice turc se naște soldat.” Această idee le este inoculată elevilor, este proclamată în discursuri politice și le este insuflată tinerilor chemați să satisfacă serviciul militar. În Turcia, serviciul militar este obligatoriu, iar înrolarea este prilej de sărbătoare. Nu e de mirare, așadar, că guvernul turc refuză să recunoască dreptul fundamental la obiecția de conștiință privind serviciul militar.

Cu toate acestea, întrucât este membră a Consiliului Europei și a adoptat Convenția europeană a drepturilor omului ca parte a legislației naționale, Turcia s-a angajat să respecte normele europene. De la decizia Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cazul Bayatyan v. Armenia, Turcia are obligația formală față de Consiliul Europei de a recunoaște dreptul cetățenilor ei la obiecția de conștiință. Turcia a refuzat să facă acest lucru, drept urmare obiectorii de conștiință din această țară au de suferit.

În ultimii 10 ani, 55 de bărbați Martori ai lui Iehova au cerut guvernului turc să le recunoască dreptul la obiecția de conștiință. Întrucât cererile lor au fost respinse, mulți dintre aceștia au fost urmăriți penal sau amendați, iar unii chiar au fost condamnați la închisoare. În prezent, 15 tineri Martori din Turcia sunt rejudecați pentru refuzul de a satisface serviciul militar.

„Nu consider că un stat autoritar ar trebui să-mi impună să acționez împotriva conștiinței mele instruite pe baza Bibliei și a cuvintelor inspirate de Dumnezeu din Isaia 2:4, pe care cred că trebuie să le respect.” Conform acestui verset bine-cunoscut, inscripționat în fața sediului Națiunilor Unite din orașul New York, cei ce se opun războiului ‘își vor făuri din săbii brăzdare și nu vor mai învăța războiul’. Feti Demirtaș, un cetățean turc care avea 25 de ani când a spus cuvintele de mai sus, a explicat de ce era gata mai degrabă să renunțe la libertatea lui și să meargă la închisoare decât să satisfacă serviciul militar. Fiind Martor al lui Iehova, Feti dorește cu tărie să-și respecte conștiința instruită pe baza Bibliei. Din acest motiv, el a fost pus sub acuzare de zece ori și a stat în închisoare peste un an și jumătate.

Când a fost arestat pentru prima dată, un sergent i-a ordonat să îmbrace uniforma militară, însă Feti a refuzat, alegând să-și respecte conștiința. Comandantul unității l-a dus apoi în fața a 400 de bărbați și i-a ordonat și el să îmbrace uniforma militară. Feti a refuzat și de această dată. În timp ce-și executa prima pedeapsă cu închisoarea, a fost abuzat verbal, lovit cu piciorul în cap, la umeri și la picioare și pălmuit de gardieni.

În aprilie 2006, când a fost arestat și închis a cincea oară, gardienii l-au obligat pe Feti să se dezbrace și să rămână în lenjeria intimă, ca să îmbrace apoi uniforma. Când Feti a refuzat, gardienii l-au închis în unitatea disciplinară patru zile. În încercarea de a-i înfrânge voința, noaptea îl legau cu cătușele de cadrul de metal al patului, iar ziua, de gratii. Feti a mărturisit: „Trăiam într-o teamă continuă; noaptea nu puteam să dorm gândindu-mă cu frică la ce fel de tratament aveam să fiu supus a doua zi. Deși eram secătuit afectiv din cauza abuzurilor, eram hotărât să-mi respect conștiința”.

În 2007, Feti Demirtaș și-a înaintat plângerea la CEDO, argumentând că guvernul turc i-a încălcat drepturile când l-a condamnat la închisoare ca obiector de conștiință. La 17 ianuarie 2012, CEDO a decis în favoarea lui, confirmând că Feti fusese supus unui tratament inuman și înjositor, care i-a provocat multă durere și suferință. Curtea a mai confirmat că dreptul la obiecția de conștiință, bazată pe convingeri religioase profunde, este un drept ocrotit de Convenția europeană a drepturilor omului. *

În urma deciziei clare a curții asupra obiecției de conștiință, Feti s-a așteptat ca autoritățile turce să înceteze să-l urmărească penal. De fapt, pentru a respecta decizia curții, guvernul turc i-a plătit despăgubiri în valoare de 20 000 de euro pentru daune morale, pentru cheltuieli de judecată și pentru alte cheltuieli. Totuși, la doar patru luni după decizia finală a CEDO în cazul Feti Demirtaș v. Turcia, Tribunalul Militar al Turciei l-a condamnat din nou la închisoare două luni și jumătate pentru refuzul de a satisface serviciul militar. Feti a făcut recurs, iar în prezent așteaptă hotărârea Tribunalului Militar.

Turcia nu a ținut cont nici de recentele directive ale Comitetului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului. În 2008, doi Martori, Cenk Atasoy și Arda Sarkut, au înaintat plângeri la acest organism ONU, precizând că autoritățile turce le-au încălcat drepturile condamnându-i în repetate rânduri pentru refuzul de a efectua serviciul militar. În documentul „Observații”, adoptat la 29 martie 2012, Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului afirma că „refuzul [acestor bărbați] de a fi înrolați în serviciul militar obligatoriu derivă din convingerile lor religioase” și că „urmărirea penală și condamnările la care au fost supuși constituie îngrădirea libertății lor de conștiință, încălcându-se astfel articolul 18, paragraful 1, al [Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice]”.

Cum au reacționat autoritățile turce la aceste directive clare? Încă le pretind celor doi obiectori de conștiință să se prezinte la biroul de recrutări din patru în patru luni *, altminteri sunt urmăriți penal și amendați cu sume grele de bani.

Martorii lui Iehova din Turcia sunt hotărâți să respecte porunca biblică de a-și iubi semenii. La primirea ordinului de încorporare, fiecare Martor trebuie să decidă personal cum va acționa. Feti Demirtaș și alți Martori au decis că a pune mâna pe armă înseamnă a încălca porunca biblică și propria conștiință.

Acești tineri așteaptă ca guvernul turc să-și onoreze angajamentele juridice. CEDO și Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului se așteaptă ca Turcia să se conformeze deciziilor lor și să recunoască dreptul la obiecția de conștiință privind serviciul militar. Până atunci însă, Turcia se detașează categoric de statele membre ale Consiliul Europei prin refuzul ei de a respecta acest drept fundamental.